1,139 matches
-
ținem seama de-aici înainte. Avea în Idiotul un fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, după ce ne făcuse atâta vreme să credem că nu era... Mi se întîmpla pentru prima oară să citesc o carte și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citesc o carte și să prind aversiune pentru autorul ei. Mulți ani mai târziu, recitind această povestire, am rezistat mai bine, fiindcă celelalte opere, de astă dată în bune traduceri, o copleșeau. Am înțeles că Dostoievski avea el însuși o aversiune nepotolită împotriva trufiei umane, generatoare de atâtea josnicii pe care le acoperea cu ideea orgolioasă că am fi înălțători, plini de virtute, expresia divinității și perfecțiunii pe pământ și că el vroia să-i pună în genunchi pe acești ticăloși
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să fi avut și el poezia lui din moment ce și cei trei crai, la fel de stricați, o aveau pe-a lor. Or, aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu și-i arată toate părțile rușinoase. Un scriitor nu trebuie să aibă aversiune pentru nici unul din personajele pe care le creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rece, ar cere căni cu lapte proaspăt muls, ar invoca lungile beții cu vorbe și vin, până în zori... Așa s-a întâmplat, probabil, când „doctorul“ estetician i-a vizitat atelierul. Nicidecum vreo dovadă că și-ar fi învins, pe neașteptate, aversiunea de-atâtea ori declarată față de Simona Strihan... pur și simplu, spera să n-o găsească în atelier ! Convins sau chiar informat că doamna Hariga vine de obicei după-amiază, încerca s-o reîntâlnească pe frumoasa ei asistentă. O găsi, într-adevăr
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimeni nu știe nimic de el - este în stare a fura încrederea celorlalți ș-a se pune în fruntea lor, pe când daca lumea l-ar fi știut, ar fi fugit de dânsul, ar fi avut propensiune de depărtare de el: aversiune. 331 {EminescuOpXV 332} ["LAȘI ȘI SPECULANȚI; VITEJI ȘI DREPȚI"] 2255 În fața poporului egiptean stăteau două popoare pelasge*: tuscolellegii* greci și erani* - Marte și M***, Marte și-a ales partea practică, artele, apucăturile industriale, chițibușurile numai a vieței dintr-o zi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Clement al V-lea în 1311, la Conciliul din Vienne a amenințat cu excomunicarea autoritățile laice care au emis legi favorabile cămătăriei sau care nu ar fi abolit într-un timp de trei luni pe cele deja promulgate. În realitate, aversiunea și condamnarea dobânzii asupra împrumutului - calificată drept „camătă” - precedau apariția Creștinismului, chiar dacă pentru câteva secole s-au mișcat în interiorul Bisericii. «Au fost necesari mai bine de două mii de ani de teoretizare a naturii cămătăriei, mai înainte de a se considera necesară
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
teoretizare a naturii cămătăriei, mai înainte de a se considera necesară ridicarea problemei cauzei și originii și față de dobânda originară a capitalului [...]». Asta scrie Eugen von Böhm-Bawerk în primul volum al Istoriei și criticii teoriei dobânzii capitalului, în care analizează tema aversiunii față de cămătărie începând cu filosofia antică. În continuare vom face câteva scurte referiri. Platon: «Nimeni să nu depună bani la cineva care nu este de încredere sau să împrumute bani cu dobândă» (Legile, V, 742). Aristotel: «Alții, dimpotrivă, depășesc măsura
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pătrunseră asupra formelor neclare." Aceeași incomprehensibilitate a unor lumi neumane se relevă brusc și în afazia îngerului care, deus ex machina, simulează salvarea ființei androgine din hotelul "Fantastic": "- fonf-fonf - scârțâie îngerul - răsturnîndu-te din sacul de spate / - fonfat... fatafon... fon". Disprețul, aversiunea lui Florin Iaru pentru tot ce seamănă a sentimentalism, a melodramă, a emoție expusă direct în poezie devin foarte clare într-un poem de o mare ironie, din care putem extrage în negativ crezul său poetic. Mă refer la "Fiara
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că încearcă să instituie o religie a umanismului. Se poate afirma că lucrarea este și o nouă variantă de ,,Republica", aparte de cea a lui Platon, dar este și o carte de premoniție apocaliptică pentru mileniile urmatoare. Autorul manifestă o aversiune malignă contra oamenilor politici, conducători ai lumii, care se fac vinovați de genocid și speră că oamenii își vor redescoperi harul dat inițial de Natură și își vor pune în valoare potența lor divină, spirituală și erotică. După atâtea milenii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
pește la cină acolo la 0000000000000mănâncă000mănâncă0000n vreme ce ea a plecat, slavă pulii. Merg până 000000000mănâncă0000mănâncă00000la magazinu de delicatese, și Înfulec un pumn de 000000000da000000000da000000i fraged egrefin alb În sos auriu 00000000000000000000000000ce doctorul, și nu vraciul ăla de Rossi cu aversiunea lui față de prăjelnițe, mi-a recomandat. E timpul să Îl sting cu câteva băuturi. Mă duc la Royal Scot și comand o halbă, apoi chem un taxi să mă ducă la club. Când o exista vreo regulă care să interzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
teoretician pentru a explica efectele de performanță pozitivă ale faptului de a permite timpului să se scurgă între eforturi de exersare. Ceea ce înseamnă că, în timp ce exersarea necesită îmbunătățire, inhibiția performerului în ceea ce privește proba poate avea posibilitatea să se risipească. Platourile datorate aversiunii de probe pot fi lăsate în urmă, dacă exersarea, care se poate să fi fost dinainte grupată este distribuită în timp. O teorie numită “răsfrângere nervoasă” a fost de asemenea lăsată pentru a explica de ce îmbunătățirea în aptitudini motrice se
