641 matches
-
faptul că ținutul Banatului era un "banat", și nu un simplu comitat, dovedește că beneficiase inițial de o autonomie locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de Jos, unde condițiile de locuire erau prielnice, populația era numeroasă și comerțul înfloritor. Conform cronicii lui Nestor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
asiste la viața de zi cu zi a populației germane documentând traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vieții cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale pictorului. O carieră artistică fără mari suișuri și coborâșuri demonstrează și activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
până la finalul anului, pentru ca peste doar câteva zile să fie instalat în funcția de antrenor-jucător al echipei FC Timișoara. A condus echipa timp de 11 etape în sezonul 2010-2011, fiind demis însă la finalul turului după un conflict cu patronul bănățenilor. Nu pierduse niciun meci în campionat, lăsând echipa pe locul secund. După un sezon petrecut în Spania, ca tehnician la Fuenlabrada, a revinit în România în 2012, fiind instalat ca antrenor la Petrolul Ploiești. Cu Contra pe banca tehnică, Petrolul
Cosmin Contra () [Corola-website/Science/303478_a_304807]
-
meșteri mătăsari. În 1796 apar primele însemnări despre Canalul Bega în Freidorf. Starea canalului este descrisă de caporalul pontonier, Franz Ulrichsberger, într-un raport din 20 octombrie 1796, scris la Timișoara în urma unei inspecții întreprinse la ordinul Comandamentului General Militar Bănățean: "Din Timisoara până la Freidorf se poate naviga pe canal cu întreaga încărcătură. Din Freidorf până la Sânmihai nu pot trece vasele complet încărcate, doar dacă aceleași vor fi parțial descărcate, cauza nivelului ceva mai scăzut al apei fiind că în mai
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
toate capitolele. Primul meci internațional de handbal, la Timișoara, a fost în vara anului 1949, adversare fiind formațiile Ungariei. Băieții au pierdut cu 1-7, iar fetele cu 1-4. Știința Timișoara a câștigat campionatul la golaveraj, în fața echipei CCA (actuala Steaua). Bănățenii au avut raportul de golaveraj 1,51, iar CCA 1,49 (golaverajul se calcula prin împărțire). Decisiv a fost meciul restant din toamna lui 1956, Progresul Arad - Știința Timișoara 3-17. Pe 18 noiembrie 1956, în deschiderea meciului de fotbal Știința
HCM Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/319427_a_320756]
-
A urmat și „exodul” celorlalți jucători spre Lugoj, unde gruparea nou formată a trăit o experiență de primă divizie. Din 1995, Politehnica și-a reluat activitatea încercând revenirea spre vârful handbalului de la noi. Au fost însă multe ediții în care bănățenii au forțat promovarea, dar totul s-a dovedit a fi „un castel de nisip”. O singură ediție a rezistat Politehnica în Liga Națională, în sezonul 1997-1998, după care a revenit în Divizia B, unde a strâns rândurile și a pus
HCM Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/319427_a_320756]
-
6. Au urmat și meciurile cu Fram Reykjavik, ambele disputate la Timișoara, în care Poli a avut și noroc, pentru că în ultimul minut de joc islandezii au ratat o aruncare de la 7 metri, care le-ar fi asigurat calificarea. Portarul bănățenilor, Nenad Damjanovic, a fost salvat de bară și Politehnica a putut savura împreună cu spectatorii un rezultat notabil - calificarea în sferturile de finală ale Cupei Challenge. În respectiva fază, băieții pregătiți de Gelu Bota au fost învinși de Benfica Lisabona, echipă
HCM Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/319427_a_320756]
-
a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și avea să recunoască doar dispozițiile acestuia din urmă. Era o declarație fermă prin care respingea ideea maghiară a autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței bănățenilor de Unire cu România. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit „Sfatul Național Militar al Șvabilor” din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. La 10 noiembrie, Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad, a
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
sârbii duceau în occident o puternică propagandă pentru cauza lor, urmărind politica „faptului împlinit" și încheierea războiului cu un Banat aflat de facto sub suveranitate sârbească. În ciuda restricțiilor și impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupație, mii de bănățeni au răspuns la chemarea Consiliului Național Central și s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la Marea Adunare care avea să proclame Unirea. Alegerea delegaților a fost un eveniment de mare importanță pentru comunitățile românești. Procesul de
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
comunitățile românești. Procesul de alegere a fost pe toate căile împiedicat să aibă loc, iar cei care au reușit să fie aleși, au fost împiedicați să părăsească Banatul. Armata sârbă a patrulat constant granița cu Ardealul pentru a împiedica trecerea bănățenilor în Ardeal. Unul din cele mai păzite locuri era punctul de trecere de la Bouțari. Însăși episcopul de Caransebeș, Miron Cristea, unul dintre vicepreședinții Adunării și viitorul Patriarh al României, a fost reținut o zi și o noapte în gara de la
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
fost reținut o zi și o noapte în gara de la Bouțari, dar a reușit totuși să treacă. Așteptat cu însuflețire la Alba Iulia, a ajuns aici cu o zi întârziere, dar la timp pentru a participa la actul solemn Delegația bănățenilor a avut în final 359 de membri oficiali, reprezentând toate categoriile sociale și principalele organizații politice, sociale și culturale bănățene. Pe lângă aceștia au participat un număr mare de români bănățeni de pe întreg cuprinsul Banatului. Se estimează că au participat români
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
dar la timp pentru a participa la actul solemn Delegația bănățenilor a avut în final 359 de membri oficiali, reprezentând toate categoriile sociale și principalele organizații politice, sociale și culturale bănățene. Pe lângă aceștia au participat un număr mare de români bănățeni de pe întreg cuprinsul Banatului. Se estimează că au participat români din cel puțin 255 de localități bănățene Dar participarea ar fi fost și mai mare dacă autoritățile sârbești de ocupație n-ar fi împiedicat mai mulți delegați să se îndrepte
