798 matches
-
câinelui de mâncare, drumul cred că i-a deschis apetitul, spuse tatăl, Mâncarea lui e acolo, arătă Marta. Cipriano Algor luă cratița și spuse, Vino cu mine, Găsit, norocul tău că nu ești om, dacă erai, te-ar fi făcut bănuitor toată grija și atenția cu care te-am tratat în ultima vreme. Strachina lui Găsit era, ca de obicei, lângă cușcă, și într-acolo se îndreptă Cipriano Algor. Vărsă conținutul cratiței și rămase o clipă, uitându-se la câinele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția i s-a schimbat. S-a apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească. Îi desparte o tăcere grea, pe care Khayyam se grăbește s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
valoare să fie neștiutori de carte; asemenea, bineînțeles, cvasitotalității femeilor. — Și ce este atât de tainic În această carte, formule de alchimie? — Sunt poeme pe care le scriu câteodată. — Poeme interzise și eretice? Subversive? Ea Îl privește cu un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o otrăvitoare să fie descoperită În propriul său harem pentru ca sultanul să Înceteze să se mai Îndoiască de utilitatea șefului iscoadelor; de azi pe mâine, el face din acesta unul din apropiații săi. Dar Nizam este atunci cel care devine bănuitor În privința prieteniei care se naște Între Hasan și Malik Șah. Cei doi bărbați sunt tineri, li se Întâmplă să glumească Între ei pe seama marelui vizir, mai ales vinerea, zi de shölen, ospățul tradițional pe care sultanul Îl oferă apropiaților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe jumătate nebun. Nu vreau să-mi pierd toate șansele de a-mi lua, Într-o bună zi, zborul din această colivie. De altminteri, ar fi o minciună, pentru că individul e nebun pe de-a-ntregul și, pe deasupra un criminal primejdios, bănuitor la modul bolnăvicios, lăsat cu totul la mâna astrologului său din Alep. — Nu vă temeți, n-am să scriu nimic din toate astea. Am profitat de moment ca să risipesc o neînțelegere. — Trebuie să vă spun că nu sunt ziarist. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
autoritățile de la Sankt-Petersburg au cerut și au obținut să preia vămile persane și să fie plătite direct din Încasările acestora. Asta vreme de șaptezeci și cinci de ani! Conștient de enormitatea privilegiului și temându-se ca celelalte puteri europene să nu devină bănuitoare În fața acestei acaparări totale a comerțului exterior al Persiei, Țarul s-a ferit să Încredințeze vămile propriilor supuși, preferând să-i solicite regelui Leopold al II-lea să se ocupe de ele În locul și spre profitul său. Așa au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În această privință, trebuie să te lași În voia Providenței! — Te descopăr dintr-odată cu totul oriental! Era nevoie să-l cunoști pe Fazel ca să știi că termenul „oriental”, venid de pe buzele sale, Însemna arareori un compliment. Mai ales Împreună cu expresia bănuitoare de nemulțumire care Îl Însoțise. Mă simțeam obligat să-mi schimb tactica; m-am ridicat, așadar, cu un oftat exagerat de sonor. — Ai, probabil, dreptate, am greșit Încercând să te Împing la asta, am să-i spun consulului Angliei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer bănuitor. — Pleci. — Da. Dar În alt fel. — Cum se poate pleca „În alt fel”? — Plec Împreună cu tine. XLVIII Cherbourg, 10 aprilie 1912. În fața mea, cât vedeai cu ochii, Canalul Mânecii, liniștită mișcare de valuri argintii. Alături de mine, Șirin. În bagajele noastre, Manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la plimbare prin Rigel cât mai iute, cât de iute pot funcționa tambuchii. N-am nimic împotrivă dacă folosiți zăvoarele explozive ale ușii exterioare. Vom lua combinezoanele presurizate dacă va fi cazul. Făcu doi pași spre coridor și se răzgândi. Bănuitor, își roti privirea prin sala aglomerată. Nu părea cu putință ca o prezență să se fi strecurat înăuntru, dar cum se hotărâseră să nu neglijeze nimic, această încăpere nu va face excepție de la regulă. ― Pentru început, să ne asigurăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ochi, ca și cum ar fi comunicat un cod. Vizitatorul se foi pe scaun, jenat. Funcționarul din fața sa nu i se mai părea atât de obosit. Nici atât de nepotrivit în rol, de vreme ce rolul îi