976 matches
-
cu secole În urmă de levantini și de Grecii turciți! Cu titlu de amuzament, specific doar unora dintre argumentele sale - la țărani, el predica „marea fermă americană”, posibilă la noi doar În unele zone ale Moldovei de sud sau ale Bărăganului, uitând că mai bine de jumătate din teritoriul agrar ține de o zonă sub-carpatică și ignorând, bineînțeles, setea și dreptul la pământ, de posesiune a uneltelor și a vitelor, dreptul la liberă inițiativă al țăranului, ceea ce arăta printre altele că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trepte până în partea cealaltă unde căsuțe mici de piatră stau grupate foarte pitoresc, însă pe un fond gol și alburiu: acolo stau turci ori țigani. (Noaptea, în tren, pe geamul deschis, am auzit glasul prepelițelor din ogoarele bine îmbrăcate ale Bărăganului și Dobrogei). Turci cu fes și cu turban. Măgari cu poveri de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amenajarea Insulei Maria Brăilei, ca o fortăreață turistică, transformarea Chiliei într-o Veneție a Europei Orientale, Cetatea Albă adusă la nivelul geometric de la Urbino, Insula Șerpilor gospodărită exemplar, Castelul gotic de la Prundul Bârgăului înălțându-se draculean de vertiginos în preajma Carpaților, Bărăganul colonizându-se cu agricultori olandezi. I tak dalșe. Gândul, gârdemul meu, e să lăsăm societalul românesc să se autoreguleze molcom, pentru că mondializarea va duce greul, bun, rău (adică ne?bun), cum o să fie. Nu vor lipsi entuziasmele, necum rezistențele feroci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aurite cu dragostea și moartea cu scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului, acolo unde se află, a primit mult râvnitele răspunsuri. O fiică a Bărăganului Am vorbit altă dată despre risipirea valorilor, un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
detaliu din opera sa, era fascinat de stilul și naturalețea acestuia. La urma urmei, tata se născuse și crescuse în Brăila Interbelică, dar mai cu seamă îi cunoștea toate misterele și poveștile sale frumoase, gen „Chira Chiralina”, „Moș Anghel”, „Ciulinii Bărăganului”. Era pe undeva și o trimitere la rădăcinile noastre, gândindu-mă aici că ne-am născut și-am crescut în același areal geografic cu care se identificase existența inegalabilului Panait Istrati. Iar tata era tare mândru de acest aspect și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse în dantelele și broderiile sale. Mama, plecase cu mult prea devreme de acasă, de acolo din inima Bărăganului și Maia nu avusese timp să se ocupe de latura practică, estetică a educației sale. Prin căsătoria sa cu tata și alianța cu noua familie, mama se apropiase mult de bunica și deprinsese cu mare ușurință și drag orice tehnică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Suceava, varză à la Medgidia, dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei, desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trezească din lungul coșmar al credinței religioase." (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel) "E tragic și înduioșător să vezi ceea ce oamenii, bieții oameni, au născocit ca să-și salveze nădejdea." (Apud E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oamenii, bieții oameni, au născocit ca să-și salveze nădejdea." (Apud E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase copii. Mamei i se spune "vădana", iar nouă "copiii vădanei". Avem tată, desigur, dar e arestat demult și nu știm dacă mai trăiește. Din ce cauză a fost arestat? Întrucât a îndeplinit ingrata muncă de polițist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suportul de lemn la praștie: un fel de lopățică sau de furculiță. Odată ajunși la "locul de muncă" ne opream, puneam sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
academic poartă denumirea de balegi. Ei bine, această materie de dimensiuni, forme și structuri interne diferite constituia mobilul, ținta și scopul deplasării noastre pe întinderea lanului secerat de grâu. Sub arșița soarelui și în bătaia fierbinte a vântului din câmpia Bărăganului, substanța respectivă, amorfă și inconsistentă, trecea în stare solidă, se usca bine-bine, iar oamenii sărmani, ca noi, foloseau acest produs uscat drept combustibil la bucătărie, precum și la încălzirea camerei. Adică reciclam materia fecală de natură animală dându-i o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară, privind cu o înțelegere aproape umană la furnicarul omenesc de pe Planeta Albastră. "Peste lunca mea sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
