680 matches
-
Din păcate, nu pot da curs acestei invitații, din cauza faptului că tocmai le-a murit câinele. Șaisprezece S-a cam îngroșat gluma. Luke nu s-a dus la muncă de mai mult de-o săptămână. Nici nu s-a mai bărbierit. Tot pleacă și rătăcește Dumnezeu știe pe unde și nu ajunge acasă decât dimineața în zori, de regulă afumat. Și ieri, când am venit de la slujbă, am descoperit că-și dăduse toți pantofii de pomană. Mă simt complet neajutorată. Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Luke. Se sforțează să pară fericit. Și eliberat de toate grijile. Însă nu e. E foarte tensionat. La nivel superficial, situația pare mult mai bună. Cel puțin a încetat cu datul hainelor de pomană, iar azi-dimineață chiar s-a bărbierit. Dar e încă departe de a redeveni vechiul Luke. Nici azi nu s-a dus la muncă. A stat și s-a uitat la un medalion Bette Davis - trei filme vechi, alb-negru. Ce chestie - n-am remarcat niciodată până azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se hotărăște să meargă, pentru două săptămâni, la o familie din comuna Chiguilpe, „situată la vreo 15 Km de orașul Santo Domingo, undeva între Quito și coasta ecuadoriană. De ce? Locuitorii aparțin tribului Tsachilla, oameni roșii (Colorado) numiți astfel deoarece își bărbieresc capul pe părți, apoi adună părul rămas ca într-un fel de coif și îl vopsesc în roșu cu un fruct, achiote”. Aparent din întâmplare, Ingrid Cozma poposește la familia lui Alfonso Aguavil, șaman din tată n fiu, premisă necesară
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
împreună harta Ecuadorului și decid care va fi primul stop: comuna Chiguilpe situată cam la 15 km de orașul Santo Domingo, între Quito și coasta ecuadoriană. De ce? Locuitorii din Chiguilpe aparțin tribului Tsachilla, oameni roșii (Colorado) numiți astfel deoarece își bărbieresc capul pe părți, apoi aduna părul rămas ca într-un fel de coif și îl vopsesc în roșu cu semințele unui fruct, achiote Din spusele lui Maximiliano, majoritatea triburilor care își păstrează tradițiile în viața de zi cu zi sunt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Care papă?! Care-o fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot! Ștefan râde cu poftă: Iată-mă și bărbier la "Poarta Fericirii"... Și eu strig faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un bătrân deșirat, osos, chel, îl bărbierește cu mișcări elegante. Tăutu, la pupitrul din odaia Domnului, răsfoiește un vraf de hârtii. ... Gata Don Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Picoș de la expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Irina mă anunță că bunicul ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a murit soția. Directorul m-a primit prietenește dar distant. Mi-a spus că nu mai sunt copii pentru încă o clasă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care nu simbolizează nimic. Butaforii din placaj înfățișînd clepsidre, foi de carte, pene de gîscă utile scrisului acum 200 de ani. Realizatorul talk-show-ului din film, Jderescu, stă țeapăn în scaun, se uită nicăieri, e strîns la gît de cravată și bărbierit doi milimetri sub piele. Putem afla o grămadă de corespondenți în viața reală. Cămăși hawaiene, pulovere turcești din mohair, costume la două rînduri cu design à la Gheorghiu Dej. Albastru peste galben, roșu peste verde, roz pe sub bleu. Enormități vestimentare
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de Picoș de la expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. încălțămintea era opinca. în loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
li se vor distruge fotografiile pe care le dețin; f) bărbaților le este interzis să poarte părul lung sau de lungime medie. Celor prinși în această situație li se rade părul pe loc; g) bărbaților le este interzis să se bărbierească și să-și taie barba. lungimea unei bărbi pioase este de 10-12 mm. Cei prinși cu barba rasă vor fi închiși până ce aceasta le va crește la loc. iată un exemplu semnificativ în acest sens. Un număr de 65 de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vor fi închiși până ce aceasta le va crește la loc. iată un exemplu semnificativ în acest sens. Un număr de 65 de angajați ai guvernului provizoriu din afganistan au fost eliberați din funcții și închiși pentru că au îndrăznit să se bărbierească. Renunțând la barbă și fiind persoane oficiale, ei au dat un exemplu negativ, de nesupunere. Dincolo de toate acestea, islamul conține o reprezentare cu totul specială a familiei cu mai multe soții. IX.6. Poligamia în islam analizând diferențele dintre morala
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Nu vom lua de bune observațiile ei privind viața boemă ca fiind același lucru cu boala și nu vom crede că doctorul Isac l-ar fi putut face pe Eminescu să mănânce la timp, să-și calce pantalonii, să se bărbierească, etc. (într-o altă scrisoare Hanrieta se laudă că l-a determinat pe fratele ei să se bărbierească singur) dar trebuie să ținem cont de opinia ei după care Eminescu avea nevoie de cineva care să-l secondeze, să-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
