2,138 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > "AUTOBIOGRAFIA " POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului “Autobiografia “ Poetului în opera lui Eminescu Fiind băiet păduri cutreieram Și mă culcam ades lângă isvor, Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lintrecea din ram în ram Și un miros venea
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
M.Eminescu Analizând opera eminesciană, vrând nevrând, ajungem la ( auto) biografia literară- admițând ideea că Eminescu oscila între real și legal, între părinte și proprietar al operei- pe care literatura clasică îl recunoaște, admitem, în mod necesar, a unei posibile autobiografii a acestui Poet, descoperită în opera sa. Poezia lui Eminescu nu pune la îndoială conținutul autobiografiei autorului. Statutul autobiografiei poetului este mai degrabă acela de rol trăit, de autor și interpret, astfel Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
oscila între real și legal, între părinte și proprietar al operei- pe care literatura clasică îl recunoaște, admitem, în mod necesar, a unei posibile autobiografii a acestui Poet, descoperită în opera sa. Poezia lui Eminescu nu pune la îndoială conținutul autobiografiei autorului. Statutul autobiografiei poetului este mai degrabă acela de rol trăit, de autor și interpret, astfel Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de interpret întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
și legal, între părinte și proprietar al operei- pe care literatura clasică îl recunoaște, admitem, în mod necesar, a unei posibile autobiografii a acestui Poet, descoperită în opera sa. Poezia lui Eminescu nu pune la îndoială conținutul autobiografiei autorului. Statutul autobiografiei poetului este mai degrabă acela de rol trăit, de autor și interpret, astfel Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de interpret întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă autobiografiei este mai
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
autorului. Statutul autobiografiei poetului este mai degrabă acela de rol trăit, de autor și interpret, astfel Poetul se dedublează în personaj-poet, iar ipostaza de interpret întrece în însemnătate pe cea de personaj de ficțiune. Statutul pe care Eminescu îl acordă autobiografiei este mai degrabă acela de trăire a clipei, de autor, personaj și interpret: poetul se dedublează, chiar și în Luceafăr: “Parea un tânar voievod Cu par de aur moale, Un vânat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale.” Ipostaza de
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
separarea în două persoanje. Semnificația acestei dedublări- a cărei manifestare ultimă este opoziția personaj/personaj oferind o întreagă dialectică. La început, opoziția pare să se lase exprimată pasiv/activ. Apoi, ia forma individ obișnuit/scriitor. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Autobiografia Poetului în opera lui Eminescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2187, Anul VI, 26 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AUTOBIOGRAFIA POETULUI ÎN OPERA LUI EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362136_a_363465]
-
-i crească corola iubirii la soare,/ Să-i mângâi petala ieșită din floare.” ( „Pomul speranței”) . Gingășia, umorul sunt caracteristice întoarcerii în timpul inocenței, copilăriei, nu neapărat liniștită, dar trăită efervecent, în aduceri aminte emoționante, topite în pagini de un fel de „autobiografie literară” („ Barza”, „Burcuș”„,Praștia”, „La spânzit”, „Sacul țiganului”, etc.”). Comuniunea cu natura e prezentă, e încărcată de emoție în „Alunul sufletului meu”, iar iubirea „adolescentină” în „Învăț...meserie”, „Dacă trișezi, viața nu te iartă!”. Școala, etape și întâmplări din diferitele
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
cobor, cerul tivit pe margini cu nori zdrențuiți, calea care mă cheamă fără cuvinte.” Nu știu în ce e specie a geniului epic aș putea încadra cartea lui Ion Dumitrașcu fără să greșesc, ea putând fii în aceeași măsură o autobiografie, un jurnal, un roman și poate chiar o parabolă, încărcată pe alocuri cu emoția poeziei. Ar putea fi încadrată în categoria cărților spirituale sau a celor a cunoașterilor de sine, dar indiferent de pe ce raft ai lua-o, după citirea
