1,179 matches
-
ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș, auzi vocea tăioasă a uneia care vorbea destul de tare pentru a fi auzită: — Uite-o, cea de acolo. — Aia? Soția pisălogului scoțian? Biata de ea! Este un tip total nesuferit. — Îmi imaginez. Arthur spune că nu tace niciodată. Remarca n-ar fi trebuit s-o afecteze, dar din nefericire, așa se întâmplă. Crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe care mi le depănase cu uluitorul ei farmec, iar într-o noapte de nesomn m-am gândit să aștern pe hâr tie minu nățiile auzite, ca nu cumva să le uit. Nemai po menit a fost că, în aceeași noapte, Ioana a avut o viziune pe care mi-a povestit-o la telefon, a doua zi. — Se făcea că te aflai la mine în atelier
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pahar, căci Începea de multe ori cam așa: „E, măi băieți...”. Vieru auzise multe Întâmplări pe care nici măcar Colonelul nu știa că le istorisise cândva cu voce tare. Dar mintea Tușii era vestită pentru cum așeza Întâmplările văzute ori numai auzite și cum le spunea altora mai departe. Vieru pricepuse din cuvintele ei că pe Colonel, care pe atunci nu era decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus tocmai când venea spre casă În permisie, după aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor și tainic și Împuțit orificiu scobit În perete și Îi făceam și pe cei din jur părtași la cele (Închipuit) văzute și auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu cu o țoală spre a dărui confort amorezilor și a-i feri de negreală); i-a săltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează-mă în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele auzite, dar și mai surprins am rămas când l-am văzut că - râzând sănătos - face primul pas peste pragul crâșmei...Îl urmez fără să scot o vorbă. La mesele din crâșmă stau târgoveți de toate felurile. Printre ei zăresc oameni în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
căsătorit. O relație de afaceri. Futai pe bani. — Vrei să spui că voi doi... Vreau să spun că eu îl am pe Gaskell, iar Gaskell are plasticul. E o relație elastică. Căsătoria cu dublă întindere. Eva digeră cu greu informațiile auzite. Cumva, nu i se părea corect. — Și părinții lui n-au avut nici un cuvânt de spus aici ? întrebă ea. Adică Gaskell le-a povestit despre cum l-ai ajutat și despre toate celelalte? — Să spună ceva? Păi ce aveau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
reintră în încăpere. Mâna mică tremură, cu țigara ieftină și puturoasă între degetele palide, sidefii. Încearcă să vorbească, repede repede, șoptit, bâlbâit. Vorbele ar fi o salvare, dacă reușește să articuleze cuvintele, totul se va liniști, liniști. Resturi din frazele auzite, cine cine vorbise oare... vine oclipă pentru Da sau Nu. Tace kir Ianuli, dar e aici, la un pas, și nu o vede, ce bine că nu o vede. Nu vede ochii arzând, strânși, să oprească plânsul, isteria. Încearcă, crispată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din opera mea. Eroina este reală. A trecut prin greutăți. Vreau să tratezi vopseaua roșie de pe pieptul tău ca pe o rană adevărată. Simte cum te arde. Simte-i puterea devoratoare. Ești mâncată de vie și strigi fără să fii auzită. Fă-ți vocea să răsune la volum maxim. Vin la studio și mă întâlnesc cu Yu, șeful. Lucrez cu el îndeaproape la filmări. Sunt mulțumită de progres. Mai ales de detalii. Culoarea peticului de pe pantalonii protagonistei. Forma sprâncenelor ei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
unei chemèri adevèrate oricât de pècètos ai fi, vezi cazul vameșului și cèmètarului Matei! Mai greu, crede Ilarie, este sè aștepți o viațè întreagè dupè o chemare care nu mai vine, sè stai și sè pândești fiecare gest, fiecare cuvânt auzit, întrebându-te necontenit, oare nu e asta chemarea mea?! Și sè nu primești nici un rèspuns oricâtè râvnè ai depune! Dar, îl chestionez eu, cum putem sè facem deosebirea între chemèrile adevèrate și cele false, între cele reale și cele iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mesei. Toată lumea clătina din cap în semn că nu, nici unul dintre soții lor nu făcuse vreodată așa ceva. Presupun că ar fi putut să fie și mai rău, a remarcat Alison. Aceasta a fost singura voce curajoasă care s-a făcut auzită. Curajoasă datorită naivității și faptului că nu o cunoștea pe Julia la fel de bine ca celelalte femei de la masă, care, mai înțelepte, se păstraseră tăcute. Nu... Te cheamă Alison, nu-i așa? Julia a fixat-o cu o privire de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda a dat telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să petrecem o zi minunată împreună cu Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i observe prezența. — Nu mă așteptam să te revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne vie. Uită-te! — E mai bine decât să fii mort... Din vina ta paisprezece oameni au fost uciși și țara e în pericol. Nici o clipă nu mi-am închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fapt să spună că radioul nu mersese toată ziua pe Kiss FM, așa cum se Întâmpla de obicei, ci se puseseră niște casete. În pauzele inevitabile, prilejuite de schimbarea acestora, evenimentele care se derulau În sala de vizavi puteau fi ușor auzite, chiar și de către cineva care nu trăgea cu urechea. — Nici măcar nu observasem că muzica Încetase, zise Fliss. Așa se Întâmplă când mă antrenez. Mă concentrez prea tare. Mă rog, la momentul acela, urlam amândouă. Nu i-ar fi fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deasupra unui verset căruia Îi dă citire, pentru ca ei să descopere acolo răspunsul la preocuparea lor. Unele femei sărace, când sunt obligate să ia o hotărâre, se duc În piața publică pentru a culege, În fuga mare, cea dintâi frază auzită, pe care o tălmăcesc ca pe o indicație a Providenței. — Terken Hatun m-a Întrebat astăzi dacă taqvim-ul ei pentru luna TÎr e gata, spune În seara aceea Djahane. Omar Își plimbă privirea spre depărtări: — Am să i-l pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
