1,716 matches
-
am fost nevoiți să sacrificăm peste 1100 de vieți tinere, pentru ca emanații noii puteri să ducă o politică de trădare a interesului național. Am ajuns un popor divizat cu 4-5 milioane de asistați economic, încurajându-se nemunca, lenea, furtul din avutul național și acel cameleonism politic, de așa natură, încât nu se mai știe ce e stânga, ce e dreapta politică. A dispărut ideea de patriotism, de cinste, de bun simț, de morală de factură veche, toți politicienii practică la scară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spunându-i să aștepte până mă duc să văd cine e la ușă. Când am ajuns la ușă, eram sigur că e miliția, poate că totuși omul din parc mă recunoscuse și acum veneau să mă umfle pentru că atentasem la avutul obștesc culegând lalele, și atunci m-am gândit că n-ar trebui să deschid, dar soneria suna într-una, cu țârâit strident, se auzeau și bătăi în ușă, așa că până la urmă am deschis-o, totuși. Nu erau milițienii, ci colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Djerzinski, și cu toate că din echipă nu făcea parte nici un francez, sinteza a avut loc În laboratorul Institutului de biologie moleculară din Palaiseau. Transmiterea televizată a evenimentului a avut firește un impact enorm - care Îl depășea cu mult pe cel avut, Într-o noapte de iulie 1969, cu aproape șaizeci de ani Înainte, de retransmiterea În direct a primilor pași ai omului pe Lună. În chip de preambul la reportaj, Hubczejak a rostit un scurt discurs În care, cu sinceritatea brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o duceau bine, iar femeile cheltuiau averile soților cumpărând lucrurile minunate făurite de aceștia. Copii nu li se nășteau prea mulți, căci soții aveau grijă să nu-și risipească avutul și în felul acesta, împărțindu-se între cei bogați și puternici, bogăția și puterea acelei țări sporeau cu fiecare an. Dar așa cum se știe fericire pământească nu există. Nu mai e nevoie să vă spun că la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mereuță Pârjol avusese loc sub auspiciile celor două mandate de primar, În comuna sa natală, Seaca de Vijelie. Provenea dintr-o spiță numeroasă. Nu era Însă nici mai sus, nici mai jos, decât media mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare, nici ca avuții mentale, nici măcar ca avuții datorate despomenitului noroc, pe lumea asta. Era ca absolut toți ceilalți. Întâmplarea a făcut ca, el să fie de față, Într-o zi, la o Îndelung moșită adunare, În urma căreia avea să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sub auspiciile celor două mandate de primar, În comuna sa natală, Seaca de Vijelie. Provenea dintr-o spiță numeroasă. Nu era Însă nici mai sus, nici mai jos, decât media mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare, nici ca avuții mentale, nici măcar ca avuții datorate despomenitului noroc, pe lumea asta. Era ca absolut toți ceilalți. Întâmplarea a făcut ca, el să fie de față, Într-o zi, la o Îndelung moșită adunare, În urma căreia avea să se stabilească, de către cei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mandate de primar, În comuna sa natală, Seaca de Vijelie. Provenea dintr-o spiță numeroasă. Nu era Însă nici mai sus, nici mai jos, decât media mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare, nici ca avuții mentale, nici măcar ca avuții datorate despomenitului noroc, pe lumea asta. Era ca absolut toți ceilalți. Întâmplarea a făcut ca, el să fie de față, Într-o zi, la o Îndelung moșită adunare, În urma căreia avea să se stabilească, de către cei strânși pe terenul viran
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
casă ca fiind, virtual, zestrea ei. Împuținarea lor o umplu de spaimă. Se simți părăsită, trădată, și plânse ceasuri întregi pe înfundate. Aglae n-avea nici un fel de ostilitate împotrivă-i. Dar, pe de o parte se socotea stăpână pe avutul ei și era agasată de rolul de simplă depozitară a bunurilor copiilor, cum voiau s-o privească ceilalți, pe de altă parte, avea ideea că unei fete îi ajunge să aibă o casă și o zestre oarecare, în bani, restul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
respecta pe Otilia peste orice măsură posibilă, dar combinațiile lui moș Costache îl aruncau într-o silă care umbrea sentimentele lui. Exagerând, în sensul prudenței, i se păru că se țese în jurul lui o manoperă pentru a-l deposeda de avutul lui, pe care nu și-l cunoștea bine, înainte de majorat. A i se propune să fie coproprietar cu Otilia, era un mod de a i se recomanda căsătoria cu Otilia, căreia, printr-o abilitate a bătrânului, i-ar fi constituit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru un F.A.O. (o furăciune, adică-te, știi, din avutul obștesc) săvârșită în Tîncăbești, și machește pe banii vreunei negrese, prin cârciumile hotelelor cele mai periculoase din Sinaia. Împânzește regele ăsta, al cincelea, toată țara ca o buruiană. Tăbară exact unde se scoală mușchiul lui... Pune urechea pe țestele tuturor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau glasurile zidarilor, care' nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele focurilor pe zidurile roșii de