810 matches
-
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan ("Azərbaycan Atabəylər dövləti" în azera) sau statul Eldeghizilor (1136-1225), este un stat medieval azer, cu elementul principal turcic, considerat Epoca de Aur sau Era Renașterii al istoriei Azerbaidjanului. La mijlocul secolului al XI-lea, Marele Imperiu Selgiukid s-a extins de la
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
un rol crucial în istoria Azerbaidjanului. Sultanul Alp Arslan, învingând Imperiul Bizantin (26 august 1071), a dat o lovitură puternică și planurilor expansioniste armene și georgiene. De-a lungul perioadei selgiukide, diferite comunități ale turcilor oghuzi s-au stabilit în Azerbaidjan, participând la formarea și la unitatea națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
și georgiene. De-a lungul perioadei selgiukide, diferite comunități ale turcilor oghuzi s-au stabilit în Azerbaidjan, participând la formarea și la unitatea națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz au jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz au jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului azer. În mod special, statului Eldeghiz din Azerbaidjan, care devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor din Azerbaidjan - Eldeghizilor (1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
În secolele al XI-lea - al XII-lea, au avut loc numeroase mișcări populare îndreptate împotriva feudalilor locali și străini. Ascensiunea economică și culturală a Azerbaidjanului a fost întreruptă de invazia mongolilor. Prima apariție a hoardelor lui Ginghis Han în Azerbaidjan a avut loc în anul 1220. Este vorba de oastirile formate din trei mii de soldați conduse de Gebe și Subutai care pustiind raioanele din Iran au năvălit în Azerbaidjan. Aflându-se în fața pericolului care amenință popoarele din Transcaucazia, conducătorii
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
invazia mongolilor. Prima apariție a hoardelor lui Ginghis Han în Azerbaidjan a avut loc în anul 1220. Este vorba de oastirile formate din trei mii de soldați conduse de Gebe și Subutai care pustiind raioanele din Iran au năvălit în Azerbaidjan. Aflându-se în fața pericolului care amenință popoarele din Transcaucazia, conducătorii Gruziei și Șirvanului au propus atabecului Özbək să se unească și să lupte împotriva mongolilor. Însă mongolii au luat-o înaintea aliaților și au dat primii lovitură. în anul 1221
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
tâlhărit Șamaxı și au omorât aproape întreaga populație a orașului. În același an armata mongola condusă de Gebe și Subutai a părăsit Azerbaidjanul și a plecat spre nord prin trecătoarea Derbent. Această primă incursiune a mongolilor a adus poporului din Azerbaidjan nenorociri incomensurabile. În primul rând au suferit orașele cu care se mândrea atât de mult Azerbaidjanul. Țara încă nu a reușit să-și vindece rănile pricinuite de invazia mongolilor, pentru că aici, prin strâmtoarea Derbent, au năvălit kipciaki, care au pustiit
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
pustiit partea de nord a Azerbaidjanului. După aceștia, în anul 1225 a năvălit în țară șahul Horezmului Djalal ad-din. Obligat de hoardele mongole să plece din țară, acesta și-a asumat rolul de cuceritor dur în Transcaucazia. Statul Atabecilor din Azerbaidjan a căzut în 1225 sub presiunea hoardelor mongolice, provenite de est.
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr.Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care ultimul a murit. Intrând în oraș, el l-a invitat tot pe Ahmad, sultanul din dinastia gelairidă, fiindcă nu avea legitimitate conform concepțiilor orientale medievale, numai
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
rusă: "Zakavkazie"), este o regiune geopolitică situată la granița dintre Europa de Est și Asia de Sud-Vest. Mai exact, regiunea e situată în partea de sud a Munților Caucaz, întinzându-se de la limita sudică a Rusiei până la Turcia, incluzând teritoriile țărilor Georgia, Azerbaidjan și Armenia. La nord, are ca graniță naturală lanțul muntos Caucazul Mare (care o separă de Rusia), la sud - Turcia, respectiv Iranul, iar la est - Marea Caspică. Transcaucazia are o suprafață de 186.100 km² și o populație de 16
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
tribale a societății. Aceste trăsături au fost mai bine păstrate la munteni. În orice caz, sistemul tribal, în general, este în curs de a-i lăsa locul sistemului de comunități țărănești. Raporturile feudale au fost dezvoltate mai ales în Georgia, Azerbaidjan, Armenia, precum și în câteva părți din nordul Caucazului. Tradițional, cele mai importante religii din Caucaz au fost islamul (răspândit mai ales printre grupurile turcice), creștinismul, reprezentat de Biserica Ortodoxă Răsăriteană (în primul rând de georgieni) și de Biserica Gregoriană Armeană
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
cele mai vechi leagăne ale civilizației omenirii, este teritoriul etnic și patria istorică a azerilor care formau în perioada de început populația străveche a acestei țări. În partea de nord, de-a lungul lanțului principal Caucazian, se întinde granița dintre Azerbaidjan și Rusia. La vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si sud-vest se învecinează cu Gruzia si Armenia. O mare parte din teritoriul Azerbaidjanului o formează o câmpie întinsă înconjurată de lanțuri muntoase care treptat lasă locul
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
mamifere, a fost descoperit un fragment al maxilarului omului fosil - azîhantrop. Prin cercetarea straturilor din peștera Azîh s-a reușit sa se urmărească succesiunea epocilor paleoliticului inferior (doșel, șel și așel) și paleoliticului mediu (mustier). În epoca paleoliticului mediu, in Azerbaidjan, după toate probabilitățile, deja se formase orânduirea gentilică. Următoarea etapa din istoria antică a omenirii, paleoliticul superior, a fost reprezentată in Azerbaidjan de descoperirile de obiecte în peșterile Talgar, Damjili, Iatag-eri. Arheologii au găsit aici plăci sub formă de cuțit
