674 matches
-
nu, înseamnă da...” a comentat toanele femeiești moș Dumitru. Ai dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au pornit... Zorii zilei - ca de obicei - le-au dat binețe de cealaltă parte a pădurii...La popasul pe care l-au făcut, Pâcu s-a apropoiat de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut prin multe. Așa că să nu duci nici o grijă. De acum înainte avem încă un cărăuș de nădejde. Să nu duc nici o grijă? Abia acum am priceput că trebuie să am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ale celorlalți. Costache crâșmarul, care „din întâmplare” se afla lângă masa cărăușilor, arborând o înfățișare spășită, a vorbit moale: Cer iertare cinstitului gospodar și proaspăt cărăuș pentru neatenție la potrivirea din sare a rachiului...Altădată am să fiu mai cu băgare de seamă la așa o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile crâșmei. Vasile Hliboceanu râdea în rând cu ceilalți, fără nici o umbră de supărare. După ultima plăcintă cu bostan dispărută din chersân, crâșmarul a umplut ulcelele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici în cer nici în pământ. In noaptea ceea, pe biata fimeie o apucat-o o mâncărime strașnică...Si pe unde n-o mânca?...Peste tot! „Mă scărpinam ici, mă mânca dincolo” - povestea ea. „Mă scărpinam eu, dar cu mare băgare de seamă, să nu-l ating cumva pe nebun, pentru că ar fi sărit până în tavan de cine știe ce năzăreală... Pe când eram gata-gata să ațipesc...unde mă apucă o mâncărime...așa... cam pe la...” „Pe unde? Pe unde?” o sărit o cumătră curioasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
unde? Pe la...pe la fluierul piciorului...Dar mă gândeam eu: cum să mă scarpin? Să întind o mână... cine știe cum îl pălesc pe mototol și pozna-i gata!... Ce mi-am zis? Mă scarpin cu celălalt picior...Si... ridic piciorul cu mare băgare de seamă și încep să frec locul cu mâncărimea...Da’ când îi să dai de belea...Dai și gata. Tocmai când am terminat treaba și voiam să întind piciorul, nu știu cum l-am ghiontit pe tont - că altfel nu i-oi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
greșeală. Si unde mai pui că mergem doar la lumina felinarelor. Eu mă gândesc să lăsam carele la cantonul de la intrarea în pădure. Unul rămâne să aibă grijă de ele, iar ceilalți luăm câte un car și încet-încet, cu mare băgare de seamă, îl trecem în ceea parte a pădurii...Până la ziuă, am putea să le trecem pe toate. Dacă stăm să treacă ploaia, nu ne mai urnim din loc cât îi hăul... Bine ai gândit, Hlibocene! a apreciat moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o iei când nu se vde nici în cer nici în pământ? Hliboceanu a luat o lopată și a alergat înainte, să dibuie podețul... L-am găsit! s-a auzit glasul lui plin de bucurie. Au trecut podețul cu mare băgare de seamă. Cu ultimele puteri, au intrat în târg...Când i-a văzut Aizic, s-a frecat la ochi, invocându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu o dat o ninsoare ca în povești și oameni care să se bucure, pentru că asta înseamnă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vecini ca Iordache Cocoșitu ista. Am cam priceput eu cum vine treaba cu Cocoșitu, Pâcule. Așa că adu-l încoace și punem noi hamul pe el. N-o să-i mai ardă lui Cocoșitu de cântat pe gardul altuia... Trebuie lucrat cu băgare de seamă, să nu priceapă că noi am aflat de necazul lui Mitruță. Lasă că n-am îmbătrânit degeaba, Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
coborâ drumul ista din pădure fără să rămânem în cine știe ce sărătură? Sigur, moș Dumitre. Atunci treci tu în față, coboară valea împreună cu Iordache, și când ajungi în vale strigi tare: „Bineee!” Si noi o să pricepem. Cei doi au pornit cu băgare de seamă. Ceilalți cărăuși au rămas cu urechile ciulite. După o vreme, s-a auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pregătit lui Cocoșitu. Dacă-i așa, atunci dă comanda să se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca niciodată țoiul cu rachiu. Moș Dumitru îl urmărea cu băgare de seamă și abia se putea stăpâni să nu pufnească în râs...Pâcu a făcut un efort vizibil să înghită rachiul. Lui Cocoșitu îi curgeau lacrimile, privind când la țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Moș Dumitru privea spre intrarea în crâșmă ca și cum ar fi așteptat pe cineva. De fapt el se întreba dacă a început să se înoureze. Ion Cotman, întunecat ca întotdeauna, își plimba privirea de la unul la altul, cântărindu-i cu mare băgare de seamă. Mitruță Ogaș îl fura cu coada ochiului pe Cocoșitu, fiind mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