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
acțiune, pe mai multe direcții - solicitare, strângerea corespondențelor, după cum ne mărturisesc, de la „colegii răspândiți pe toate continentele Terrei”, ordonare, asamblarea textelor și ilustrațiilor”. Sub titlul, destul de neobișnuit pentru o lucrare de asemenea anvergură, “Predicții astrale” - Mariana Cristescu încearcă o succintă autobiografie pornind de la astrele care o tutelează, de fapt, o parabolă reușită. O încercare de interpretare a predicțiilor profesorului Indian Gupta Swami, vestit prezicător și clarvăzător despre un scenario apocaliptic, realizează autoarea în textul intitulat: “Viitorul încotro?” Așezate în același context
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale unor elemente autobiografie ale copilului, remarcate și de prefațator, „pirogravate” pe topica dialogului și prin unii membri de familie, dragi autorului, nu sunt decât mijloace ce exprimă un tablou tragic din al doilea război mondial ce a adus schimbări sociale, politice și drame
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
și de aici începe povestea de succes a muncitorului devenit scriitor celebru și de mare succes în întreaga lume. E adoptat de stânga franceză și promovat. El scrie în limba franceză povestirile Kira Kiralina, Ciulinii Bărăganilor sau Codin ,dar și autobiografia ” Viața lui Adrian Zografi”. Are un succes mondial. Dar vizitând în 16 luni URSS cu scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care l-a amintit în romanul ”Zorba Grecul”, realizează că prima țară atee a devenit o ”închisoare a popoarelor”, o lume
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
rătăcitor, și nerecunoscător Rege. Buna creștere este ca memoria: te lasă, dacă o lași. Viața este o oglindă în care, privind, este imposibil să nu roșești. Primul cuvânt rostit de un copil este numele celui care l-a creat: mama. Autobiografie: Viața scrisă în mașină. Automobil: Ceva care este mobil chiar si atunci când stă pe loc. Reforma este un parastas de la care sunt dați afară cei care nu se grăbesc să fure agoniseala celui decedat. Viața este un ocean care se
TOCANĂ DE DUDE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361674_a_363003]
-
de care suferă. Fără efecte dramatice, patetice, aproape fără culoare, anunțul alb-negru sau negru pe alb al diagnosticului pus de specialiștii germani, trezește totuși interesul și curiozitatea pentru modul cum va fi depășit acest impact. Cartea e un fel de „autobiografie poetizată”, după afirmația autoarei. Și într-adevăr, autoarea observă cu maximum de luciditate, aproape cu acribie, toate fazele bolii, precum și stările fizice și psihice prin care trece, pe măsură ce tratamentul își face sau nu efectul. Autoarea posedă un simț al concretului
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]
-
în ani grei de muncă și luptă cu nenumăratele piedici de tot felul și cu toate aceste adevăruri revelate, scriitorul Al Florin Țene nu devine un infatuat, nu își face o aură de neprihănit, așa cum se întâmplă în multe dintre autobiografiile unor scriitori care țin să-și înalțe din cuvinte monumente de merite și virtuți, el rămâne la modestia omului conștient și de slăbiciunile sale, le recunoaște și le asumă, nu se ascunde în fața cititorului, ci vine cu tot sufletul deschis
FILOSOFIA-PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361709_a_363038]
-
Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
să ajungem cu bine! Ajută-ne, Doamne!“. Astfel, parabola se închide prin sugerarea incertitudinii ce plutește în societatea noastră de mai bine de două decenii. Geamănul din oglindă este, înainte de toate, o scriere pe tema intelectualul și societatea. Romanul este autobiografia intimă a unui om de cultură surprins în multiple ipostaze (poet, eseist, romancier, ziarist, soț, tată etc.), un individ polivalent, capabil să creeze sublimul prin intermediul inspiratelor sale versuri sensibile și cu mare încărcătură stilistică (romanul conține câteva memorabile poeme), dar
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
