8,738 matches
-
controlul asupra țâțelor sale, au mers din colegiu în colegiu. Oriunde oamenii beau bere și n-au nimic de făcut. Flint avea deja o retină dezlipită plutind în interiorul ochiului, ceea ce însemna că nu vedea cu ochiul respectiv. Webber își pierduse auzul în proporție de șaizeci la sută de cât îi sunase apa în cap. Leziuni cerebrale traumatice, i-au spus la urgență. Cum tremurau amândoi, țineau pensula de machiaj cu ambele mâini. Amândoi erau prea rigizi pentru a-și putea închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Adam a băgat de seamă că, În mod curios, se liniștise, iar capul Îi devenise limpede dintr odată. Respirația i se potolise, abia dacă i se mai auzea. Nu-și dădea deloc seama de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe care le cunoștea dinainte. Îl stingherea faptul că se simțise Îndeosebi ușurat de toate acele vești, nu tulburat. — Apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Închis ochii și și-a frecat tâmplele care Începuseră să-l doară. A făcut o socoteală simplă. Karl lipsea de unsprezece zile, nu se putea să fi murit de foame, dar de sete putea să fi murit. A tresărit la auzul unui zgomot, a deschis ochii și a constatat că era un bărbat În cameră. — Salut! a zis acesta, dar părea să fie orice, numai un salut nu. Era pe jumătate Încruntat, Însă i-a zâmbit, de parcă voia să-și ascundă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stăpâni pe destinul lor. Noi, da! Din a tăcut un moment, cu pieptul umflat de o satisfacție obosită. În momentul acela vâjâiala circulației Jakartei a devenit atât de puternică, punând capăt monologului lui Din și umplân du-i lui Adam auzul cu propriile ritmuri. El nu se Îndoia Însă că Din n-avea cum, nu era În stare să tacă prea mult timp. — Fratele meu, a zis el, e În Malaysia. — Ce? a sărit Din, Întorcându-se să-l privească. Credeam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de făcut era să-i dau o mână de ajutor pentru o cauză dreaptă. Z a oftat. Lui i s-a părut că se Încrunta, că Încerca să nu spună nimic, de parcă ar fi vrut să-și stăpânească iritarea la auzul vor belor lui. Nu-i vedea expresia, simțea doar masajul ritmic, pre siunea blândă a mâinii ei, care nu se modificase În nici un fel. O pendulă bogat ornamentată i-a atras atenția. Era așezată pe un scrin, ai fi zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o părticică din acest sistem dezgustător care a tăiat țara În două, a zis Z. Continua să-l maseze, ajunsese la gât. În capul lui se făcea un mare gol, o amorțeală plăcută care-i Înnegura vederea și Îi slăbea auzul, așa Încât Îi era greu să dea atenție vorbelor ei. Se chinuia să le descifreze, vocea ei era un cântec de leagăn ritmat de tic-tacul pendulei și de mâinile ei. Cei bogați ca mine, da, ca mine, fac tot ce le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot așa, vindicativ, găsind o mie și unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă pe chip apărută la auzul cuvântului "boier" și se duse să-i strângă mâna. În timpul acesta Nina apăru cu patru cești de cafea aburind pe o tavă de inox. Cam acesta ar fi spațiul de desfășurare, spuse și-i arătă omului camera zâmbind larg... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
respire, asista neputincioasă la acel măcel verbal, devastator. Într-un târziu, cu porii contractați, tremurând, murmură mai mult pentru ea. Nu se poate, nu se poate așa. După voi nimic nu rămâne întreg. Derutat, clipind din ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de sclavi din Doctor Livingstone, presupun...“ Adrian aruncă o privire în direcția lui Șam, care devenea tot mai agitat la auzul acestei enumerări. — Și-a făcut că lumea temele, nu-i așa? — Se agață de un detaliu infim din opera mea și apoi face din țânțar armăsar! se plânse Șam. Fiecare din scenele alea are o justificare în contextul operei. Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pentru un serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la auzul acestui reproș. — Păi, da, cred c-aș fi putut, da’ știi și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam. Uite, de-ndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
n-ai remarcat cât de mari i-s țațele sau formă curului? Se râde la păsărica? Adrian nu-i răspunse. Se uită cu ochii cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag la auzul numelui ei. — Pun pariu că se râde, continuă Șam, fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la Ipotești, natura se regăsește într-un tot. Printre copaci și dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca de o reînsuflețire la auzul unui glas din Univers, trăiesc într-o secundă atâtea clipe rare, fără a ști dacă vreodată voi reuși să cuprind întreaga constelație a geniului eminescian. Zicătoarea cuprinde tot o experiență de viață ca și proverbul, fiind în realitate o metaforă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de nostalgie. Orașul e încă tânăr. Nici nu se cunoaște că are șapte vieți. Casele întineresc văzând cu ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un animal fără aspirații În mijlocul orașului? Liniște! Ssst! În tot acest timp, profesorul Toader Baștină ținea un discurs pe care nu-l asculta nimeni. Începuse cu Praxiteles și avea să termine cu Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar renunță de teamă că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
moartea. Copii și rude anunțau cu lacrimi de durere sfârșitul celor dragi după o lungă și grea sau scurtă suferință. După caz. Citeau și reciteau felicitările cu voce tare, chiar foarte tare, căci domnul Moduna nu stătea prea bine cu auzul de la o vreme. Plicul lui Flavius-Tiberius părea, după grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
privit În alt fel. Pentru a nu schimba nimic din ce a fost scris, voi citi, aruncând din când În când o privire tablourilor pe care artiștii le modifică câte puțin, chiar și după moarte. Ei au această putere! La auzul acestor vorbe, câțiva Își făcură cruce, În timp ce Brândușă Își spuse că, din punctul lui de vedere, unele schimbări s-ar chiar impune. Cum ar fi culoarea calului... Prea roșu! 7. Ziffer Sandor (l880-1962) „Natură statică”, ulei pe pânză, 80x70 cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nemișcat, cu capul înclinat pe-o parte, ascultând. Scout probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul duse un deget la buze în semn de șșș. Apoi am auzit și eu, un murmur, un zgomot aproape sub marginea inferioară a auzului uman, dar crescând, prinzând putere. Fața doctorului se relaxă într-o expresie de spaimă vlăguită. — Termină, îmi strigă, fluturând frenetic din mână. Mergi prea departe. Mergi prea departe, trebuie să încetezi. — Dar nu... Am ridicat paharul ca și când asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În chip de obosealé, lehamite sau alté formé. Era o zi nemérginité cu vînturi calde și ușoare, care nu féceau decît sé legene capetele portocalii și galbene care-și deșchideau gurile la adierile plécute, ca niște pui de pasére la auzul bétéilor de aripi. Era o zi imensé care nu se mai termină, În care Întunericul nu era decît o parte neînsemnaté și noaptea se prelungea peste mésuré de puțin, fiind, Între a vedea și a nu vedea, ca o clipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]