1,399 matches
-
îl căută din ochi, fericită cum nu-și mai amintea de când nu mai fusese și-l zări aplaudând, în picioare, cu statura lui impozantă și zâmbind cu toată gura numai în direcția ei. O așteptă bineînțeles la ieșirea artiștilor, emoționat, bâlbâindu-se și amestecând cuvintele românești cu cele italiene și spaniole. - Îți mulțumesc pentru flori. De unde ai știut că e ziua mea? găsi Eva prilejul să-l pună la curent. - E ziua ta? tremură glasul lui Leo. La mulți ani, frumoasă
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
arterială și colesterolul. Îl văzu pe Simon Seinerovici care tocmai venea, fluierând vesel, spre casă. - Fluieră, fluieră! Îl mustra cu severitate. Țara arde și baba se piaptănă. Matale parcă n-ai locui în blocul ăsta! - Dar ce-am făcut? Se bâlbâi Simon. Ce s-a întâmplat? - Auzi întrebare, strigă Boris furios. Pe luna trecută ai plătit? La muncă voluntară ai fost? Flori în terasa ai pus? Știi numai să arunci chiștocuri de țigări pe trepte, dar în ce hal a ajuns
SCHIŢE UMORISTICE (8) – COAFURA ŞI IAURTUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368425_a_369754]
-
suntem iubiți. - Dar suntem iubiți Costi? Prin ce dovedești că mă iubești? - Cum prin ce? Te iubesc și gata. Ce dovezi îți mai trebuie? - Te-ai însura cu mine, dacă ți-aș cere acest lucru? - Ddaa... de ce nu? Răspunse Costache bâlbâindu-se, lucru ce nu i-a scăpat vigilentei Ana. Doar nu refuzase atâtea oferte de "iubire", pentru a se arunca cu ochii închiși în brațele lui Costi. Simțea că îl iubește și era singurul care ar fi putut să o
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
suntem iubiți. - Dar suntem iubiți Costi? Prin ce dovedești că mă iubești? - Cum prin ce? Te iubesc și gata. Ce dovezi îți mai trebuiesc? - Te-ai însura cu mine dacă ți-ași cere acest lucru? - Ddaa... de ce nu? Răspunse Costache bâlbâindu-se, lucru ce nu i-a scăpat vigilentei Ana. Doar nu refuzase atâtea oferte de "iubire"pentru a se arunca cu ochii închiși în brațele lui Costi. Simțea că îl iubește și era singurul care ar fi putut să o
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
sărbătoare. „Și nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și gata... că nu mi-a păsat...”; „[tată-meu] ăl bun s-o aruncat de la etaj când eram
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și gata... că nu mi-a păsat...”; „[tată-meu] ăl bun s-o aruncat de la etaj când eram mic”), torturată („Pe mine
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
claca. Știam că tineretul este șmecher, te ia la mișto cu tot felul de întrebări. Deștept, tânărul Vespazian, deștept foc! Merită funcția de președinte al organizației de tineret. Cred că va ajunge în Parlamentul European. Sigur va ajunge. Se cam bâlbâia el, dar le-a zis ca lumea! Ce bine îl aud acum: - D-le președinte, noi tinerii, ne-am săturat de minciună! Ne ajunge! Nu mai știm în ce să credem! Istoria noastră e falsificată! Nu avem niciun model pe
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
nu știam dacă să vin! Mi s-a spus că nu arăt și nu vorbesc ca un om de zăpadă. Reginei îi pieri râsul. - Cine poate să-ndrăznească oamenii să mi-i jignească? - Păi, acum chiar nu mai contează, se bâlbâi Ominomi, am venit totuși! - Câștigător eu te declar și ești cel mai bun, e clar! Plin de bucurie, Ominomi, îl îmbrățișă pe Omenas și chiui să se audă în tot Ținutul Zăpezilor Veșnice: - Nu trebuie să fii mare ca să ai
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
nu? Suntem convinși că vin și la dumneavoastră, când vor să se descotorosească de ... și, amuzat, își desenă în aer cu mâinile o burtă imaginară. Martin se ridică brusc în picioare. - Vă rog, să nu mai continuați! interveni el, aproape bâlbâindu-se. Ați greșit adresa. Eu nu sunt gi-ginecolog, sunt generalist, sunt un ăăă ... biet medic de circumscripție sanitară de sector. Îngrijesc gripe, colici intestinale și banale răceli... - Ha, ha, ha! râse cu poftă Stamate și-l amenință amuzat cu degetul
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
