1,671 matches
-
nou, a luat foc “praful de pușcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă și dureroasă sărutare pentru mine și, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini și ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna s-a apropiat de pupa bărcii, să urce pe scara atașata special în acest scop. Fața ei radia fericire, iar ochii ei aveau o ciudată lumină
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
mai întorc” Orice vis are tendința de a se transforma în realitate. Zborul a fost unul dintre cele mai arzătoare și îndrăznețe visuri pe care le-a avut omul, încă de la începuturile sale. Această năzuință a omului de a se avânta spre înalt, spre necunoscut, și-a găsit, de-a lungul existenței omenirii, o vie reflectare în mituri și legende. Cel mai reprezentativ rămâne, totuși, acela al lui Icar, simbol al eroismului și jertfelor omului pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura ... Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu ... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359059_a_360388]
-
Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului POEMUL TOAMNELOR MELE mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
doar eu însingurat, ca dărâmat de-o boală mă flutur printre toamne ca-ntr-un ținut de iască mă răsucesc prin toamna asta ca un vânt mai sec ca un sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță dar tot te-aștept iubito de unde-ai fi să vii cum te-așteptam, și-atunci, la ani-mi douăzeci iar toamna asta lungă o primăvară-ar fi de mi-ai intra în
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
e ca-ntr-aievea. Cum la visări sunt ne-nzestrat (posibil să le uit pe toate), mult mi-ar plăcea să pot zbura, ca de la vis să trec la fapte. Pe șoimi și vulturi să-i întrec când spre tării m-oi avânta și-apoi pe Lună să cobor de forțele mi s-or găta... Cain: (nemulțumit de întrega discuție, dar pornit mai ales împotriva lui Abel) Poftim de ce-i în stare tontul! Stând toată ziua lângă vite precum măgarul între oi, el
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
de timp, în care ochiul nu poate privi și urechea refuză să mai audă. Astăzi mi-am amintit că nu știu mulți oameni care se pricep să asiste la agonia din anticamera morții. Acolo temeliile sunt prea firave ca să te avânți vitejește cu bocancii flecărelii sau cu lozinci prefabricate. Sau cu îndestularea binecuvântării invocate în vremuri mai bune. Astăzi am aflat că niciunul dintre răspunsurile plămădite în trecut n-a rezistat fără corecții următoarei peregrinari prin agonia altuia. Astăzi am știut
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
s-au albit de tot Și drumu-i sub zăpadă. La streșini țurțuri cât un ciot Sunt grei și stau să cadă. În sobe pline cu butuci Doar focul mai cuvântă, Iar sus, pe case, vălătuci De fum spre cer se-avântă. Din înălțimi cad fulgi de nea Și-n dans se prind zglobii, De parcă n-ar fi iarnă grea Pe sat și pe câmpii... Referință Bibliografică: IARNA LA SAT / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
OCEANIC Cu-mpătimirea-i umilită, de blândul țărm acum prea plat, Se-ntoarce iarăși către larguri, avid să-ncerce un alt salt. Acolo unde-s stânci semețe, goale-n neobrăzarea lor, Ce trupurile își oferă, ca-ntr-un bordel al apelor, Se-avântă cu a lui pornire, intre-ai lor sâni umezi și țări, Trăiește strop de nemurire, cu geamăt surd, cu valuri mari. Apoi îl mâna iarăși dorul, spre plajă lui de lângă far, Ce din nisip și scoici plăpânde, iubirea a făcut
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
acele sunete în ritmul pașilor de dans, venind din depărtări nostalgice, de undeva din timpuri glorioase? Ele sunt crâmpeie din cântecul meu! Răsună dulce și melancolic, precum un tango. Dar nu e un tango. Nici vals nu e! Deși e avântat ca freamătul serbărilor de demult, nu e nici un tango și nici vals nu e! Cântecul meu favorit este peste tot în jurul meu și în închipuirile mele. Îi simt aripile delicate purtându-mă în zbor planat deasupra marilor întinderi de câmpie