cărămidă și o cuprindea o mândrie de neînțeles. Când puseseră temelia, bărbatul îi întinsese doi bani de argint, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul era dus cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat din cap că a priceput, dar cum să stai să păzești avutul primăriei? Ziua mai trecea câteodată cu mâinile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să zică? A dat din cap că a priceput, dar cum să stai să păzești avutul primăriei? Ziua mai trecea câteodată cu mâinile la spate, se uita: pietrele, cam tot atâtea, dar nisipul scădea văzând cu ochii. Pe cine să întrebe și cine, ce să-i spună? într-un cuvînt: baba Marghioala a lui Mială s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit într-o noapte și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin umană. Relativismul istoric este o pervertire a sensibilității temporale. După ce o cultură și-a lichidat avutul în creații, începe distanța de ea însăși în perspectiva asupra trecutului ei și a altora. Naivitatea creatoare a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice, care separă spiritul de lumea căreia i se aplică. Înălțarea florală a spiritului, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut atribui atâta perfecțiunii ordinii juridice, iar spiritul normativ s-ar fi putut bucura de atâta vază, fără distanțele de oameni și valori născute din proprietate? Din punctul de vedere al justiției sociale, formele pe care le-a îmbrăcat instinctul avutului consacră omul în rândul bestiilor perfide. Acei care aderă cu plăcere la ideea de proprietate trebuie să admită, cu nu mai puțină plăcere, împărțirea oamenilor în cele două categorii blestemate: a acelora care au și acelora care n-au. Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exprimă alte interese în afara intereselor soților privite în cadrul căsătoriei. Dacă natura juridică a comunității de bunuri este explicată prin noțiunea de persoană juridică, în mod necesar, comunitatea trebuie privită fie ca o asociație de persoane, fie ca o personificare a avutului comun al soților 19. Dacă comunitatea de bunuri ar fi privită ca o asociație de persoane, soții ar trebui să lege între ei două asociații, dintre care o uniune de persoane în ceea ce privește raporturile lor personale nepatrimoniale și o societate în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de valoare generală, ne-am făcut instrumentul intereselor unei puteri străine și ale unor clase egoiste. Hangerliu vrea să fie domn în "Rumînia" chiar dacă aceasta ar rămâne cu un județ, marii industriași, bancherii, moșierii se tem să nu-și piardă avutul. Ca să-și păstreze fabrica, știu pe unul, care ne-a dat bani, dispus să cedeze toată Transilvania, sub cuvânt că ardelenii nu s-au asimilat. Partidele mari cu care noi am avut conciliabule sunt înțesate de burghezi timorați de comunism
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de lucruri. Își înmulțesc bogăția, își îngrămădesc obiectele în piramide și se tot plimbă agitați printre ele în privnița unde le-au strâns, aidoma sălbaticului care desface în bucățele toba, ca să-i prindă bu-buitul. Atunci cum să nu urmăm sfatul: "Avutul tău e cartea! Ea este bucuria Și dreptul, adevărul, virtutea, datoria, Progresul, rațiunea ce patimi risipesc". (V. Hugo) Bucuria înseamnă forță, talent, sentiment al împlinirii. Bucuria înseamnă a ști că există un răspuns. Marile răspunsuri vor fi date de cei
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Trenul, compus din o mulțime de vagoane ale Curții imperiale, a sosit la gara de Iași la 9 ore 55 min. (timpul Iașilor) sara. Precum am amintit în n-rul trecut, atât prin silințele autorității comunale, cât și prin concursul unor avuți particulari, gara de Iași era splendid decorată și iluminată așa de frumos încît de departe părea un palat din povesti. M. Sa se coborî din vagon împreună c-o suită numeroasă, în care se aflau A. L. L. imperiale marele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-au produs masive goluri de populație în unele zone, în speță a noastră. Desigur, considerăm noi, împrejurări istorice nefericite au impus de multe ori o părăsire temporară a vetrelor din locurile deschise și expuse pericolelor, determinând refugierea oamenilor cu avutul lor în pădurile mari (numeroase documente și izvoare narative consemnează fenomenul), dar, imediat ce pericolul trecea și se îndepărta, oamenii reveneau pe vechile lor vetre. Așadar, nu suntem primii care facem constatarea că așezările de aici sunt prea puțin cercetate, cunoscute
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ori vremuri de bejenie, dar adăpostul se găsea în codrii seculari din apropiere, de nepătruns pentru străini. Ba de multe ori vedem că unii capi de familie veneau la vatră și observau, cercetau în ce stare se află gospodăria și avutul rămas. Există documente din care se constată că anumiți consăteni ai refugiaților s-au folosit de împrejurare și au sustras bunuri materiale ale consătenilor. Este adevărată și situația că anumiți stăpâni de moșie chemau oameni străini și de sat, și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]