legăm tei de curmei. Si nu vă mai băgați în vorbă neîntrebați! Așa cum vă spuneam, bețivul o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au auzit vorbă, portarul și doctorul de gardă și-au luat mâinile de la ochi, cu mare băgare de seamă...Si ce să vadă?! In brațele bețivului ședea un cearșaf burdușit, care se văicărea cu glas muieresc: „Mamăăă! Unde ești? De ce m-ai lăsat în iadul ista? Unde ai plecat mamăăă?” „Cine ești dumneata și cum ai ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât bagajul și apoi i-a ajutat și pe ei... Abia atunci și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va trece peste capul lui." 12. Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13. Ana vorbea în inima ei, și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată, 14. și i-a zis: "Pînă cînd vei fi beată? Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
oprit la cinci milimetri de bara din spate a mașinii. Cea mai mică julitură pe mașina asta și-mi pierd locul de muncă - asta era mai mult decât clar - dar puteam să Îmi pierd și viața dacă nu eram cu băgare de seamă. Dat fiind că, evident, un loc de parcare, legal sau de alt fel, nu era de găsit În miezul zilei, am sunat la Clinica veterinară și i-am rugat să mi-o aducă cineva pe Madelaine. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grozav de înspăimîntătoare și de puternică; avea niște dinți mari de fier, mînca, sfărîma, și călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, și avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne, și iată că un alt corn mic a ieșit din mijlocul lor, și dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Și cornul acesta avea niște ochi ca ochii de om, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
spre miază-noapte și spre miază-zi; nici o fiară nu putea să-i stea împotrivă, și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic. 5. Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6. A venit pînă la berbecele care avea coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
gulerul tare și înalt. Își trecu pălăria în mâna stângă și încercă să zâmbească și el fără a reuși. După o pauză, care i se păru un secol, își luă inima în dinți și, potrivindu-și pălăria în cap cu băgare de seamă, ca și când n-ar fi fost sigur dacă face bine sau nu că se acoperă, urmă cu un glas învăluit de emoție: ― Să mă iertați, domnule, că mă găsiți aici, dar am fost poftit să trec negreșit, încă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Perfect! Dacă nici asta nu face senzație, atunci..." Sfârșitul de efect însă tot nu-i venea. Căutîndu-l în rezervorul minții, se ridică, luă lampa de pe noptieră și o duse pe masă să aprindă lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multă băgare de seamă, mereu îngîndurat. Uitîndu-se după cutia de chibrituri i se păru că aude un ciocănit sfios în ușă. Până să se întoarcă, ușa se deschisese. ― Tanța?! făcu dânsul atât de mirat, că-i fu în aceeași clipă rușine de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajungă din urmă carul care nu se oprise. Convoiul intră curând în curtea bisericii. Preotul mai cântă puțin, apoi coșciugurile fură coborâte pe rând în mormântul deschis, lângă care stăteau cei trei argați trimiși de logofătul Bumbu să ridice, cu băgare de seamă, lespedea și pe urmă sa o așeze la loc cum a fost. Alți oameni de-ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa de sârmă. O mai rotunji, încercă, unul câte unul, cuiele, să vadă dacă sunt bine strânse. Apoi se întinse până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stâlp de beton, ridică ochii să privească la stele, era însă prea devreme ca ele să se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului. Cununa de sârmă, împunsă de cuie, arăta ca o coroană și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]