802 matches
-
eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam lacrimi. Zău, crede-mă. De fapt, nici n-am vrut să plângem, pentru că așa suntem noi, chiar cu riscul de a fi judecate de vecini, care au bârfit, probabil, că suntem niște fiice nesimțitoare. Poate am fi putut plânge, ca să evităm bârfele, dar n-am făcut-o. Toată lumea se aștepta să plângem, dar noi n-am vrut să le dăm satisfacție. Din punctul \sta de vedere semănăm foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A mai comandat un Tom Collins și un bol cu fistic. După ce s-a terminat înmormântarea și a plecat toată lumea, ne-am pus pe sake și am băut până în zori. Am dat gata o sticlă și jumătate și i-am bârfit pe toți: unul a fost prost, celălalt de-a dreptul idiot, mai știu eu care un câine râios, un oarecare a fost porc, altul ipocrit, ba am găsit și un șarlatan. Nici nu poți să-ți dai seama ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și-a dorit să fie numit după primul său meșteșug: Kazanci. Deși arătos și cu siguranță Înstărit, dată fiind vârsta lui și trauma suferită În urma primei căsătorii (cine știe de ce l-a abandonat soția; poate că omul era un pervers, bârfeau femeileă, Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au trezit Într-un spațiu exclusiv feminin, Înțesat până la refuz. Deși majoritatea oaspeților erau Înghesuiți În livingul de la parter, unii erau Împrăștiați În momentul ăla prin alte camere, fie ca să schimbe scutecele copiilor, fie să certe copiii mai mari, să bârfească puțin sau să se roage, acum că era timpul rugăciunii de după-amiază. Nemaiavând În ce dormitor să se retragă, fetele s-au Îndreptat spre bucătărie doar ca să dea acolo peste mătuși care vorbeau În șoaptă despre tragedia care le lovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rămîn". Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus". O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: Într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bîrfea: "Ce, ăsta-i sculptor? Cine a mai pomenit sculptor care să se mulțumească să cioplească pietre funerare?" Eram de aceeași părere, dar nu-mi convenea s-o aud din gura unui individ prost crescut și veninos. Domnul Andrei a încercat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru mitocănia de azi. Pentru cafea nu-ți mulțumesc. Era proastă. În trei ore n-am reușit s-o beau". Dar n-am avut curaj să las scrisoarea. 4 iulie Dorm noaptea tot la dispensar. Nu-mi mai pasă ce bârfește femeia de serviciu. 7 iulie Cred că risc să mă îmbolnăvesc și de nervi. Merg pe străzi și am impresia că sânt urmărit. Din când în când, mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu un sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
surprindeam spionîndu-mă. Abia atunci am aflat că dragostea e o flacără care arde pe un sloi de gheață. Am fost fericit în ziua când Laura m-a apostrofat pe coridor: "Domnule sculptor, nu te mai învîrti pe aici. Vrei să bârfească lumea? Dacă te interesează cumva cei care vin la laborator, vino, așează-te pe scaun și studiază-i. Poți să faci și schițe." Fusese o ironie, dar eu am luat-o ca pe o invitație. Profitând de faptul că în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care-mi dogorea trupul, ajungeam chiar să-mi fie milă de Bătrânul și să mă socotesc mai deștept, mai câștigat decât el. Îmi ziceam: "E minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul ― ce caraghios î s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: "Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump". Peste câteva zile, tot Dinu mi-a spus că Mopsul mă bârfea, anunțând fericit că întreaga istorie avea să se sfârșească rău pentru mine: "Și degeaba, de-gea-ba își închipuie el că scapă. Se crede deștept? O să vadă pe dracu!" Nici pe Laura n-o ierta canalia: Pe noi ne repede, face pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de ei la nesfârșit. Gândul acesta mă făcea să-i urăsc, iar această ură mă lega, de fapt, ca un fel de dragoste de ei. Mopsul și Dominic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
toate atributele unui idol local, unui vraci de care aveau nevoie și pe care vroiau să-l știe la locul lui, chiar fără să-l vadă, cu atât mai de temut cu cât era mai invizibil, pe care să-l bârfească și de care să depindă, care să-i sperie și pe care să-l compătimească în sinea lor, în zilele cu soare, pentru singurătatea în care propria lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când te trimiteau la Canal. N-am nici o speranță că se va schimba ceva. „Ești sumbru. Vrei să spui că asta e lumea în care am intrat după ce mi-am terminat facultatea?“ O să ajungi și tu să te ușurezi cârtind, bârfind și spunând bancuri. „N-o să pot.“ „Vei fi obligată. Ca să-ți aperi părinții sau iubitul sau să te aperi pe tine. O să te cuprindă și pe tine frica.