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
minunat dar este viața, și ce păcat că acea tânără își prăpădește cei mai frumoși ani ai tinereții căzând atât de jos,” gândi Claudiu. Apoi silueta lui înaltă se pierdu printre trecătorii ce în acea dimineață de iarnă valenciană se avântau pe drumurile uneori de neînțeles ale veții. Referință Bibliografică: VIAȚA CA UN DAR / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
simțeam neplăcutul efect. Dacă ar fi apărut soarele se zvânta îmbrăcămintea de pe noi și deveneam mai optimiști. Câte un cormoran se auzea fâlfâindu-și aripile pe lângă barcă. Dacă sunt cormorani înseamnă că nici malul nu-i departe. Ei nu se avântă prea mult în larg. Pescuiesc la apă mai mică de zece metri, să poată ieși într-un minut maximum la suprafață. Erau doar speranțe că nu suntem departe în larg. Dar unde? Nici sirena de ceață de la intrarea în port
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
Anotimpurile toate au fost create doar pentru a oferi ingenuități infantile prilej de joc și inspirație. În specificul fiecăruia, copiii descoperă valența ludică precum șoaptele naturii renîviate-n primăvară.Zbenguiala răcoroasă a apelor verii, beția aromelor învăluite în aburii toamnei, zborul avântat pe luciul înghețat al iernii. Ocrotitoare și înțeleaptă, natura își armonizează anotimpurile așternute cu generozitate la picioarele micilor demiurgi în bătălia și victoria asupra prozaicului: Înflorind într-o noapte, „ Primăvara ne oferă/ ghiocei, nu flori de seră!“(“Anotimpurile“, pag.11
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
erau neputincioși. Cine să-l fi lovit și abandonat în maidan, printre bălăriile frânte? Calul privea buimac și încenușat ca printr-un voal de meduză. Nici nu mai avea putere să necheze. Unde-i erau aripile cu care altădată se avânta să apuce coada curcubeului, ori exodul insolit al luminii, năvălind în troiene, ca-n dansul hieratic de iele, sucitoare de minți? Aripile lui, prelungiri de comete, vinovate de infinit, erau frânte în miriștea de cenușă. Se lăsase peste trupul lui
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
sensibilității poetice, o forță nouă, gata să înfrunte primejdii. Deși abordările devin directe, autoarea respinge prozaismul de orice fel, păstrând nealterat, chiar și în partiturile reflexive, un fior de rafinate afecte romantice. Așadar elan introspectiv și încercare de a se avânta în competiția socială care provoacă doar disconfort. Poeta are un excepțional simț al muzicii, melodicitatea ei decurgând din permanența lecției eminesciene. În total antagonism cu spiritul troglodit, Lucia Olaru Nenati jinduiește după puritate și adevăr, înfruntând cu vădite sacrificii ostilitatea
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
Antologie > SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 10 Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Editor, Tehnnoredactare: Rodica Elena LUPU Coperta, Grafica: George ROCA *** *** SIMBIOZE LIRICE Antologie de poezie ANAMAROL Volumul 10 A te avânta pe drumul minunat, dar de multe ori spinos, al împlinirii în arta scrisului înseamnă să te cunoști mai întâi pe tine însuți. Să-ți cântărești posibilitățile, să-ți stabilești limitele. Să lupți necontenit împotriva a tot ce stânjenește chemarea pe
SIMBIOZE LIRICE VOLUMUL 10 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359698_a_361027]
-
o altă pungă de plastic ce-i împiedica fuga. Mișu nu putea distinge, dar era sigur, după liniile corpului, că era Violeta. Ajunsă la câțiva pași de mașină, a recunoscut-o. Împingându-se cu un braț în copac, s-a avântat și, din două salturi, a fost în fața ei. - Hai în mașină repede! te adăpostesc eu, i-a strigat el, desfăcându-și brațele lateral. Femeia s-a oprit speriată, fără glas. Nu văzuse de unde a apărut bărbatul acela și nu a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