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Cristea și Valeriu Traian Frențiu), zeci de profesori și învățători aleși delegați de satele și localitățile de baștină. Marele Sfat Național Român avea în componența sa 44 de membri din tot cuprinsul Banatului. Printre cei 6 secretari se aflau și bănățenii Caius Brediceanu și Traian Novac. Adunarea a proclamat fără echivoc: În același timp, pe întreg cuprinsul Banatului, de la satele cele mai mici până la orașele mari, s-au organizat manifestări și ceremonii solemne, însoțite de urale, arborări de steaguri, cântece și
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Brătianu și ministrul Consiliului Dirigent Ștefan Cicio-Pop. În ziua următoare Regatul României a încheiat tratatul cu puterile aliate în urma căruia Banatul intra în granițele României Mari. La 10 august 1919 se ține la Timișoara o mare adunare populară a tuturor bănățenilor, veniți în număr de peste 40.000, din toate colțurile provinciei, să consfințească unirea Banatului cu România. Adunarea adoptă o rezoluție prin care declară: La Conferința de Pace de la Paris, prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a cerut recunoașterea granițelor unei Românii
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî”", "„zamî”". Acest fenomen fonetic specific este redat în operele marilor clasici ai literaturii române proveniți din regiunea istorică Moldova, precum și în alte graiuri ale limbii dacoromâne, în special în graiurile ardelenești, bănățean și variantele vecine din graiul muntenesc. Astăzi aceste variante de pronunție au dispărut din limbajul curent, cu precădere în mass media, deși în Republica Moldova unii autori precum Vasile Stati au încercat, din motive politice, să le promoveze în limba literară
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
multor maramureșeni titlul de "baron liber", care însemna că aveau supunere numai față de rege. Titlul se acorda în cazuri rare. Corvin a luat sub protecție mănăstirea românească din Peri și a numit comiți români pentru Maramureș, între care, în 1467, bănățeanul Pavel Chinezul (în ). Maramureșenii din garda regală l-au scăpat pe rege după lupta de la Baia și l-au dus, rănit, la Brașov. După această bătălie, Ștefan cel Mare a întreprins o incursiune de pedeapsă în Maramureș, trecând prin foc
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
într-un lexicon este gradul (frecvența) de utilizare. La recensământul populației din 2002 peste 60 de mii de locuitori ai României (0,3 % din totalul populației din țară) s-au declarat ca fiind de origine germană (sași, șvabi sătmăreni, șvabi bănățeni și țipțeri), majoritatea fiind vorbitori nativi de limbă germană. Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi străine din țară. În Banat și Transilvania există și câteva licee cu predare în limba germană
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
a fost aplicat principiul de reorganizare a Transilvaniei, fiind create prefecturi și legiuni, instituții de autoguvernare națională. În Munții Apuseni, Avram Iancu a organizat o rezistență militară împotriva invaziei habsburgice. În iarna au fost intensificate eforturile revoluționarilor transilvăneni, bucovineni și bănățeni pentru constituirea unui bloc românesc. Până în martie 1849, Transilvania a fost supusă armatei maghiare, dar nucleul de rezistență s-a menținut în Apuseni, armata lui Iancu purtând victorii la Abrud și Mărișel.S-a încercat stabilirea unor contacte dintre tabăra
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii. era fiul unui funcționar de bancă, numit tot Traian Lalescu, bănățean originar din Cornea - județul Caraș-Severin, care a scris „"Agenda băncilor populare și metodul de coeficient Lalescu"”. Mama sa era, după părinți, ardeleancă. Profesia tatălui face ca familia să se stabilească la diverse adrese, astfel că micul Traian parcurge clasele primare
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
unde și-a aprofundat studiile și tehnicile de predare. Traian Lalescu a purtat toata viața amprenta mediului atât de variat în care s-a format datorită peregrinărilor din copilărie pe care le-a făcut împreună cu familia: a fost temeinic ca bănățeanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul și cu spiritul sprințar ca bucureșteanul.
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
și în "Calendarul Poporului Român" (Budapesta). Primul volum i-a apărut în 1908 la Budapesta, editia II-a în București (în 1921) cu titlul "Bănatu-i fruncea", cuprinzând 28 de poezii în grai bănățean. Poeziile lui au un caracter mai pregnant bănățean decât ale lui Victor Vlad Delamarina; ele redau vorbirea vie a țăranilor din jurul Făgetului și mentalitatea „paorilor” față de modernizarea vieții, fiind foarte populare în Banat. În 1918 a coordonat Gărzile Naționale Române din Lugoj și a fost delegat titular la
Gheorghe Gârda () [Corola-website/Science/317273_a_318602]
-
acest sat, în unele documente. Prima mențiune este din anul 1715, când avea doar 3 familii de iobagi. Cinci ani mai târziu, în 1720, sunt înregistrate șase familii. Către mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor a crescut, datorită unor bănățeni care s-au refugiat aici, fugind de urgia turcească. Nu știm cât de exactă este această informație, păstrată de memoria colectivă a satului. În conscripția locuitorilor comitatului Arad, din anul 1743, la Roșia sunt înregistrate 22 de familii, printre care
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
() este un scriitor de limba germană și publicist german, șvab bănățean originar din România. Copil fiind, a fost deportat în Bărăgan împreună cu familia. a absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara. În tinerețe a fost membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara și, din 1971, a lucrat ca redactor al ziarului local
Franz Thomas Schleich () [Corola-website/Science/318103_a_319432]