2,305 matches
-
ca noi? Balaurii - îngeri, văzând că sunt în pericol de-a fi descoperiți, spuseră: - Nu putem să înțelegem de ce despicați firul în patru. Pur și simplu, noi nu strănutăm, asta e! Și ce dacă n-am strănutat și nu am azvârlit nimic din ce am înghițit? Chiar așa, cum puteți să spuneți că nu suntem ca voi? Nu mai vedeți bine, ați chiorât sau ce aveți? Dar balaurul care îi îmtărâtase pe ceilalți frați ai lui atunci când fusese vorba de hrană
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
ați venit în zbor, din direcția de unde au apucat să fugă ceilalți îngeri. În timp ce Capetele de Pisică bănuiau adevărul, oamenii și animalele începeau să de dezmeticească și să se ridice în picioare. Cea care își revenise prima dată, de când fusese azvârlită din burta balaurului fusese Prințesa Lalelelor. Stătea la câțiva pași și asculta discuția dintre balaurii adevărați și cei care îi înghițiseră pe îngeri. La un moment dat, începu și ea să strănute din cauza mirosului de zambile. Și după ea, oamenii
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă amorțesc!Pe toți vă amorțesc! Ha, ha, ha! Când văzu alaiul vestitorilor, se holbă uluit și începu să se agite mai tare, țipând și azvârlind cu biciul în ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-o execuție desăvârșită în vijelioasa descătușare. Câte un jucător nu rezista acestui ritm sau nu cunoștea foarte bine pașii, extrem de complecși. Atunci, forța centrifugă îl azvârlea din joc ca pe un titirez. Când se sufocau lăutarii, jocul se întrerupea intempestiv. Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
izvor și naște poeme din mii de cuvinte. lacrimă -ană cu plânsul în gene dărâmă zidurile ce te-mpresoară, ieși din strânsoarea viselor tale și naște-ți pruncul pe iarbă afară. lumina zilei se preface în miere cercuri de-argint azvârlite pe sus, zâmbetul și farmecul din tine nu piere lacrimă-ană, unde te-ai dus? brazii nuntesc în vechea pădure, manole piere în lacrima ta, primăvara trece prin fluiere, cu pruncul în brațe tu alergi dup-o stea. luni, 10 martie
LACRIMĂ-ANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353653_a_354982]
-
de el. Care nu știe cum să scape de el. Se descotorosește ușor. Îl aruncă. Îl calcă-n picioare. Îl respinge. Iar tu, n-ai decât să ți-l aduni de pe jos, sau dintr-o lada prăfuita, unde a fost azvârlit. Și să-l pui la loc. Nu mai e la fel ca înainte. S-a schimbat. Degeaba îl scuturi, îl speli, îl perii cu grijă. Are ceva străin în el. Ceva care poartă numele deziluziei. Vei mai putea oare, să
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354703_a_356032]
-
Zăvorâtul - Să aveți către Dumnezeu inima de fiu, catre aproapele inima de mama și către voi minte de judecător. Părintele Ilie Cleopa - De fiecare dată când ne plecăm genunchii și ne ridicăm, arătăm cu faptă că prin păcat am fost azvârliți la pământ, dar iubirea de oameni a ziditorului nostru ne-a rechemat la cer. Sfanțul Vasile cel Mare - Sunt două moduri în care viața poate fi trăită: ca si cum nimic nu ar fi o minune sau ca si cum totul este o minune
CITATE MEMORABILE (22) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347193_a_348522]
-
Poeme > Dorinte > CARACATIȚA TIMPULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Caracatișa timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
-mă din cauza neglijenței mele, a început să mă scuture de praf. Îmi înghițeam lacrimile greu; în primul rând mă făcusem de rușine și în al doilea, rochia era sfâșiată și flutura pe mine ca un drapel. Așa de tare mă azvârlise, că o sanda îmi sărise din picior și nu știam pe unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Soarele vopsit în negru. Arunc cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din mine Dintre spini să îmi iau zborul, Mă lovesc de culmi alpine Și mă năpustește dorul. Azvârl haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă ... Citește mai mult Ard în cupe flăcări sfinteDintr-o fragedă carențăIgnorănd nopțile crunteCând n-aveam independență.Culeg boabe de luminăDintr-un
