664 matches
-
creștină nu mai puțin. Autorul observă chiar că civilizația apuseană e strâns legată de creștinism, fără a se identifica însă deplin cu acesta. Istoria le-a strâns laolaltă, luminându-le reciproc. O înțelegere a lor onestă, nu ideologică, ajută la autocunoaștere. Chestiunea conștiinței de sine a istoricului ilustrată prin A.C. Thiselton, O. Handlin, C. Becker, E.C. Carr, Erik Erikson, ș.a., e una din cele dintâi asupra căreia se oprește Wells. World view, adică viziunea asupra lumii, Weltanschauung, devine în demonstrația autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
apropierea de adevăr. Cronica, XXV, 16 (20 aprilie 1990), p. 1 ISTORIA CA TERAPEUTICĂ A SPIRITULUI Între atâtea ispite și exhortații, momentul actual e o bună ocazie de gândire pe marginea istoriei, ca depozit de experiențe umane, ca șansă de autocunoaștere, fie că e vorba de individ sau de colectivități preocupate de rostul lor în lume. O anchetă riguroasă despre finalitatea istoriei ar conduce, probabil la concluzii negative. Puțini sunt cei care îi acceptă cu inima deschisă rostul pedagogic ("magistra vitae
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înseși se definesc numai în virtutea unei concepții. "La théorie précède l'histoire", sesiza R. Aron, atent la relația dintre idee și act, relație a cărei intervertire e responsabilă în fond de criza lumii moderne (Anton Dumitriu). În nevoia continuă de autocunoaștere, alături de alte discipline antropologice și de artă, istoria joacă deci un rol important, ca una ce relevă dimensiunea diacronică a umanității. Un istoriograf poate da seama de aportul cunoașterii trecutului la emergența însăși a ideii de identitate. Dacă se face
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori a sfârșitului amiezei cosmice - vara. Poate figura însă și culorile focului, definind iubirea ca incandescență. Versul final - înco vreme șiînco vreme... - construit prin repetiție lăsată deschisă (prin apelul la punctele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
timp. ARGUMENT 1: În primul rând, deși sunt conștient că prea puțini adolescenți au un jurnal, este evident că a scrie consecvent în paginile jurnalului înseamnă ați analiza cu luciditate, oarecum detașat de evenimente, „întâmplările“ ființei. O asemenea experiență de autocunoaștere nu poate fi decât benefică, fiindcă te ajută să conștientizezi, să înțelegi „de ce se întâmplă ceea ce se întâmplă“ (vorba lui Moromete) (Dezvoltarea argumentului, exemplificarea lui, eventual cu referiri la jurnalul pe care se bazează Romanul adolescentului miop) ARGUMENT 2: În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
biografice. La Nicolae Labiș este evident efortul de a integra o biografie în evenimentele noii istorii, încercarea de anvergură romantică de a-i conferi o expresie lirică. El se „limpezea” în această poezie, care îi oferea un nesfârșit izvor de autocunoaștere. Acea „curgere” a poeziei sale se regăsește și sub aspectul structurii formale, se remarcă tipul de frazare de mare fluență, trecerea unei fraze dintr-un vers în altul fără opriri dictate de nevoile versificației. Fraza are un fel caracteristic de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Conduse de false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului sentiment de dragoste care le leagă, să se distrugă reciproc. În prim-plan se află reconstituirea unui proces de autocunoaștere, de revelare a unor disfuncții și antagonisme interioare, de ale căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
imperativul categoric). Cunoașterea cu sens antropologic este un act prezent, dintr-un punct de vedere istoric, încă în cel "de-al treilea început al filosofiei"305 la Socrate și ea exprimă atitudinea reflexivă, de întoarcere la sine, a omului în vederea autocunoașterii, dar nu oricum, ci și prin aducerea la sine a ființei "abstracte" a lumii. Re-cunoașterea de sine a omului este instituită printr-o atitudine prin care universalul însuși își dobândește sensul datorită transmutării lui în orizontul umanului; de aceea el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Tolstoi, Jane Austen, Montaigne și Flaubert; din nou, filozoful care era Bloom se distinge de majoritatea colegilor săi printr-o fascinație pentru marea literatură, pe care nu a obosit s-o analizeze și s-o recomande, inclusiv ca modalitate de autocunoaștere și de trăire, fie și prin transfer, a unor stări sufletești de regulă absente din viețile noastre mai curând banale - între altele, cum știm și din The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și alege!”, Tematica jocurilor lasă drum de cunoaștere și asimilare a valorilor morale imuabile: prietenia („Jocul prietenilor”), altruismul (Ajută-mă!”, „Ajută-l pe... să câștige!”), pragmatismul („Frumos, curat și ordonat”), învățătura („Ne jucăm și învățăm cu ce să ne deplasăm”), autocunoașterea („Învăț să mă cunosc”). Jocurile didactice propuse au sprinteneală și sunt moderne, încât jucătorii sunt ancorați în realitatea imediată („Schimbăm bordurile!”, „Rummy”, „Bingo!”, „Vreau un pământ curat”). Structura jocurilor educative include elemente constante, strict necesare unui proiect educativ, o grilă