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
mărturisind împotriva celuilalt). Să ne închipuim de asemenea că cei doi au următoarea ordine de preferințe: 1) să depună mărturie în timp ce celălalt tace; 2) amândoi tac; 3) amândoi mărturisesc 4) să tacă în timp ce celălalt mărturisește. Să presupunem în final că aversiunea lor față de risc ia o formă specifică: vor să minimizeze pierderile maxime posibile. Cooperarea (tăcerea) îi răsplătește pe amândoi cu alegerea numărul doi (pedeapsa mai mică). Dar în aceeași măsură îl face pe cel ce dorește cooperarea vulnerabil celui mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înțeles unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo"". O analiză feministă pune în evidență schema conceptuală a Relațiilor Internaționale ca o modalitate printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul principal, nici cele critice nu iau în considerare această sferă privată, pentru că ea este legată de politica internă și de formele statale (Walker
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
categoria sau acuzația afirmativă directă, proclesis (prin care polemistul "incită adversarul la violență verbală, în speranța de a-l vedea trădându-se prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat cu pedeapsa, și ara ("repulsia se combină cu imprecația"). Perceput astfel, lirismul dobândește o dimensiune ontologică, fiind generat de atitudinea negatoare a pamfletarului în raport cu lumea exterioară, aflată în derivă. De
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
populației față de capitalul străin sau față de activitatea economică a firmelor străine pe teritoriul țării analizate. Chiar dacă sistemul de legi ce reglementează accesul investitorilor străini pe piața locală prevede un tratament egal pentru toate firmele străine, uneori populația poate manifesta o aversiune puternică față de străini, În general, sau față doar de o națiune anume. 94. Dispute regionale externe. Plasarea țării gazdă În mijlocul unei frecvent tulburată de dispute regionale poate influența negativ gradul de stabilitate economico-politică a acesteia. Acest indicator are În vedere
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
cadrului legislativ, nivelul de previziune a modificărilor cadrului juridic, stabilitatea legislației). 1.1 Factorii nivelului microeconomic: factorii psihologici (cultura investițională; preferințe individuale ale investitorilor În materie de plasament, bazate pe cunoașterea anumitor domenii de activitate, pe existența oportunităților de investiții; aversiunea față de risc a investitorilor; instincte); factorii economici și financiari (situația financiară a Întreprinderii, rentabilitatea unității economice, mobilitatea Întreprinderii, rentabilitățile scontate a investițiilor reale, existența surselor de finanțare a investițiilor, accesibilitatea la surse externe de finanțare, posibilitatea de dezinvestiții); factorii ce
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
de isterie colectivă ce pot galvaniza spectatorii din teatru aproape tot atât de tare ca cele ce pun stăpânire pe o mulțime adunată la jocurile de circ. Individul nu reușește decât cu greu să lupte împotriva acestei isterizări masive. Sfântul Augustin, în aversiunea lui față de teatru, merge până la a-l asimila circului, ceea ce Tertulian făcuse deja. Comparația este exagerată, deoarece nu ține seama de caracterul fictiv al acțiunii reprezentate în teatru. La circ, acțiunea nu este jucată, ci reală. În timp ce gladiatorul moare de-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l audă; și ceea ce este mai rău, pentru a se preface că nu-l aude, să fie obligat să facă mii de grimase forțate și nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unității de loc de care el nu se sinchisește pe atunci. Singurul lucru care îi repugnă, în numele verosimilului, este soluția constând în transportarea spectatorului de la un oraș la altul. Simțul acesta comun, care reprezenta singura mea Regulă, îmi dăduse destulă aversiune față de această oribilă dereglare ce punea Parisul, Roma și Constantinopole pe aceeași scenă, pentru ca să-l limitez pe al meu la un singur oraș", scrie el în Examenul la Mélite. El mai adaugă că personajele piesei sale se presupune că "locuiesc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate naște nici mila, nici teama, dar nici măcar nu ne poate impresiona prin acest sentiment natural de bucurie de care ne umple prosperitatea unui actor de mâna întâi, de care ne leagă simpatia. Nenorocirea unuia rău ne poate plăcea prin aversiunea pe care o resimțim pentru el, însă cum aceasta nu este decât o pedeapsă justă, ea nu ne face nicidecum milă și nu ne inspiră nicio teamă, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem atât de răi ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajul care persecută. Configurația este atunci acceptabilă. Pentru a-și ilustra vorbele, Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care a realizat-o perfect. "Nenorocirea lor aduce aici un sentiment de milă care nu este nicidecum înăbușit de aversiunea pe care o avem față de cei care îi tiranizează, pentru că se speră într-una că vreo întâmplare fericită îi va împiedica să moară; și deși crimele lui Focas și Cleopatra sunt prea mari pentru a-l face pe auditor să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică. S-ar zice că, după ce critica literară fusese victima unei desconsiderări echivalente demitizării în deconcertantul și vehementul Nu, venise
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]