“ „N-am s-o fac. O să fug. N-am să pot rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sărit ca de fiecare dată de gât, sărutându-ne pe ambii obraji, spunându-ne repede în hol că i-a fost dor de noi, că ne-a telefonat, că se află la ea Cemeilă și Manuela Ștefan, că tocmai ne bârfeau, că trebuie să bem repede ceva să ne dregem, gerul de afară e groaznic, până când Andrei Vlădescu i-a zis: „Oprește-te, tipo, mai lasă câteva vorbe și pentru mai târziu“. Cemeilă era trântit într-un fotoliu, ne-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la Paris cu o persoană din anturajul împăratului Napoleon. Alții declarau sus și tare că era una dintre cele mai bogate văduve din Europa, contraziși vehement de cei care susțineau că ea nu avea nici măcar un sfanț. Printre femei, unele bârfeau deja că învârte bărbații pe degete. Își primea amanții noi pe ușă, în vreme ce vechiturile sfârșeau aruncate pe geam. Câteva se lăudau că știau cel mai bine cum stăteau lucrurile. Aflaseră chiar de la duhovnicul ei: Marioritza venise în țară doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i se întâmplase la acel spectacol. Întotdeauna se află astfel de chestii și subalternii, oamenii mărunți se bucură. În sfârșit, au ocazia de a se răzbuna pentru tot ce îndură în restul timpului. Dar nu-i va lăsa să-l bârfească. Buzele lui se desfăcură deodată. Toți îi văzură dinții albi, sănătoși și puternici înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu mâinile amândouă, ca pentru apărare și continuă cu vădită dorință de a se liniști: Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când s-a petrecut ultimul abandon, în care timp femeia care mă ucide cu încetul, vizitează tripouri particulare, mă bârfește pe la prieteni, risipește bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
măruntaiele Îi fuseseră scoase, examinate, cântărite, aruncate În borcane, Împachetate, etichetate și notate În registre. Au petrecut prima treime a serii vorbind pe un ton foarte serios despre copilul mort și despre cel dispărut. A doua treime au petrecut-o bârfind despre investigația celor de la Standarde Profesionale cu privire la scurgerea de informații către presă. Faptul că Își schimbaseră numele din Reclamații și Disciplină nu Îi făcuse deloc mai populari. Și ultima treime Îmbătându-se În ultimul hal. Unul din agenți - Logan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
progres, dar n-ar fi dorit să-l reformeze... Se deosebea de tipul sănătos, care reprezenta În esență clasa de mijloc. Dădea impresia că nu transpiră niciodată. Unii nu se pot purta prietenește cu un șofer fără să se audă bârfiți după aceea. Dar dacă Humbert ar fi luat prânzul la Sherry’s cu un om de culoare, toată lumea ar fi socotit că era ceva firesc. Cu toate că nu-și cunoștea nici jumătate din colegii de an, nu era snob. Prietenii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe dumneavoastră, care sunteți cel mai bine plasat om politic din categoria oamenilor politici de sex feminin în preferințele electoratului, să faceți un scurt comentariu în legătură cu persoanele care poartă numele pe care eu le voi rosti în secundele următoare. Nu bârfim, aici nu e o bârfă... ne interesează partea de om politic a acestor persoane... Dacă analizăm termenii cu care sunt puși în relație bărbații și femeile, vom constata un dezechilibru pronunțat între cele două categorii. Avem de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
pentru spațiul prezentului dialog să reflectăm la literatura română din trecut, ca și, mai prezumțioși fiind, la cea "eternă". Să ne oprim la cea de față. Ce "păcate" i-am mai putea dibui dincolo de ceea ce ne-am luat îngăduința a "bârfi" până aici? Aș vrea să mai scot în relief un singur aspect și anume o dezaxare temporală, o dereglare a relațiilor noastre cu durata și cu implicațiile fatalmente inevitabile ale acesteia. Reiau constatarea că avem un cult al noutății exorbitant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
l-am descoperit printr-o postare de pe Twitter a unui prieten pe care l-am întâlnit doar o dată în carne și oase spune mult mai multe despre subiectul nostru“, îmi scria Jones. „Cultivăm acum relații de prietenie care păreau uitate. Bârfim, împărtășim informații și stăm la taclale. Ca și discuțiile la un pahar (pe care irlandezii le numesc craic), taclalele pot să ducă la conver sații profunde, iar acestea, la abordarea unor probleme importante, la formularea unor cerințe și în cele
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pe lângă camerele vecinilor care clătinau din cap către ea, apoi în jurul prunului negru din mijlocul curții. — O, Doamne, ce se va alege de femeia asta? spuneau Lakshmiji, soșii Raipur, profesorul de bengali și toți ceilalți, atunci când priveau pe ferestre, când bârfeau la ceai sau stăteau unii în casele altora, mâncând împreună alune. — Dintotdeauna a fost cam ciudată, spuneau ei. Îți puteai da seama de asta încă din clipa în care a pus piciorul în Shahkot. Mesele acelea la care mâncau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]