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
cele negative. Demersul la nivelul copilului a fost a avut ca finalitate optimizarea integrării școlare și sociale, iar obiective operaționale au fost următoarele: diminuarea deficiențelor atenționale și a comportamentului impulsiv; creșterea sentimentului de control asupra propriului corp; optimizarea capacităților de autocunoaștere, relaționare și comunicare; reabilitarea imaginii de sine; stimularea comportamentelor dezirabile. Datorită faptului că nu existau diferențe semnificative de vârstă Între copii, pe lângă ședințele individuale, aceștia au participat și la activități de grup, prin intermediul cărora au avut posibilitatea de a se
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
înregistrează și aici mai multe direcții, meditații poetice precum Sentimentul tragic al existenței, Sacrificiu, Verdict, Înviere alternând cu poeme narative, de aducere-aminte s-ar zice, unde, evitându-se cu obstinație limbajul tradițional, sunt rememorate evenimente și etape parcurse. Exerciții de autocunoaștere, cărțile din exil ale lui S. îi transcriu viața și îi evaluează înfrângerile, dar și refugiul în poezie. SCRIERI: Exerciții de apărare pasivă, București, 1984; Împotriva metodei, București, 1991; America! America!, Sibiu, 1994; Sfârșitul care începe, Norcross-Piatra Neamț, 1996; Peisaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
în mâini și nu par înspăimântate de noul statut și de nesperata libertate: „am hoinări de colo-colo, azi ici și mâine colo”154, se resimte cert nevoia de mișcare și de expansiune. Călătoria devine o formă de cunoaștere și de autocunoaștere. Nu e doar o călătorie în spațiul virgin exterior, ci mai ales o călătorie spre esența ființei umane. Devine o călătorie de descoperire a omenescului în variile sale forme. Educația primită, dar mai ales uzanțele vremii, le împiedică pe aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
diferite portițe de scăpare din „păcat”. Acum, cînd Își propun să creadă, trebuie nu numai să se supună la diferite constrângeri și chiar suferințe interioare, ci și să Învețe să-și scruteze eul sufletesc, ceea ce poate fi un cîștig pentru autocunoaștere, Însă și Începutul unor crize de conștiință (de remușcare și căință). „În tine trebuie să ardă ceea ce vrei să aprinzi În alții.” (Sf. Augustin) De aceea se și spune despre convingere că „se aprinde din convingere”: nu atît aspectul logic
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sau ar nega-o, individul nu se poate cunoaște pe sine decât prin raportare (onestă, înțeleaptă, ponderată) la ceilalți, în cadrul unei experiențe de grup. După cum întâlnirea cu celălalt este un prilej fundamental de autoactualizare, ea este și un cadru propice autocunoașterii. Astfel, capacitățile omului de a se dezvolta și de a crește sunt condiționate în mod esențial de ceea ce specialiștii au denumit drept competență interpersonală (iar H. Gardner, inteligență interpersonală). În optica psihologiei umaniste, dezvoltarea personală este concepută nu pe seama subdezvoltării
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
8. Pentru că o lume (omenească) nu poate exista fără conflicte, pentru că nici n-ar putea exista pare-se o asemenea lume, pentru că în multe situații (fără a le provoca sau cultiva) ele dau un alt impuls raporturilor noastre, intercunoașterii și autocunoașterii, modului de a înțelege universul uman, nu putem să nu ne ocupăm de un asemenea mod de a fi și de a funcționa al relațiilor interpersonale. Raporturile conflictuale exprimă un dezacord mai mult sau mai puțin acut între două sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
simțim, București, Editura Curtea Veche. Marinoff, L. (2009), Înghite Platon, nu prozac, București, Editura Trei. Maurois, A. (2008), Scrisoare către un tânăr, București, Editura Niculescu. Milcu, M. (2005), Psihologia relațiilor interpersonale. Competiție și conflict, Iași, Editura Polirom. Moreau, A. (2007), Autocunoaștere și autoterapie asistată, București, Editura Trei. Nørretranders, T. (2008), Omul generos, București, Editura Publica. Oglev, I., Russev, Vl. (2005), Securitatea psihologică, București, Editura Ideea Europeană. Osho (2006), Compasiunea. Suprema înflorire a iubirii, București, Pro Editură și Tipografie. Osho (2003), Emoțiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