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
curcubeu integruși stropesc la rădăcinăSoarele vopsit în negru.Arunc cărțile pe masăCa un cartofor nervos,Caut rimele prin casăSă-mpletesc un vers frumos.Alung visele din mineDintre spini să îmi iau zborul,Mă lovesc de culmi alpineși mă năpustește dorul.Azvârl haina de pe umeriși mângâi cerul cu mâna,Culegând dintre expuneriNorul, ce-acoperă Luna.Adorm lacrima în barbă... XXVIII. DOAR EMINESCU, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. Nu sunt poet, sunt doar un strop Cu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Între timp își aleseră fiecare câte o gropiță... dorind ca aceasta să fie cât mai departe de linia de aruncare. Norocul căzu pe capul Lenuței lu' Ionică. Au tras o linie măsurând patru pași de la gropițe. Lenuța, de la acest semn, azvârli „mingia” spre gropițe, în timp când ceilalți stăteau de-o parte și de alta a lor, gata de fugă. Mingea a nimerit în gropița lui Tina, o fetiță pirpirie și arsă de soare. Aceasta luă mingea și o aruncă spre
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
că sunt tare curios! - Băiatul nu învață, nea Vasile. E un îndărătnic și puturos. Nu-și face temele pentru acasă aproape niciodată. Se bate cu băieții în curte și în clasă și întârzie mai mereu după ce se sună sfârșitul pauzei, azvârle cu pietre în pomi și în stâlpi... - Și care băiat nu face la fel, tovarășa? De aia sunt băieți... se mai lovesc, mai sar gardu’, mai aleargă... Sunt și ei niște copii, nu? Nici noi nu am fost altfel la
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului TOTUL Tot ce am avut înalt Ție eu ți-am dăruit Nimic nu-mi fuse calculat Fiindcă te-am iubit. Tot ce-am avut mai rău Într-o parte am azvârlit, Nu mai sunt același eu, Fiindcă te-am iubit. Prin fața mea de trec zâmbind, Muze, fetișcane de liceu Nu mai sunt același eu, Fiindcă te-am iubit. Decembrie 1965 Referință Bibliografică: Totul / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TOTUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357871_a_359200]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SLĂVINDU-TE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Slăvi Slăvindu-Te Alunec în așteptări slăvindu-Te Cum primăvara Te glorifică Prin înfloririle Măriei Tale! Nebănuită cascadă azvîrlită peste talazurile lumii continuu Te cântă. Curcubeul Alunecă-n în oglinzile genunii Prin învolburări năucitoare Iederă șerpuitoare Ivește an de an Cercuri de lumină Albe, verzi, roșii, albastre Înfloririle Măriei Voastre! Reîntoarsă în surâs, Statornică, Neschimbătoare Alunec în extaz, slăvindu
SLĂVINDU-TE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357905_a_359234]
-
GÂNDU-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 500 din 14 mai 2012. ASCULTĂ Ascultă, femeie, mirarea obrajilor pădurii! Și păsările care plâng în rănile scorburilor, când eu îți rup umbra în vreascuri hoinărindu-te în cenușa nopții. Azvârlită în mine, pari un cuțit cu preselele sparte în oboseala frunzelor din rochia toamnei ce ne poartă în raniță. ARITMETICĂ Unu e substantivul în maternitatea fântânii cu ciutura proaspătă, doi e portativul desenat pe intonația visului, trei e râsul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Ție Doamne, că m-ai păzit di șina tancului nemțesc! O trecut pisti mine dihania. M-au apărat păreții tranșeului abia scobit. Cât pi ci să se năruie malurili ... Doamne ferește! Acolo-mi putea fi mormântul ... - Ș-ai avut puterea s-azvârli grenada dupa el, măi Neculai, îl întreabă a' lui Țugulea, singurul din grupa lui care-a scăpat teafăr. - Drept să spun, n-am putut. Mă zâdise țărna de la gura borții, di mi-o trebuit un sfert di ceas până mi-
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