Mișu omisese câteva amănunte. Neesențiale. O privea pe femeia din fața ei și simțea cât de mult o admiră. Era impresionată de caracterul acesteia, de durerea ce-o avea în suflet și de curajul pe care l-a avut să se avânte în primejdiile necunoscute ale vieții, de una singură. „O voi ajuta să-și obțină toate bunurile. E cât se poate de clar că nenorocitul ei de soț nu va mai reveni vreodată în țară. A avut noroc că a trecut
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
Poetule, cu fruntea ninsa -Eu?! Sunt scoică de fildeș cu grăuntele perlat, cuprins într-o lacrima prelinsa! -Cine ești însă, Tu, de-mi tulburi visele cu poemele tale sub clar de luna? -Eu sunt ecoul atras de carminul luminii. Mă avânt spre cer, chiar pe furtună! Cine ești tu? De-mi stârnești mereu apele, rotindu-le într-un straniu balet? -Eu sunt lacul albastru, răcoritor, cu ochiul verzui fulgerat în apusul violet!... -Cine ești, totuși, tu, Poetule, de-mi vorbești mereu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura ... Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu ... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un om la altul. Sculptori celești
FEMEIA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345236_a_346565]
-
începutul lui, coane și nu pot să-l întrerup că... nu se cuvine... - Mda...! Vrei să te spovedești, bănuiesc. Hai să intrăm, că poate mă spovedesc și au aici... - Aici, în restaurant, coane Costache?! Rămase fără răspuns. Conul Costache se avântă spre ușa rotativă trăgându-l de pulpană pe bietul Costică, de era să alunece omul și să se lovescă de turnantă. Găsiră o masă liberă, pe gustul lor. Era mai retrasă și zona nu era așa de bine luminată. Comandară
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
unde locuiam, ca să evit vreo surpriză. Nu că m-aș fi așteptat la vreuna. Pentru orice eventualitate. Până la urmă, întrucât cu mașina nu putea intra pe străduța pe care mergeam, iar pe jos considerând, probabil, că e riscant să se avânte, zbieretele au încetat de la sine și, mofluz, s-a cărat. Nu mint, a fost foarte amuzant. Vă recomand cu încredere să procedați la fel. La mulți ani!
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
soarta în favoarea noastră? Unde am putea afla un răspuns? Cine ne-ar putea arăta cât de mult să sperăm și când ar fi cazul să nu mai căutăm în zadar? Ce cunoștințe ar trebui să dobândim ca să nu ne mai avântăm voioși, cu capul înainte, către ceea ce, ulterior, vom regreta? Ce stil de viață ar trebui să îmbrățișăm pentru ca fiecare experiență, în loc a ne impune o dată în plus să ne regizăm persoana și importanța, să conducă la o autentică prețuire a
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
tare ca un maniac, nici moale ca un bătrânel. Suficient cât să - după aprecierea mea - plec primul în siguranță și să îmi văd de drum. După o secundă jumătate, lucrurile stăteau complet altfel. Cu zgomot, mașina mică neagră s-a avântat după mine și mai mult, a încercat să imi taie fața. Am luat totul ca pe o glumă plus eternul „încă un chior" și am accelerat ușor mai violent. Aiurea. Mașina mică neagră s-a transformat în aspirator conectat la
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
prioritiza activitățile și acțiunile lor. Devine un proces care îi călăuzește spre un nou prag de maturitate în care ei se întâlnesc cu ei înșiși, cu puterea, cu dorința și cu resursele lor pentru că acestea le dau aripi să se avânte spre noi culmi în devenirea lor. La începutul procesului le-am zis tinerilor: „Intrăm într-un cantonament asemenea sportivilor de performanță. Durează doar o lună, dar la finele lunii e important ca atunci când te privești în oglindă să ai motive
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]