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
urmărească succesiunea epocilor paleoliticului inferior (doșel, șel și așel) și paleoliticului mediu (mustier). În epoca paleoliticului mediu, in Azerbaidjan, după toate probabilitățile, deja se formase orânduirea gentilică. Următoarea etapa din istoria antică a omenirii, paleoliticul superior, a fost reprezentată in Azerbaidjan de descoperirile de obiecte în peșterile Talgar, Damjili, Iatag-eri. Arheologii au găsit aici plăci sub formă de cuțit, precum si unelte pentru șlefuit, pentru găurit, de cioplit, dălți, plăci microlitice confecționate din cremene, bazalt, obsidian si dolomitaă Oamenii din paleoliticul superior
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de vânători, in special bărbați. Aceștia își confecționau singuri uneltele de munca si armele. Munca in grup a atins un nivel ridicat. La începutul mileniului al X -lea înaintea erei noastre, locul epocii vechi de piatra a fost luat in Azerbaidjan de mezolit, epoca medie de piatra, perioada apariției arcului si săgeții. Fiind unul dintre primele mecanisme inventate de om, arcul si săgețile au favorizat trecerea treptată de la economia căreia îi erau caracteristice produsele luate direct din natură la cea de
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
animalelor. Materialele arheologice vorbesc convingător despre faptul că în epoca târzie a neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III-lea - inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești timpurii si a formațiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obște și trecerea la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești timpurii si a formațiunilor statale timpurii. Destrămarea orânduirii primitive de obște și trecerea la formarea relațiilor timpurii de clasă în diferite regiuni din Azerbaidjan deja la sfârșitul mileniului al II-lea î.e.n. este atestată nu numai de inegalitatea considerabilă materială și socială, dar și de apariția, în special in zona Priurmi, a unor formațiuni politice mici. Cea mai mare dintre acestea era Zamua care
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
vorbesc mormintele marlite, hasanlușe, kalurașe și altele. Resursele bogate de materii prime, agricultura dezvoltată și meșteșugurile au favorizat extinderea comerțului nu numai între regiunile de sine stătătoare dar și cu alte țări. Încă din cele mai vechi timpuri teritoriul din Azerbaidjan era străbătut de drumurile comerciale internaționale care legau acest ținut cu țările din Occident și Orient. Datele despre cultura materială, diversele imagini pe ceramică, pe articole din metal cu subiecte epice și din mitologie, caracterele folosite și alte obiecte vorbesc
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
imagini pe ceramică, pe articole din metal cu subiecte epice și din mitologie, caracterele folosite și alte obiecte vorbesc despre cultura și lumea spirituală bogată a populației din acest ținut. Civilizația care se referea la perioada apariției pe teritoriul din Azerbaidjan a societăților timpurii împărțite pe clase, a fost creată de triburile locale, kutii, lulubeii, huritaii, maneii, se poate, parțial de kasițiii si alții. Se știu foarte puține lucruri despre apartenența de limbă a acestor triburi, cu excepția huriților. Unii învățați leagă
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
din Sarmatia, la vest cu Iberia, la sud cu Armenia. Cu toate că granițele politice ale Albaniei nu erau stabile și se schimbau adesea, se poate considera, în general, că teritoriul acestei țări cuprindea în epoca elenistică o parte din teritoriul actualului Azerbaidjan și raioanele sudice ale Daghestanului. Condițiile naturale din Albania se caracterizează printr-o mare varietate. Conform datelor prezentate de autorii antici si de săpăturile arheologice, această țară ni se înfățișează ca o țară bogată și roditoare, un ținut cu populație
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
albani, amintesc de frumusețea acestora, statura lor înaltă, părul de culoare deschisă și ochii căprui. După cum presupun antropologii, acestea sunt trăsăturile caracteristice ale populației aborigene antice, de tip caucazian, reprezentată și în prezent pe scară largă în raioanele muntoase din Azerbaidjan, Daghestan și din alte regiuni ale istmului caucazian. În ceea ce privește componența etnică, Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la 26. Unele dintre acestea se numeau utii, sodii (țodî, isadiși), gardmani, este
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
în Albania la începutul sec. al IV-lea în timpul domniei lui Urnair. Toate cele trei state caucaziene aveau alfabete speciale, cultură, literatură. Cea mai veche biserică păstrată Caucazul răsaritean (anul 313) încă există încă în raionul Șəki (satul Kiș) din Azerbaidjan. După anul 387 Albania s-a aflat sub influența Sasanizilor din Iran. Dar cu toate aceastea, războaiele dintre Roma, mai târziu Bizanț și Iran pentru Caucaz au continuat până la venirea arabilor. Bizanțul susținea confesiunea ortodoxă diofizită care domina în Albania
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie, contribuind la devastarile începute înca din vremea invaziei
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
sau Șirvan, cel mai durabil stat medieval din Azerbaidjan (799-1538). Datorită dezvoltării în continuare a țării din punct de vedere economic și politic, precum și ca urmare a luptei populației locale împotriva Califatului, în sec. IX au apărut câteva state noi pe teritoriul Azerbaidjanului. Cel mai puternic dintre acestea era
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]