ani un sfert de oră?". "Și cu țeava spartă, cu apartamentul inundat cum rămâne? Ți-ai dat cuvântul că până mâine vei opri catastrofa din apartamentul tău... Dar azi îți este imposibil. Noi ce să mai credem?". "Cum... cum...", se bâlbâi, stupefiată. "Eu nu v-am spus niciodată asta". "Adică ne faci mincinoși?", îi replicară vreo trei dintre colegi, la unison. A stat un pic să se gândească, ca și în cazul anterior. "Oh, băieți, știți ce... îmi cer scuze încă
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
ochii, am văzut cu stupoare că mă aflam într-o rezervă de spital, iar în fața mea stătea doamna în portocaliu, atât doar că era îmbrăcată altfel. În mâini țineam un pahar gol. Medicamentul își făcuse efectul. ”Cum, cum...”, m-am bâlbâit, incapabil în continuare să înțeleg. Suferi de o afecțiune rară, care îți dă în majoritatea timpului halucinații grave, în care persoane cunoscute devin alte personaje cu diferite roluri în viața ta, care te amenință, îți pun viața în pericol, și
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
nu vorbim despre el?”. Eram stupefiat. Deja mă luase cu amețeală. Nu pot să-ți spun... E ceva foarte încurcat”. ”Și de când mă știi pe mine că nu pot asculta povești încurcate?”. L-am văzut că ezită. ”Eu... eu...”, se bâlbâia. ”Adună-te”. Dacă îți povestesc ceva... juri că nu mai spui nimănui?”, mă întrebă, într-un final, pe un ton scăzut, ca nu cumva să fie auzit și de altcineva. ”Firește. Buzele mele sunt pecetluite”. ”Ei bine”, continuă, pe același
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
sincer, nici una foarte bună. Așteptam, practic, să văd ce poate. Ia loc, te rog”, i-am spus și i-am făcut semn să se așeze pe scaunul din fața biroului meu. ”Mulțumesc mult, este o onoare să vă cunosc”, rosti aproape bâlbâindu-se de emoție. ”Am citit Lecția tăcerii și mi-a plăcut foarte mult...”. ”Mă bucur”, i-am replicat destul de laconic. Eram nerăbdător să trecem peste faza de politețuri și să ajungem la subiect. ”Ai mai scris scenarii pentru film sau
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
lesbiană și că trăiește împreună cu partenera ei, Natașa, într-un apartament de lux din centrul Capitalei”, continuă, pe același ton lipsit de orice inflexiune. ” Dar cum dumneavoastră trăiți mai retras, probabil că nu ați aflat”... ”Cum... Cum așa?”, m-am bâlbâit. Am încremenit. ”Ba aș putea să mai adaug ceva, cu condiția să nu spuneți, să nu afle poliția... Iubind-o pe Ludmila, nu veți spune, nu-i așa?”. ”Buzele mele sunt pecetluite”, l-am asigurat. ”Se pare că ele două
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
taxa. Asta e, vom merge probabil un pic pe pierdere, dar asta numai până ne vom pune pe picioare. Apoi lucrurile se vor rezolva de la sine”. „Ccccrezi tu că e bbbine?”, replică Dan, căruia nu-i surâdea ideea abandonării profitului, bâlbâindu-se. „Sunt sigură, mergeți pe mâna mea”, răspunse Silvia, hotărâtă. Au făcut cunoscut printr-o campanie agresivă (ceva de genul: și nu uitați că site-ul nostru devine OLX) că rămân valabile înscrierea în club și accesul la librărie, dar
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
mă apere de eventualii agresori. Era singurul meu frate, iar tu l-ai ucis descărcând un cartuș întreg în el!! Acum ești mulțumit?". M-am albit complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este, nu trebuie să ne mai vedem vreodată...", am încheiat precipitat și m-am făcut nevăzut. * "Deborah... Știi ce-i mai rămâne unui om a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
care ai numit-o târfă era sora mea... Singura mea soră... Iar tu ai ucis-o ca pe un animal la abator. N-am să ți-o iert niciodată! Acum pleacă! Dispari!". "Nu se poate... Era... Era...", începu să se bâlbâie. "N-am știut... Iartă-mă pentru că am ucis-o pe iubita ta soră... Iartă-mă!", rosti tremurând, apoi începu să plângă cu lacrimi stranii, de sânge. Am părăsit încăperea, complet bulversat. * Era ora 14.00. M-am îndreptat către locul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