păru, dintr-odată, neclar, ca și privirea aceea bănuitoare, atentă la mimica lecturii, să ghicească dacă străinul merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator, dar zâmbea. Zâmbea! Un zâmbet bizar îi rămăsese lipit pe față, imposibil de știut dacă disprețuitor sau viclean sau idiot. Un zâmbet inflexibil, care speria, până la urmă. Dominic coborî din nou privirea pe ziar. „Chemare la întrecere socialistă adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera citea o carte franțuzească. O copertă veche, groasă, cu titlul în litere curbe, greu de descifrat. Profesoară de franceză... de matematică, cine știe. Nu ridicase privirea de pe carte decât târziu. Îl privea fix în ochi. Apoi, își mută privirea bănuitoare spre geanta de pe umărul profesorului. Am putea lua un taxi, să vă conduc acasă, apoi merg și eu acasă. S-a făcut târziu. — Poți să pleci, nu-ți fă griji, profesore. Rămân să dorm aici. Vancea ieși, înclinându-se. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i prea târziu, sugerează Daisy, ridicând din sprâncene. — Nu, n-are rost. Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul ușii. — Ce s-a Întâmplat ? Mijește ochii bănuitor, după care se uită În spatele meu, pe hol. Ce se Întâmplă ? — Connor. Pun o mână liniștitoare pe brațul lui. Nu se Întâmplă absolut nimic. Poate doar În mintea ta. În acest moment, Lissy apare În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care am exersat-o toată săptămâna. Întâmplarea face că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcâie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum mă privește arogantă, cu parpalacul ei Burberry, ochelarii de designer și fața aia gen sunt-de-o-mie-de-ori-mai-bună-ca-tine. OK, hai să nu mă las furată de val. — Nu... am nici cea mai mică idee ce-ar putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ar putea să cred că trag la mine acasă, și în schimb să trag de-a dreptul la Bargello; căci, deși guvernul acesta are temelii trainice și nu are a se teme de nimic, tamen este nou, și de aceea bănuitor. Sunt destui care își dau aere că știu de toate și care, pentru a fi la fel cu Pagolo Bertini, ar fi gata să bage pe oricine la răcoare și, pe deasupra, ar mai vrea să cad singur în cursă. Rogu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare moment petrecut cu Ema, de o catastrofă, de ceva Îngrozitor, care ar fi putut să ucidă sentimentele mele. Nu-mi puneam problema dacă și ea mă iubește la fel de mult, eram orbit de propria mea pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi/ ’Nainte de-a sosi la tine-n țară/ Ai sta cu mine - aici, În casa asta... De ce te uiți așa bănuitoare? Callypso spune asta, draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era de ajuns să-l întoarcă numai până la jumătate, iar apoi, ceva mai târziu, în cursul zilei, să-l mai întoarcă o dată, de două ori, ca din întâmplare. Nici măcar acest lucru nu-i scăpă lui Pierre. Ce faci? întrebă el bănuitor. L-ai întors o dată. Ce, își dă duhul vechitura? — Nu mi-am dat seama, zise primarul, deși mintea lui nu fusese nicicând mai trează. Și mai greu era să prindă momentul pentru a potrivi limbile care, pe durata a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a supărat. Am încercat să mă port frumos cu ei, dar au strigat tot felul de lucruri în spatele meu. Nu ei, că le era frică, dar și-au pus copiii. Nu e tocmai plăcut... —Oamenii de prin părțile locului sunt bănuitori. Dacă vine cineva de la Paris, nu înseamnă neapărat că e colaboraționist. —Trebuia să vii să-mi spui mie, zise Roche. Fata se întoarse spre Charlot: — Nici măcar nu ne trecea prin gând că pe-aici locuiește așa un om de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bărbatului socotit mort în război, despre zilele în care a fost ținut prizonier, cum a scăpat, pe unde lau dus pașii destinului, cine l-a călăzuit spre satul de baștină. Sufocat de întrebări, Gheorghe nu reușea să răspundă deslușit, căutând, bănuitor, la cei doi frați, care nu-i spuneau nimic de familia lui. Când a aflat, s-a așezat, bătrânește, pe podețul din fața comenduirii, uitându-se, întrebător, la cei doi frați, parcă așteptând alte vești. Spre amiază o luă din loc
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]