p. 17), lucrările de specialitate reflectă, într-o manieră mai mult sau mai puțin sintetică, finalitățile vizate într-o situație de comunicare interpersonală, finalități formulate ca "scopuri", "mize", "obiective" sau reflectate în "rezultate", toate plasate în planuri precum: cunoaștere și autocunoaștere, informare, persuasiune, relaționare (construire, menținere de relații, poziționare în cadrul acestora; socializare), divertisment/joc, convenție/normativitate (vezi supra și ritualizare) cf. Iordănescu, 2006, p. 35; Mucchielli, 2005, pp. 80-86; Dinu, 2004, pp. 36-37; Commarmond, & Exiga, 2003, p. 9 etc. Acestor finalități
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
știe, interlocutorul știe) Zona oarbă (locutorul nu știe, interlocutorul știe) Zona ascunsă (locutorul știe, interlocutorul nu știe) Zona necunoscută (locutorul nu știe, interlocutorul nu știe) unde, pentru comunicarea interpersonală: * "zona deschisă"/"arena" reprezintă locul în care se întâlnesc, în planul autocunoașterii și al cunoașterii, locutorul și interlocutorul; această zonă cuprinde ceea ce știe locutorul despre sine (corespunzând Eu-lui intim imaginea pe care individul o are despre sine -, diferențiat de Eu-l public imaginea pe care individul vrea să o arate celorlalți: Abric
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de analiză a comunicării interpersonale, exemplificarea elementelor pe care le-ar trece în "Fereastra Johari" copilul și părinții acestuia, soțul și soția, profesorul și elevul, profesorul și părintele unui elev etc. Un exercițiu care ar deschide noi căi de cunoaștere/autocunoaștere, care ar provoca persoanele implicate într-o astfel de situație de comunicare să împărtășească idei/sentimente etc., să căute răspunsuri în propria persoană, să adreseze întrebări celuilalt, să depășească limite acceptate la un moment dat în încercarea de a descoperi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prieten, intră astăzi în zona liberă; ceea ce nu știam ieri și nu știa nimeni despre mine, am aflat astăzi acces în zona ascunsă; apoi, prin exteriorizare către ceilalți, poate intra în zona liberă. Particularizând pentru comunicarea didactică/educațională, sunt importante autocunoașterea și cunoașterea, după cum este imperioasă crearea de situații de comunicare care să provoace noi descoperiri despre sine/despre ceilalți (vezi, de exemplu, talentul unui copil descoperit de către profesorul său). (2) Comunicarea interpersonală din perspectiva analizei tranzacționale Analizând modul în care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
depline acceptări, din partea societății, a individualismului, libertății și egalității. Or, ca să mai adăugăm un exemplu fundamental, înlocuirea timpului circular, recurent, cu conceptul liniar inerent istoriei originii, căderii și răscumpărării omului a fost un moment absolut critic în procesul istoric de autocunoaștere prin care a trecut omenirea. Cealaltă trăsătură structurală a civilizației vestice care a propulsat-o spre succesul global a fost capacitatea ei unică de auto-contrazicere, de autocritică - cu alte cuvinte, modul ei special de a-și exercita conștiința de sine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
diminuarea oboselii intelectuale și deconectarea nervoasă; dezvoltarea imaginației și a gândirii creatoare; ușurarea percepției vizuale și concentrarea atenției; mărirea gradului de receptivitate, de înțelegere și de asimilare a cunoștințelor de către elevi și studenți; producerea unui efect reconfortant aupra întregului organism. Autocunoașterea este o condiție esențială a eficienței acțiunilor noastre, a realizării noastre profesionale, familiale și sociale. Prin analiza și interpretarea competentă a preferințelor față de culori se pot obține informații importante privind structura și dinamica internă a personalității fiecăruia dintre noi. Culoarea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
rând roșu, portocaliu sau galben, evită culorile reci, cum sunt albastrul și violetul. Unul dintre cele mai cunoscute și utilizate teste în întreaga lume cu ajutorul căruia, pe baza selecției după preferință a unui set de culori, se poate realiza o autocunoaștere adecvată a caracteristicilor de perosnalitate, este testul prefesorului Max Lüscher. Relația profundă dintre culoare și organismul uman, concretizată într-o ierarhie a preferințelor cromatice ne dă informații importante despre complexa noastră lume interioară. Apreciat tot mai mult ca o maladie
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de o oglindă retrospectivă, Îngânând ironic inscripția de pe retrovizoarele automobilelor de azi: „Obiectele percepute În oglindă sunt mai apropiate decât par”! În jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]