1,522 matches
-
vorbi cu Magi care avea ceas de mână. Oricum avea impresia că ora era pe terminate. Deodată îi vede soluția printre figurile geometrice. O idee l-a salvat ca întotdeauna: drepte, linii, paralele și perpendiculare, unghiuri și triunghiuri, asemănări, legi, axiome și teoreme, congruență, constante și circumscrieri, limite inferioare și superioare, Euclid, Pitagora toate s- au rotit pentru clarificarea problemei. O trece pe curat și nu mai are niciun rost să stea în clasă. Hotărât își predă teza deși nimeni nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și nu e chip a-l anula, deși ideile plutesc pe luciul neființei. A trăi senzual în nimic... Când ai iubit prea pătimaș viața, ce-ai căutat printre gînduri? Spiritul e o eroare imensă de câte ori slăbiciunile acordă vieții prestigii de axiomă. Sânt o Sahară roasă de voluptăți, un sarcofag de trandafiri. Străzile pustii în marile orașe: parcă în fiece casă se spânzură cineva. ... Și apoi, inima mea - spânzurătoare pe măsura cine știe cărui diavol. Sfințenia e cel mai înalt grad de activitate la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei curentului aceluia pe care el și-l pusese ca ținta istoriei omenești. El citise încă-n tinerețe scrieri de-ale enciclopediștilor, dar ei-i insuflase apatie. Dovezile lor îi păreau silite, căci se {EminescuOpVII 312} --ndreptau toate contra unei axiome pe care el nu permitea nimănui s-o nege: atotputernicia lui Dumnezeu. El își închipuia că un om trebuie să fie bolnav sau foarte nenorocit pentru ca să compuie cărți contra bibliei. De aceea mirarea lui era mare când vedea că pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cine îl cîștigă, cîștigă puterea și tot restul. Aș rezuma acest punct de vedere spunînd că legătura dintre conducător și mulțime este legătura umană prin excelență. Aici se operează trecerea de la preistorie la istorie. Avem toate temeiurile să refuzăm următoarea axiomă: "la început a existat conducătorul și masa"161. Dar pentru că aceasta este una din temele majore ale psihologiei mulțimilor, s-o acceptăm deocamdată, fie și cu titlul de inventar. Să începem cu masa considerată în ansamblul ei. Pentru a desprinde
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sub legea unui conducător"261. De Gaulle, Sighele și Le Bon, fiecare în stilul lui propriu, declară în fond unul și același lucru: izolați, oamenii sînt liberi; o dată reuniți, caută, se abandonează și urmează un conducător. Enunțat cu forța unei axiome matematice, principiul își impune evidența 262, chiar dacă forma lui brutală ne rănește. Dar după cum deja se știe, psihologia mulțimilor nu își îndulcește pilulele, nici nu își justifică afirmațiile în fața unor critici violente. Își caută dovezile în tradiția comună a popoarelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în măsura în care, aderînd în grabă la o afirmație formulată în numele tuturor fără restricție, considerînd că este rațional și demonstrat ceea ce în mod evident nu este, contribuim la salvarea colectivității noastre și la locul nostru în sînul ei. Dacă știința are ca axiomă, după Heidegger, "Să nu crezi niciodată nimic, totul trebuie dovedit", religia are inversul acesteia: "Să crezi totul întotdeauna, nimic nu trebuie dovedit". Freud a văzut limpede pericolul ei: "Prohibiția gîndirii, promulgată de religie pentru a contribui la propria-i conservare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și revoluția română. Intensificarea ofensivei forțelor antiromânești, Editura Miracol, București, 1994 Sava, Constantin; Monac, Constantin, Adevăr despre decembrie 1989. Conspirație, diversiune, revoluție..., Editura Forum, București, 1999 Sava, Constantin; Monac, Constantin, Revoluția română din decembrie 1989 percepută prin documentele vremii, Editura Axioma Edit, București, 2000 Sava, Constantin; Monac, Constantin, Revoluția română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, Editura Axioma Edit, București, 2001 Săndulescu, Șerban, Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română (ed. a II-a), Editura Ziua-Omega Press
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Conspirație, diversiune, revoluție..., Editura Forum, București, 1999 Sava, Constantin; Monac, Constantin, Revoluția română din decembrie 1989 percepută prin documentele vremii, Editura Axioma Edit, București, 2000 Sava, Constantin; Monac, Constantin, Revoluția română din decembrie 1989 retrăită prin documente și mărturii, Editura Axioma Edit, București, 2001 Săndulescu, Șerban, Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română (ed. a II-a), Editura Ziua-Omega Press Investment, București, 1997 Scurtu, Ioan (coord.), Sfârșitul dictaturii. București 21-25 decembrie 1989, Editura Clio, Craiova, 1990 Selys, Gérard de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și a noii economii de către sociologul și politologul englez Anthony Giddens, care și-a propus să fundamenteze căile de renaștere a social-democrației, să caracterizeze noua socialdemocrație; unii exegeți consideră că acesta reinventează social-democrația. În demersul său analitic, Giddens pornește de la axioma superiorității economiei de piață capitaliste<footnote „După eșecul istoric al regimurilor socialiste, către care social-democrația a tins în mod reformist, pașnic, prin transformarea internă a capitalismului..., a devenit clar că nu există alternativă la capitalism”, Anthony Giddens, A treia cale