abatere, nici o plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea mai mică să nu-i facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Tabriz. Trecusem să-l iau pe Howard, la ieșirea de la cursuri, aveam Întâlnire la sediul anjuman-ului ca să mergem să luăm masa, Împreună cu Fazel, acasă la unul din apropiații acestuia. Nu pătrunsesem Încă În labirintul bazarului când s-au făcut auzite focuri de armă, aparent de undeva din preajmă. Cu o curiozitate dublată de inconștiență, ne-am Îndreptat spre locul de unde porniseră zgomotele. Ca să vedem Înaintând, cam la o sută de metri, o mulțime care vocifera: praf, fum, o pădure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu este Întotdeauna o vorbă deșartă. Să dea domnul să nu fie prea târziu pentru a-i salva pe bunici. Pe neașteptate, cu o deplorabilă lipsă de simț al oportunității, republicanii hotărâră să profite de momentul delicat ca să se facă auziți. Nu erau mulți, nici măcar nu aveau reprezentanți În parlament, deși erau organizați În partid politic și concurau cu regularitate În actele electorale. Se făleau totuși cu o anumită influență socială, mai ales În mediile artistice și literare, pe unde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi trezit-o din somn, nu este vocea aceea proaspătă pe care o cunosc eu, și strig, Zohara, Noga este bolnavă, te rog din suflet să vii și să o consulți, ea ezită, vocea îi este umedă și ciudată, abia auzită. Îmi este cam greu acum, refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care mergeau. Când a sosit trenul s-au urcat așezându-se la locurile lor. Au frunzărit ziarele cumpărate din gară discutând pe marginea anumitor articole. La un moment dat, de undeva dintr-un alt compartiment, un aparat de radio făcea auzite arii din „Traviata” de Giuseppe Verdi. Teofana imediat a ieșit pe culuoar și scoțând capul pe fereastră pentru a nu deranja, fredona și ea melodia ariilor. Alexandru a urmat-o neștiind ce se întâmplase și auzind cât de frumos fredona
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
era extrem de discret și nu-i spunea niciodată nimic, iar lui, ca părinte, îi venea greu să-l descoasă și astfel, poate, să-l jignească. Numai inima îl ustura și-i tremura. Chirilă Păun ardea acuma să spuie oamenilor vestea auzită de la Platamonu. Peste săptămână nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminică avu răgaz să se repeadă până acasă, în Amara, să-și mai vază de necazuri și să-și descarce sufletul. Opri căruța la cârciuma lui Busuioc, unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta Anton și încă s-ar fi mirat. Dar când iese din gura unui bărbat de omenie? De altfel, nici nu pornise bine Marin Vâlcu cu căruța și iată că mai pică un om din Găujani, care povesti aceleași porunci, auzite chiar din gura unui țăran ce a trecut dis-de-dimineață prin satul lor, călare și cu o cruce de argint pe piept. Pe urmă, ceva mai târziu, unul din Vaideei aduse aceeași veste sosită la ei prin Mozăceni... Printre oameni se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
detectoarele începură să emită un sunet foarte puternic. Ash și Ripley, care aveau unul, diminuară rapid volumul. Își continuară drumul pe încă vreo zece metri, dirijați de acul instrumen-lui, când un zgomot mat și dur, cu totul diferit, se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui N.T. Wright și Craig Evans, nu numai pentru participarea în acest proiect în calitate de conferențieri și autori, dar și pentru apropierea lor amabilă, umilă și prietenoasă. Credința voastră în Isus nu are nevoie de cuvinte pentru a fi văzută și auzită. Troy A. Miller Sărbătoarea Paștelui 2008 Memphis, Tennessee Capitolul 1 Strigătul morții Craig A. Evans Cel mai vechi Crez (sau mărturisire a credinței) oficial al Bisericii creștine este Crezul Apostolic a cărei formulare actuală datează probabil din secolul al III
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea de lavă aruncând scoarța în aer, evaporând oceanul. Și Marianele și cele Unsprezece mii de fecioare și toate uraganele cu nume de femei fugeau țipând, cu fustele-n flăcări, cu părul pârlit, cu sânii goi, împiedicîndu-se de metropole. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar ajunge pentru a ne păstra o regiune importantă a Dunării, de care se leagă atât de strâns prosperitatea comercială a României”. Așa cum s-a spus, delegația noastră (ca, de altfel, și a Greciei și a Serbiei) a fost numai „auzită, nu și ascultată”. România a fost nevoită să se supună hotărârilor Congresului de la Berlin, concretizate în Tratatul de pace semnat la 1/13 iulie 1878, tratat care modifica simțitor Tratatul de la San Stefano. În ce privește România, se recunoștea independența, condiționată de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]