întrerupse pe neașteptate. „Da?”, am bâiguit, tot mai nesigur. Nu-mi plăcea deloc turnură pe care o luaseră lucrurile. „Sunt foarte bolnavă. Mai am câteva luni de trăit. Analizele mi-au indicat că am leucemie”. „Da... Nu... Ce...”. Acum, mă bâlbâiam de-a binelea. „Îmi pare rău, trebuia să știi”. Am mângâiat-o ușor. „Ohh... Putem să nu ne apropiem fizic acum? Nu că nu aș vrea, dar... cred că nu e momentul”, i-am spus. „Nu-i nimic, e în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
N-am putut, n-am vrut să evadez din durerile mele. Durerea și amintirile sunt tot ce mi-au rămas. Și apoi, sunt prea bătrână. Cei tineri au șanse, au viața înainte. Începusem să mă sucesc în scaun, să mă bâlbâi... - Uite ce, vreau să te rog să primești un bilet sau contravaloarea lui la un concert a lui Zubin Mehta, să-l rogi să te audieze. Nu se poate să rămână indiferent la talentul tău, care n-are nici o legătură
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
Florica aștepta răbdătoare să audă părerea lui Andrei. Îl urmări până termină de citit: - Ei, ce zici? îi zbură de pe buze nerăbdarea. - Nu zic nimic, veni răspunsul lui, urmat de o declarație îndârjită și mândră: „Nu sunt dispus să mă bâlbâi la un interviu. O să mă duc când o să simt că pot formula o frază ca lumea.” Era o perioadă în care se perindau rudele lor carei zăpăceau cu sfaturile. Vorbe, vorbe și ceva bani strecurați discret în buzunarul lui Andrei
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
provinciile canadiene, sărbătorile lor specifice și alte particularități ale acestei țări, posibile subiecte pentru acel examen. “Când am ajuns acolo, respectivul, la fiecare întrebare făcea o pauză și se uita la mine, așteptând ca să-i spun răspunsul. S-a cam bâlbâit, dar cu toate acestea i-au dat cetățenia. Nu același lucru s-a întâmplat cu copiii săi, care nu știau mai nimic despre Canada și cărora, comisia de examinare le-a spus: Sunteți tineri, voi trebuie să le învățați! - relatează
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348713_a_350042]
-
plângea în hohote , închis în birou. Șantierul mergea ca dracul. Iarna nu erau drumuri, vara era prea cald, apă -ioc. Utilajele veneau în șiruri neîntrerupte, construcția se înălța încet,ca mănăstirea lui Manole. Atunci a apărut negru de supărarea Marele Bâlbâit cu Bălbeața lui și doi câini de rasă pură, negri ca diavolii. A strigat, a făcut scandal,a ținut un miting, construcția a fost în trei luni terminată. Desigur fără WC-uri, dușuri, cantină. A început producția. Noi făceam două
ŢARA LUI BUMBĂCEA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349358_a_350687]
-
consideri un cetățean onest și bun creștin, ajută-l să-și (re)găsească drumul și pe noi, să nu-și mai caute vise în mizeriile astea de pungi, că sunt vise mincinoase, care-i fac rău! Derutat, le-am răspuns bâlbâindu-mă: eu...nu pot...unde să-l?.. ce să-i fac?..El nu are părinți... rude...prieteni?.. -Vezi bine că nu! au răspuns toate speranțele-n cor. Toți l-au părăsit. Ai mai rămas doar tu, aproapele lui. -Cum, „aproapele
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
apoi ușa se deschise și în pragul ei apăru, teafără și plină de viață, ba chiar și fardată... Delia, actrița cu care colaborasem, cea pe care o văzusem moartă în acea zi blestemată. „...Cum... cum este posibil?”, am întrebat, stupefiat, bâlbâindu-mă. „Stai, că nu au intrat toți. Petru, Silviu, veniți și voi, vă rog!”. În cameră și-au făcut apariția Petru (alias polițistul care mă acostase în gară) și Silviu (cel gras care mă amenințase în bar). „Ce e cu
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
au cerut exact în acea perioadă o astfel de adeverință. După consult, medicul a cerut să rămână singur cu tatăl Louisei. - Domnule, credeți-mă că nu știu cum să procedez. Sunteți o fire tare? Se schimbă brusc la față. - Cum adicăăă, rosti bâlbâindu-se, ce vreți să spuneți? - N-am cum, n-am cum să fac, ezită, la rândul său, doctorul. Trebuie să știți adevărul. - ??? - Louise are o formă foarte rară de cancer, care de obicei nu apare la copii, total incurabilă. Mai
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]