vom crede că doctorul Isac l-ar fi putut face pe Eminescu să mănânce la timp, să-și calce pantalonii, să se bărbierească, etc. (într-o altă scrisoare Hanrieta se laudă că l-a determinat pe fratele ei să se bărbierească singur) dar trebuie să ținem cont de opinia ei după care Eminescu avea nevoie de cineva care să-l secondeze, să-i dirijeze treburile casnice pentru ca el să se poate adânci fără grijă în studiu și creație. Aceasta a fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea-soarelui și-așa mai departe... Și când am venit a colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie În dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și Îmi spune ăla: „Știi că a apărut decretu’ și că ne vom elibera?” „Hai, mă, lasă-mă În pace, vezi-ți de treabă, c-am auzit de atâtea ori”... „Pe cuvântul meu!” „De unde știi?” „Mi-au spus soldații din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă?” Eu cu cinșpe ani condamnare... și ăștia cu cinci-șase stau aici... Când am ajuns În cameră, hainele erau la ușă... Nu le mai văzusem de când m-au arestat. Mi-a spus: „Dezbracă-te!”. Mi-a dat haina, m-am bărbierit și m-au băgat Într-o cameră cu un politruc. Mi-o dat să fumez o țigară... „Eu nu fumez de atât timp”... Și mi-o spus că nu am voie să spun pe unde am fost, nici cu cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru înlăturarea neplăcerilor pricinuite de briciu sau lamă. Briciul sau lama, oricît de bune ar fi ele, dau loc iritațiilor ce nasc infecțiuni”. Întorc de fiecare dată sticluța cu dosul etichetei, unde au fost imprimate, spre mine, și, în timp ce mă bărbieresc, le citesc de două-trei ori, pedant, ca pe un omagiu adus prețiozității, gata să rîd de unul singur sau (ca în această dimineață) să mă necăjesc că habar n-am cine e „creatorul” acestei zeme cu aromă de gudroane și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era mai ușor de înțeles. Ne-am înțeles că plec a doua zi și ca urmare s-au luat toate măsurile necesare. Vineri, înainte de amiază, mi-au venit toți paznicii într-ajutor. Au adus frizerul de m-a tuns și bărbierit. M-au ajutat să fac baie și să mă îmbrac cu hainele curate. Parcă eram altul în noile condiții omenești în care mă aflam acum. Afară se lăsase vreme călduță și florile începutului de vară își trimeteau pe fereastră aerul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
însă mai bine și am decis să nu mă mai culc. Sunt de principiul că trebuie să mă scol o dată cu primele raze ale soarelui. Îmi place foarte mult. Am făcut un duș, mi-am masat bine trupul și m-am bărbierit. Am făcut gimnastica mea obișnuită de douăzeci de minute și am mâncat ce-am găsit prin casă. Frigiderul era gol, trebuia să-mi fac provizii. M-am așezat la masa din bucătărie cu paharul cu suc de portocale în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uit la ceas. Cât îi trebuie Pământului să se rotească o dată și jumătate. Între timp vor apărea două ediții de dimineață și una de seară. Despre ziare vorbesc. Ceasul deșteptător va mai suna de două ori. Bărbații se vor mai bărbieri de două ori. Norocoșii vor mai face două sau trei partide de sex. Doar treizeci și șase de ore. Dacă presupunem că durata medie de vârstă e de șaptezeci de ani, asta înseamnă, calculat în timp, unu la șaptesprezece mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
propus să facă din el un model exemplar pentru investigațiile ulterioare. I-am părăsit exact în faza aceasta. — Am rămas singurul supraviețuitor, nu? — Da. Mi-am rezemat capul de stâncă și mi-am mângâiat barba. Oare de când nu mă mai bărbierisem? Cred că arătam groaznic. — Eu de ce n-am murit? — Nici asta nu știu exact, dar presupun - ipoteză printre ipoteze, fără să mă îndepărtez prea mult de realitate - că tu aveai de la bun început un sistem cognitiv mult mai complicat. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zvâcneau de durere. Nu mi-a plăcut niciodată să văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinți. Mi-am pus chiloți curați și niște pantaloni uscați. În ciuda faptului că trecusem prin momente grele, rana de la burtă mă durea mai puțin decât cu o zi în urmă. Până n-am intrat în cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ce, dar întotdeauna cei care mor apucă să folosească doar jumătate din spuma de ras. — L-ai găsit? — Da, am răspuns, întorcându-mă în bucătărie cu aparatul de ras, spuma și un prosop. Am încălzit niște apă și m-am bărbierit. Am curățat apoi aparatul de ras, așa că s-au dus împreună cu ale mele și câteva din firele de păr ale decedatului. Până s-a îmbrăcat ea, am stat pe canapea și am citit ziarul de dimineață. Un șofer de taxi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]