1,423 matches
-
Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog! Avem destulă băutură? Unde vă duceți? Pe islaz. — Bâlciul continuă și oamenii dansează în jurul Inelului. — Pot să vin și eu? Așteaptă, să mai luăm atunci o sticlă. Am la mine tranzistorul. Și eu. Cun facem rost de pahare? Să le luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi vrut să alerge după el, apoi se răzgândi. Anthea împingea cu vârful piciorului cioburile sticlei în șanț. O altă persoană își făcea drum prin bara turnantă. Era Dominic Wiggins. — Hello, Dominic! — Hello, Anthea, hello, Tom. Dacă vă duceți la bâlci, să știți că s-a terminat. Cineva spunea că se dansează în jurul Inelului. — S-a terminat și asta. Au fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii zburătoare. Hector, Nesta și Valerie apărură în capul străzii, cu liota de actori după ei. — S-au terminat și bâlciul și dansul, îi anunță Anthea. — Eu mă duc la Papuc, declară deodată Tom. — La Papuc? Da, e o petrecere acolo. Tocmai mi-am adus aminte. Am șters-o. Pa, pa! — Ce spunea Tom? — Că-i o petrecere la Papuc. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt beți. — Să-l sun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare mistică grație căreia fiecare poate exista ca atare. Acest vertij, această înlănțuire tribală este ceea ce vom regăsi în efervescențele estivale, în isteriile muzicale și sportive, în excitațiile proprii bâlciurilor, piețelor, bazarelor, târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța locurilor de schimb, de comunicare, de "comerț". Iată deci deontologia în acțiune. Ea rezultă din ceea ce am putea numi "sărbători copulative", în cursul cărora circulația bunurilor, a cuvintelor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
descoperit, ca om, mult după 1990. De unde îl crezusem un optzecist marginal, nichitist votcar și, la ocazii, familiar cantautor al cenaclului Flacăra, l-am citit (și auzit pe CD) acum ca pe un suflet oropsit, de urs bătrân plimbat la bâlciuri derizorii, sincer și frumos mirat de tot ce i se întâmplă. Doar ce am dat de câteva ori mâna pe la târgurile de carte, el ca atent redactor la Editura All, eu ca nevinovat samsar de carte. Ce ne-a apropiat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
celor evidențiate, în timp, de Rapoartele Curții de Conturi“? Ce înseamnă „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare vechi cea mai prestigioasă internațional
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mașină. Costică, să nu dea dracu să te înscrii la legio nari, că să știi că te împușc! Dar tu nu ești de-al lor? Da. Sunt un mare, foarte mare dobitoc! La Casa Corpului Didactic era lume ca la bâlci și în marea lor majoritate erau refugiați din Ardeal, Bucovina, Basarabia. Nu ne-am putut lua banii aceștia urmând să fie trimiși acasă, la Nicorești. Înainte de a pleca am hotârât să mergem seara la Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
câștigase mereu. Încercau acum iarăși. Amăgiți de aceeași promisiune a lui. Și sperând ca, de data aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței și îi aruncă ofițerului
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Iar am un nou moment de bucurie... Profitând de vremea bună mi-am pus grădina la punct, desfundând terenul pentru recolta viitoare, ca un gospodar responsabil ce încă mă simt. După orele serii urmăresc selectiv anumite emisiuni, evitând pe cât posibil bâlciul electoral în deplină fierbere. 8 octombrie. Și astăzi e o zi însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
N-ar trebuit să știi? Nu. De ce? De astea știe nevasta. Dacă vreți să-i aflați părerea, duceți-vă la ea,întrebați-o, și i-o veți afla. Dacă va dori să v-o divulge. Ești nebun. Ei, și? La bâlci: să nu zici că nici acum n-ai o părere, proprie, despre tot ce-i pe-aici. N-am să zic. Dar despre ce anume este vorba? Despre toate împodobiturile astea, care costă o mulțime de bani, oare din buzunarul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
strivit și sufocat de explozia ei crudă și Îngîmfată de putere, bogăție și abundență, În loc să trăiesc sentimentul că mă Înec În ea ca un atom anonim, mi se pare acum că privesc o paradă măreață, un carnaval ai vieții palpabile, bîlciul uriaș și orbitor al Întregii lunii, În care mă mișc sigur de mine ca una dintre cele mai distinse și victorioase personalități. În această clipă, aflîndu-mă În apropierea parcului, ai cărui copaci Îi vedeam Înveșmîntați În verdele lor fermecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și mi se părea că viața aglomerată și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și pestriță a acestui pămînt măreț seamănă cu un bîlci. Iată clădirile BÎlciului, magazinele, dughenele, cîrciumile, lăcașurile plăcerii. Iată locurile unde oamenii cumpără și vînd și fac negoț, mănîncă, beau, urăsc, iubesc și mor. Iată nenumăratele mode considerate eterne, iată BÎlciul străvechi, nemuritor, pustiu În astă-noapte, gol și părăsit, forfotind mîine de alți oameni și alte chipuri, pe miile de străzi și poduri, oameni care se nasc, Îmbătrînesc, se istovesc și mor aici. Nu aud nicicînd aripa mare și neagră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care fîlfîie deasupra lor, Își Închipuie că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea strălucitoare și știind că barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de oțel, deasupra pulsetului și valurilor vieții de pe strada cea mare, deasupra valurilor strălucitoare și a forfotei din marele BÎlci, am zărit deodată imaginea luminoasă a chipului vesel, delicat și trandafiriu al iubitei mele. Iar imaginea acestui chip unic parcă dădea glas bucuriei, parcă dădea siguranță forței și fericirii ce o trăiam, parcă aduna În conturul său minuscul, ca Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și gentil, care cântă frumos arii din operete, pe la serate, și face traduceri în ziar. L-am întrebat, ascunzându-mi bine un obraz în eșarfă, cum ar tălmăci el titlul lui Thackeray, Vanity Fair. Mi-a propus Târgul zădărniciei sau Bâlciul vanității, dar nu-mi place nici unul. L-am rugat să treacă pe la noi, l-aș mai întreba unele lucruri pe care le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales semi întâlnirea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri. De fapt așa e când traduci, ori prinzi de la-nceput cuvântul, ori nu-l mai găsești deloc. — Previziunea mea pentru lumea viitoare, spuse Iulia, e că va fi bâlciul deșertăciunilor sau târgul vanităților. Și mai prevăd că femeile nu vor mai purta corset, spuse, și după aceea se înroși foarte tare și se înecă. Moment în care Alexandru bău din pahar, Nicu îi șopti lui Dan: „Farul din Tuzla
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]