solitară, privind cu o înțelegere aproape umană la furnicarul omenesc de pe Planeta Albastră. "Peste lunca mea sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mapamond sărbătoresc Nașterea Domnului. Frigul începe să-și arate colții. Odată cu lăsarea întunericului, temperatura a scăzut brusc, iar curenții de aer nocturni, sub directa îndrumare a zeului Eol mai-marele acestor mesageri ai răului și-au început sarabanda ritualică din câmpia Bărăganului: CRIVĂȚUL. Era prima zi de viscol. Mama, care se sculase devreme ca de obicei ne pregătise gustarea de dimineață și era pe punctul de a pleca la muncă. Mama, a început crivățul; e periculos. E mai înțelept să rămâi acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că furaseră un copăcel uscat dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
O, po, po, po!(Vai, vai, vai! ) Tora ți va s-adară? (Acum ce se va-ntâmpla?) Dumnizale, Dumnizale! Se văitau privind starea jalnică a grupului de infractori minori care se întorceau la căminul lor. Pe întinsa și frumoasa câmpie a Bărăganului, acoperită acum de un strat gros de zăpadă, patru copii obosiți, înfrigurați și flămânzi, bătuți și terorizați la postul de miliție pentru un fapt disproporționat cu pedeapsa primită, se îndreptau cu anevoie spre casă. Ne dureau umerii, brațele, spinarea, capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pătruns doar de momentul tragic al despărțirii de cel care va pleca pe ultimul drum. Era ultima mămăliguță! Era ultimul "regal culinar" pe care ni-l oferea mama într-o casă potopită de zăpadă în colonia penitenciară Bumbăcari din Câmpia Bărăganului. Mama a aprins o lumânare și mi-a întins-o. Hai cu mine, Titi. Da, mama. Am traversat holul și am intrat în camera cu valențe multiple. Eu țineam lumânarea. Nu știam ce intenționează mama să facă. S-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se terminase. Mai aveam niște resturi de tulpini de bumbac. Apă mai aveam pe fundul găleții. Hrana zilnică erau boabele de porumb. Dar ceea ce ne-a dat cu totul peste cap viața în acest interval de timp unde, în Câmpia Bărăganului, zeul suprem era crivățul, a fost imposibilitatea precizării momentului în care ne aflam. Era ziuă? Dacă da, cam ce oră să fie? Oare a înserat? E deja noapte? Da? Ne culcăm? Nu? Păi, ce? Ne culcăm odată cu găinile?! O, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
domnule primar, că ne-ați salvat de la o moarte sigură! Vă mulțumesc oameni buni că mi-ați salvat copiii de la moarte! Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot binele făcut. După o galopadă intensă și neîntreruptă pe hipodromul nesfârșit al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului. Extraordinar! Era o știre senzațională care m-a întors pe dos, făcându-mă să mă gândesc la fel de fel de bazaconii; și anume, că, printr-o transfuzie sangvină miraculoasă, membrii acestei familii au fost înzestrați cu anumite însușiri deținute doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-L." (Mariano Fernando Urresti) În familia noastră lucrurile nu se schimbaseră cu nimic. Continuam să ronțăim a lehamite nenorocitele alea de boabe, care făceau diferența dintre viață și moarte. Drumul spre Jianu încă nu devenise practicabil. Pe întinsa Câmpie a Bărăganului, regină era "fecioara în alb", dominând și controlând cu autoritate absolută viața oamenilor. Să te revolți? Împotriva cui? Cel mai înțelept lucru era să te adaptezi. Legea "selecției naturale", aparținând savantului englez Ch. Darwin, se aplica aici în proporție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Localul era plin de consumatori. Parcă-parcă-l încercau niște emoții... Deodată prin minte i-a străfulgerat zicala cu batracianul: Broasca nu cântă pe uscat." A comandat o halbă, încă una și încă una și s-a dezlănțuit, asemenea crivățului în câmpia Bărăganului, pe următoarea arie verdiană: "Pentru mine femeile toate sunt la fel Ea ori alta iubesc la întâmplare Pe-al iubirii altar pe oricare Femeie o jertfesc Când alta iubesc." (Rigoletto) Din nefericire pentru el, indivizii ăștia nu aveau nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a văzut lumina zilei fratele nostru cel mai mic Florin; și tot aici, la nici trei ani de la arestarea tatălui, mama și noi, cei șase copii minori, am fost arestați și deportați, în luna iunie a anului 1951, în câmpia Bărăganului, pentru șase ani de zile. Căsuța avea o săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut galben, iar tavanul era bătut din scânduri vopsite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]