cu cele moderniste. Unii critici malițioși i-ar putea face un proces de intenție, acuzându-l pe Al. Florin Țene că se cultivă pe sine prin apelul la ficțiune. Dar titlul indică, irefutabil, că romanul are caracter autobiografic. Și orice autobiografie constituie, într-o măsură mai mare sau mai mică, un act de narcisism. Oglinda nu-i oferă scriitorului prilejul de a se privi pe sine întru adorație, ci calea de a privi în sine. Personajul mitologic Narcis semnifică indubitabil căutarea
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
normal, ca cel din urmă să capete influențe elenistice. Din această categorie, amintim romanele Satyricon al lui Petronius și Măgarul de aur al lui Lucius Apuleius, amplu prezentate și dezbătute în această a treia parte. Ce aduc inedit aceste romane: autobiografiile fictive ale personajelor. În partea a IV-a a lucrării sale, Dorina Șișu stabilește în mod pertinent, clar și distinct legăturile pe care scrierile „moderne” îl au cu romanul antic grec-latin. Se precizează că cea mai reprezentativă perioadă de influență
INCURSIUNE ÎN ROMANUL GRECO-LATIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350817_a_352146]
-
retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale unor elemente autobiografie ale copilului, remarcate și de prefațator, „pirogravate” pe topica dialogului și prin unii membri de familie, dragi autorului, nu sunt decât mijloace ce exprimă un tablou tragic din al doilea război mondial ce a adus schimbări sociale, politice și drame
DUMITRU VELEA, PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351036_a_352365]
-
spre care Shingo se simți atras”, prin murmurul valurilor și conturul arborilor care “desenau în aer mici munți” în nopțile cu lună plină, dar mai ales prin vuietul micului munte, de fapt “o colină ce pornea din curtea casei”. În Autobiografie literară, Kawabata prezintă viața ca “un vânt și un curent al apei pe care plutim”. În consecință, completează Stanca Cionca, “evenimentele se succed molcom în povestirile sale, se aneantizează într-o pasivitate atotcuprinzătoare, refuzând să se constituie în conflicte”. De
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
răposat prieten Dinu Pillat, am scris, în 1969 - 1971, o relatare a trecerii mele de la iudaism la creștinism și a procesului „lotului intelectualilor mistico-legionari” din care m-am pomenit a face parte. Relatarea a luat în mare măsură înfățișarea unei autobiografii și proporțiile unui destul de voluminos manuscris. În urma unui denunț, manuscrisul (intitulat Jurnalul fericirii) mi-a fost confiscat de Securitate în 1972. În 1975, în urma intervenției Uniunii Scriitorilor, mi-a fost restituit, spre a-mi fi din nou confiscat în 1984
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
dacă vor insista, nu-i respinge, spune-le că aștepți timpuri mai bune când le vei satisface doleanțele. Adjudecă-ți victoria prin fapte, niciodată prin vorbe, care nu se pot coase la un dosar solid, mai ales când îți publici autobiografia (ude-ți treci masterate, doctorate, cărți și legi votate) Pericol de contaminare: evită-i pe cei nefericiți și ghinioniști. Mai bine cu un hoț la pierdere, decât cu un prost la câștig. Fa-te indispensabil, ca toți cei care-ți
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
Înseamnă că ei își spuneau gândurile lor: asta am greșit părinte, asta am gândit, un gând, două, nu multe, dar mai des, mai bine. Decât să faci o spovedanie la cinci luni în care să-i povestești istorii și biografii, autobiografii, mai bine du-te la părintele tău și spune-i: părinte asta mi-o fost și asta, și îi ușurezi și lui munca și ție obsesia că uiți păcatele. Nu uiți. Dacă te spovedești o dată pe an mai uiți. Dar
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
pe Guido da Montefeltro în bolgia infernului, continuă Constantin. -Dar, să lăsăm povestioarele ... Te rog Constantine citește din poeziile tale! În camera s-a lăsat liniștea. Prietenul a început să citească pe fondul unei arii din „Nabucco”, direct de pe calculator: „Autobiografie M-am născut pe strada anului 1942, bombardata de oameni cu ochii roșii, îmbrăcați în verde când vară scotea la porți moșii, aruncandu-și mantaua soldățeasca și ploi luna iunie aducea în ferestre visele femeilor și dor, mergând nicăieri, așteptând
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]