758 matches
-
nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să vorbesc dacă vreau să mă salvez. Nu voisem să spun altceva decât lucruri plăcute pe drumul spre casa ei: habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală? Bâjbâie de-a lungul peretelui, mustățile lui caută o ieșire, desenele tapetului Îl induc În eroare, un pas Înainte, doi pași Înapoi, la pasul Înapoi alunecă În vasul sifonului care duce la canal, o cădere lungă În bezna ocrotitoare, prin umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oră, așa scrie În manual. Știind că vei lua un șapte sau un opt, nu prea te simpatizează profesoara de română, pleci spre casă gândindu-te că poate există și alt adevăr, că poate alta e disperarea poetului, nu știi, bâjbâi și tu, și-ți flendurești bocancii prin terciul noroios de pe aleile parcului de lângă Stadionul 23 August. Taie o ploaie rece care cade necontenit de câteva zile și din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
economic. Câinele orb stătea în fața mea cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încă o dată. Ascultă furia mâinilor mele, Angela, spune-mi că mai sunt încă bun de ceva. Ajută-mă, fetiță curajoasă, și iartă-mă dacă voi lăsa o vânătaie pe pieptul tău. În jur este liniște, ne aflăm într-un acvariu, bâjbâim muți ca niște pești fără branhii. Se aude doar zgomotul loviturilor mele, geamătul speranței mele. Unde ești? Plutești deasupra mea, mă privești de sus, dincolo de grupul de umbre în halate și poate că ți-e milă de mine. Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
multe ori în momente cheie ale desfășurării narative, poate fi interpretată și ca o metaforă epistemologică (I. M. Zavala), reprezentând „confuzia conștiinței“ și instituirea logicii visului, estomparea contururilor în raporturile dintre personajele care-și urmează călătoria printr-o lume precară, bâjbâind ca orbii dintr-o veche parabolă și trecând prin crize de identitate și de identificare a aproapelui: „Personajele mele se vor alcătui pe măsură ce vor acționa și vor vorbi; în primul rând pe măsură ce vor vorbi; caracterul lor se va închega încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse și Încercă să-l consoleze: Nu-i nimic, copile, și să-l facă să-nțeleagă că În clipa aia pătrunsese Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
focului, care mai pâlpâi o dată cu un ultim rest de putere și se stinse. Nina ridică hainele și papucii, strânse paharul, castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu de vise ce văzuse noaptea trecută. O carte cu coperte groase, având drept subiect Ierusalimul În poezia ebraică Îi servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nici trecut de șase, fiindcă liniștea de pe stradă era prea adâncă. Întunericul gros din dormitorul cu draperii nu oferea nici un indiciu, iar lucrul acesta avea să rămână valabil până mult după ora șapte În miezul iernii londoneze. Putea, desigur, să bâjbâie după un chibrit și să se uite la ceasul așezat pe noptieră, unde Îl lăsa Întotdeauna când mergea la culcare, dar adevărul era că nu voia să știe cât era ora. Dacă era numai trei sau patru și un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât o vară. Nu, iubirea mea cu codițe negre n-am s-o pomenesc pe numele ei adevărat. Poate că mai trăiește pe undeva și nu vrea, femeie bătrână, să fie inoportunată de un moș și de amintirile lui care bâjbâie în aproximații, care încă din timpul școlii îi sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi relatată; în orice caz, nu-i lipsește poanta. Cu noaptea în cap, mă văd bâjbâind printr-o bucată de pădure ninsă, dar încă întunecoasă, cu căni de tablă atârnându-mi și pe dreapta, și pe stânga. La dus am mers în pas alergător, acum nu mai înaintez decât agale. Ascuns în pădure, dar semnalat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pilotul, rânjind, eu n-am pomenit nimic despre așa ceva! Verificați-vă centura de siguranță, domnule. Suntem gata de apuntare. BARNES Suprafața de apuntare, marcată cu vopsea roșie, crescu În dimensiuni și alunecă sub ei, În timp ce elicopterul cobora pe punte. Norman bâjbâia după catarama centurii de siguranță, În timp ce un bărbat Îmbrăcat În uniforma marinei americane se apropie În fugă și-i deschise ușa. — Doctorul Johnson? Norman Johnson? — Da. Aveți vreun bagaj, domnule? — Numai asta, spuse Norman, trăgând din spate o geantă diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted, care zâmbea cu ochii la ecran. Dar dincolo de el, În Întuneric, Harry Adams Își aranja Încruntat ochelarii pe nas. Apoi lumina proiectorului se stinse. Camera se scufundă În Întuneric. Norman Îl auzi pe Barnes: — Mii de draci, iar? Cineva bâjbâi la ușă; cadrul acesteia se lumină. Beth se aplecă spre Norman și-i spuse: — Ăstora li se stinge mereu lumina pe-aici. Liniștitor, nu? După câteva clipe, lumina se aprinse din nou. Barnes continuă: — La 25 iunie, un vehicul teleghidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa... Vizibilitatea e proastă sub un metru și jumătate. Se pare că... sedimentele de pe fund au fost agitate și... foarte negru, Întunecat. Bâjbâim pe lângă habitat. Liniște. — Suntem În partea de nord. Acum mergem spre est. Tina? Liniște. — În spatele dumneavoastră, domnule. — Tina? — În regulă. Ține-te de rezervorul meu de oxigen, să... așa. E bine. Liniște. Înăuntru, Ted ofta. Nu cred că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură cu zgomot cratițele și tigăile, bâjbâind după el. Norman se Împletici și ajunse la o plantă mare, aflată Într-un ghiveci. Tentaculele continuau să caute, mișcându-se neobosite pe podea, răsturnând cratițele. Norman Împinse Înainte planta, iar tentaculele o apucară și o dezrădăcinară cu ușurință, scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi?“, spuse el În gând. ÎMI PLACE HARRY. MANIFESTĂRILE SALE SUNT ROȘII. ELE SUNT SPIRITUALE. — Spirituale? SPIRITUAL = PLIN DE SPIRIT? Înțeleg, spuse Harry. Crede că suntem amuzanți. AMUZANT = PLIN DE VESELIE? — Nu tocmai, spuse Norman. Noi, entitățile, avem conceptul... Norman bâjbâia. Cum să-i explice cuvântul „amuzant“? La urma urmei, ce era o glumă? — Noi, entitățile, avem conceptul unei situații care provoacă o stare de jenă și numim această situație comică. CO-MICĂ? Nu așa. Într-un singur cuvânt. Norman i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru urgențe? Nu era sigur. Așa părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
drumul, ar fi „căzut“ În sus și ar fi murit. Mâinile Îi amorțiseră de mult, mișcările i se Încetiniseră din pricina frigului. Plămânii Îi ardeau. Mai avea foarte puțin timp la dispoziție. Ajunse la bază și se strecură sub Cilindrul D, bâjbâind pe Întuneric și orbecăind după sas. Se mișcă până la Cilindrul A și nimeri sasul. Era Închis. Trase de roată. Era Încuiat. Trase mai tare, dar n-o putu mișca. Era blocat afară. O frică intensă puse stăpânire pe el. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
povestească de fiecare dată de parcă eu aș fi fost numai ochi și urechi. Multe mi le închipui, revin asupra multora, pentru că mi se pare că fiecare idee e o piesă dintr-un puzzle enorm și sunt obligat să le potrivesc, bâjbâind. Iar dacă mi s-au povestit toate ori am fost împins să gândesc ca și cum mi s-ar fi povestit, toate vor fi avut un rost, anume ca eu să le spun altora, celor care știau și nu înțelegeau, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fluierături de păsări spre dimineață sau zgomote nedeslușite care năvăleau de-a valma pe ușa-fereastră deschisă din fierbințeala nopții albăstrui, întunecate, amestecându-se cu gemetele periodice ale mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
socotindu-le aproape femeiești schimbări de umoare. În numai câteva săptămâni se închisese cu totul în el. Atunci probabil că n-ar fi vorbit chiar nimănui despre abisurile în care aluneca și s-ar fi putut crede că nu mai bâjbâia după sensul acela al lucrurilor pe care îl căutase întotdeauna, deși mai mult ca oricând atunci ar fi vrut să afle nu numai sensul, ci și rațiunea ce modifică atât de aparent fără rost actele oamenilor. Dar nu vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și atotcuprinzător de a scrie. Din viermele orgoliului și din teama aceasta difuză, nedefinită, fără obiect real, aproape ezoterică, apăruse voința de a respinge compromisurile, de care, iarăși, era conștient, dar în măsura în care poți fi conștient de o ceață în care bâjbâi și, prin urmare, îți refuzi înaintarea sau și mai bine: de o pâclă ce învăluie mintea lui, cel mai adesea la o beție și pe care orice efort al brațelor ori al simțurilor nu reușește s-o alunge. Așa cum apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și acolo, înainte de a descuia ușa, sperasem să încerc să-i fur Fionei o primă sărutare. Dar atmosfera nu mai era propice. Ea părea încă încordată, ținându-și poșeta strâns la piept, iar eu eram atât de emoționat, încât am bâjbâit prostește un secol - atât mi s-a părut - cu cheia în broască, până am observat că scosesem altă cheie din buzunar. Apoi, când în sfârșit am deschis ușa și am dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lucra în clădire. Din același motiv, considera că însuși biroul președintelui trebuia să fie o capodoperă de design: căci lambriurile de stejar de pe pereți erau, după toate aparențele, neîntrerupte, și orice vizitator care încerca să plece după un interviu ratat bâjbâia minute-n șir căutând ușa, până ce Thomas se ridica să-l ajute cu un aer de superioritate obosită. Această trăsătură era în sine simptomatică pentru secretomania în care erau învăluite afacerile Stewards. Abia prin anii ’80 băncile comerciale au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
utilizând un camion Întreg de cosmeticale. Nu-i rău deloc, mi-am zis eu aruncând o privire În una din omniprezentele oglinzi Înalte de doi metri. Nici prin minte nu-ți putea trece că În urmă cu abia câteva minute bâjbâiam bezmetică prin trafic, În mare primejdie de a mă sinucide și de a-i omorî În drum și pe toți cei din jur. Am intrat plină de Încredere În biroul asistentelor, aflat Înaintea celui al Mirandei, și m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]