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
privați pentru realizarea unor cooperări între stat și interesele private. În sens modern, economia mixtă sintetizează sistemul social din numeroase țări occidentale în care piața este un element de reglare a economiei, printre altele. Acest sistem se bazează pe două axiome: a) în numele eficienței și libertății este recunoscut și păstrat rolul reglator al pieței în alocarea resurselor și în asigurarea cadrului pentru confruntarea și armonizarea diferitelor categorii de interese; b) compensarea, completarea, contracararea și corectarea unor excese ale funcționării pieței prin
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
a unor propoziții matematice. În speță, criteriul evidenței care perpetuase, între altele, ideea adevărului natural al postulatului paralelelor din geometria euclidiană, nu mai este acceptat de la sine. Chiar dacă nu invalidează formalismul transcendental kantian 2, geometriile neeuclidiene chestionează statutul ontologic al axiomelor matematicii, anticipând - și prin discursul convenționalist al lui H. Poincaré (1854-1912) - teza despre adevărul limitat de sistemele de referință. De numele lui Georg Cantor (1845-1918) se leagă o revoluție conceptuală fără precedent în matematică, care demonstrează vocația „peratologică” a modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
biblice a creației de figura mentală a simbolului aleph conceput „ca mărime transfinită care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea”1. Antinomia transfiniților este legată de teoria mulțimilor, elaborată între anii 1874-1897, care „necesitând axiome noi, cum sunt axioma infinitului și axioma alegerii, a condus la apariția unor antinomii imposibil de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
figura mentală a simbolului aleph conceput „ca mărime transfinită care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea”1. Antinomia transfiniților este legată de teoria mulțimilor, elaborată între anii 1874-1897, care „necesitând axiome noi, cum sunt axioma infinitului și axioma alegerii, a condus la apariția unor antinomii imposibil de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simbolului aleph conceput „ca mărime transfinită care rămâne identică cu sine, orice mărime finită s-ar scădea din ea”1. Antinomia transfiniților este legată de teoria mulțimilor, elaborată între anii 1874-1897, care „necesitând axiome noi, cum sunt axioma infinitului și axioma alegerii, a condus la apariția unor antinomii imposibil de evitat”2, sesizate ulterior de Russell, evidențiind, totodată, câteva lucruri neașteptate. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante (și cu atât mai puțin relevante) este transparența netă și ineluctabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Înainte de a-și fi generalizat teorema, Gödel deconstruiește prin tehnica aritmetizării un sistem logic compact, elaborat inițial de B. Russell (1872-1970) și A. Whitehead (1861-1947) în Principia Mathematica (1903), înțeles ca model exemplar al oricărui sistem matematic, ordonat prin câteva axiome (termenii primitivi indemonstrabili, dar adevărați prin convenție) și reguli de deducție a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Părinții Capadocieni - condiționarea oricărui proiect gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate nu există, demonul lui Maxwell e o fantezie, principiul al doilea al termodinamicii e ineluctabil, energia se degradează, relațiile noastre cu particulele elementare stau sub semnul incompletitudinii, asupra funcționării organelor noastre nu avem practic nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de „neatârnare”. Aceasta nu se consumă însă doar printr-o negație, ci implică un efort suplimentar de persuasiune. Cine s-a recunoscut vreodată învins până la capăt fără să fi fost mai înainte convins? Independența și integritatea teologiei nu sunt o axiomă, cât mai curând o teoremă demonstrată de istoria sfinților Bisericii. Dacă argumentele lui Milbank conțin o supradoză de speculație teoretică, aceasta nu înseamnă că planul istoric al evoluției concrete a culturii și civilizației europene este ignorat: „geneza discursului se împletește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bază, constructiviștii acordă mai multă atenție rolului practicilor interne în constituirea structurilor regionale, internaționale și globale. Aceste jocuri conceptuale sunt utile nu numai pentru liderii statelor, ci și pentru actorii nonstatali. 1.2.3. Ipoteze de tip epistemologic constructivist Ipotezele (axiomele) fondatoare ale epistemologiei constructiviste sunt: ontologică, deterministă, fenomenologică, teleologică, etică. Primele două ipoteze sunt împrumutate din epistemologiile pozitiviste și realiste, iar celelalte trei sunt specifice epistemologiei constructiviste. Ipoteza ontologică susține ideea potrivit căreia cunoașterea existenței (realității) conduce, în mod automat