adânc brăzdată pe trunchiul contort și oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...” Bieții viermuși!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi și ac. A făcut să șuiere și al doilea ... S-a așezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat și mulțumit. Curând a zvâcnit o plută unduind concentric apa. A ridicat. Peștișorul, ca de argint și gelatină, smuls
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
își dedică viața culturii și artei. Grijă zilei de mâine, lipsa mijloacelor de supraviețuire îi duc pe cei mai multi la disperare, la boală și la moarte. Atunci, „dacă va avea noroc” - cineva își va aduce aminte de el. Altfel, va fi azvârlit la groapa istoriei artei, sub toate formele sale. Și cine stie în ce secol, se va găsi cineva să-l dezgroape, atât pe el, cât și creațiile sale? Și cui va mai folosi această? În ceea ce mă privește, de câteva
N-AM AVUT TIMP...TABLETĂ SPIRITUALĂ- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358235_a_359564]
-
lucrează” (2 Tesaloniceni 2,7), Părintele Arsenie Boca ne grăiește: „Antihrist- care nu se mulțumește numai cu necredința sa, ci vrea necredința tuturora- nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu și să-L azvârle din inima și mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ; și nu râvnește, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumnezeu, iar în locul Lui să-și împlânte în sufletul omului, ca pe o sabie
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
florii de portocal Mă umple de-a Ta mângâiere. Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori Cărări de Lumină-mi deschide Și-n roua ce scaldă privirea în zori Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi lasă-ntr-un cânt de vioară Un fir din norocul acum prohibit Să-l țin-busuioc
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
florii de portocal Mă umple de-a Ta mângâiere. Inundă-mă, Doamne, cu albul din flori Cărări de Lumină-mi deschide Și-n roua ce scaldă privirea în zori Tristețea-mi cu zâmbet ucide. De rupe din suflet destinul-șacal Și-azvârle cu șerpii de foc Tu-n lacrima florii de portocal Găsește-mi, sfielnic, un loc... Mă poartă-n iubire pe-un țărm liniștit Și-mi lasă-ntr-un cânt de vioară Un fir din norocul acum prohibit Să-l țin-busuioc
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
adversitatea, o existentă în contratimp, o tentație a neorealismului - aruncă și el cu banul. O singură dată banul i-a scăpat din mână și a căzut pe cant, în crăpătura unei stânci; asta l-a costat libertatea. Și a fost azvârlit precum Samson luptătorul în “Temnița îngerilor”, legat cu șapte lanțuri închise cu șapte lacăte și șapte chei (șase aruncate peste bord), stârnind milă, frică sau groază în cetate, fiind de o potrivă-un gangster și un “boier al minții” sau
DUPĂ I. P. CULIANU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360382_a_361711]
-
de oseminte carbonizate în depărtata Siberie? Și chiar acestor oase carbomizate nu li s-au îngăduit odihnă. Nu le-a fost deajuns să ciopârțească mutilatele rămășițe ale victimelor cu satârul de măcelar, ascuțit anume pentru această împrejurare, ci le-au azvârlit în fundul unei mine părăsite, iar de teama ca nimicirea să nu fie desăvărșită, s-au aruncat peste ele grenade de mână, în groaznicul lor mormânt!”. Cu inima plină de amintiri de la curtea imperială (Regina a fost prezentă și la ceremoniile
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TIMPUL SE ÎNVÂRTE ÎN CERC Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Am azvârlit televizorul, am închis bine ferestrele, citesc... merg, fără să mă uit pe unde calc aerul e din ce în ce mai rarefiat citesc... mă uit în jur, văd niște animale ciudate multe, din ce în ce mai multe, din ce în ce mai ciudate citesc... în ce an suntem ? nu știu, e
TIMPUL SE ÎNVÂRTE ÎN CERC de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360645_a_361974]