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din punctul de vedere al teoriei liberale, nu exclud existența intereselor comune la nivel internațional. Din punctul de vedere al epistemologiei constructiviste, interesul național este explicat astfel: Deși, interesul este, în principiu, egoist, el se dezvoltă în interes colectiv, sub axioma armoniei dintre interesul individului și interesul general. De la unul la altul se impun niște medieri: mediere rațională pentru un pact, dacă el vizează diminuarea agresivității proprie homo hominis lupus; mediere efectivă, dacă el se fundamentează pe sentimentul de simpatie"6
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în termenii preferințelor morale, estetice, economice, identificate de B. Hansson (1968). footnote> sau conținutului lor. Când spunem că „x este preferat slab lui y” ne interesează doar direcția preferinței, nu și conținutul sau criteriul pe baza căruia este exprimată aceasta. Axiomele sunt, așadar, în termenii lui B. Hansson (1968), „suficient de generale în așa fel încât să fie îndeplinite de toate relațiile de preferință” [Hansson, B., 1968, pp. 424-425]. Alternativele sunt combinate prin operatorii logicii propoziționale, dar sunt folosite, de asemenea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
incompatibilitate între dimensiunea de separabilitate între perechile de alternative pe care o prezintă condiția libertariană și dimensiunea de conexiune între acestea, pe care o prezintă condiția paretiană. În cuvintele lui Saari: „o direcție alternativă este aceea de a recunoaște că axioma lui Sen ( *L ) separă deciziile pentru anumite perechi, în vreme ce (P) insistă pe conectare. Rezoluția paradoxului decurge din corectarea acestei incompatibilități”. [Saari, 1997, p. 92]. În al doilea rând, „dacă societatea îmi acordă dreptul de a-mi alege tricoul, de ce alții
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Soluția propusă ar fi următoarea. Există o raționalitate axiologică, dar nu una general valabilă. Opțiunile valorice morale ale indivizilor vor fi altele, în funcție de tipurile de situații (contexte); pentru parametri identici, însă, raționamentul este universal. Ca și în matematică, de la aceleași axiome se ajunge la aceleași concluzii. Sociologul francez își exemplifică teza reinterpretând rezultatele experimentului lui M. Bazerman (1985), care are ca obiectiv evidențierea deciziilor unor subiecți-arbitri referitoare la salarizarea angajaților aflați în diverse situații. Bazerman ajunge la concluzia că subiecții-arbitri au
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
diferite domenii și aspecte ale mediului social și fizic (credințe religioase, politice, moduri de alimentație, de creștere a copiilor etc.). Pe verticală, în sensul că aceste credințe au grade mai mici sau mai mari de generalitate, unele dintre ele constituind „axiome” pentru celelalte. E important de reținut așadar că multe credințe funcționează ca propoziții tacite, presupuneri implicite, netransparente nici pentru subiect și nici pentru observatorul din afară. (Iată de ce termenul „convingere”, care ne trimite la planul conștientului și care este apropiat
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
împotriva celeilalte și să accentueze că nu de el se discuta, ci de supremația privind deținerea puterii. Știa și că riscă mai mult în cazul că l-ar fi predat Sfintei Inchiziții din Roma ce aplica ideile lui Torquemada* drept axiome sacrosancte. Toate astea le făcea pentru a câștiga timp, pentru a zăpăci de cap acea adunătură decisă să-l osândească. Mă anchetați pentru a afla anumite motive și a lămuri fapte ce s-au întâmplat cu adevărat, sau numai ca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de durabile. Astfel de evoluții au implicații importante pentru viabilitatea strategiilor realiste mercantile ale Japoniei. Citând precedentul Veneției din secolul al XV-lea, Heginbotham și Samuels afirmă că folosirea abilă a diplomației ar putea ajuta Japonia să prospere în urmărirea axiomelor realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 208). Într-adevăr, Tadokoro identifică gradul ridicat al sprijinului intern japonez pentru o poziție "conservatoare", ai cărei susținători se opun schimbării poziției actuale a Japoniei în ceea ce privește politica externă și politicile economice interne. Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]