KorAP: Find »[drukola/base=bătrânel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...40 >

981 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

cele patru părți ale „vestibulului“, cu becuri la fel ca la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să mă grăbesc, nu știu prea bine lecția, n-am putut să repet cînd m-am Întors de la școală. Carlos m-a Învățat să-l Înjur de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia de a-și da seama ce se petrece În această casă? clădire? șir de camere?, poate școlărița cea drăguță, oare locuiește aici?, ce ciudat, sau poate bătrînelul care de bună seamă e un Înțelept și apoi copistul și cel care repară mașini de scris, care probabil că nu mai sînt bune de nimic, la lumina unui bec atîrnat foarte sus, mașini de scris ce niște catedrale cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rîs, azi știu că ai Încasat-o să ai și la bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fi vrut să mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot, dar bătrînelul Își ridică fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu să se ridice, asta-l sperie puțintel, Nilda spunea că nu trebuie să ai Încredere În nimeni și el grăbi pasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu să se ridice, asta-l sperie puțintel, Nilda spunea că nu trebuie să ai Încredere În nimeni și el grăbi pasul văzînd că bătrînelul Înțelept Îi făcea semn cu mîna, de parcă i-ar fi spus la revedere, cu brațul ridicat, dar fără vlagă și abia putînd să-l miște tremurător. Julius nu Îndrăzni să se Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se uite de unde venea sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi, hi...“ Julius nu știa ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi, hi...“ Julius nu știa ce să facă În fața acestei izbucniri de fericire a bătrînelului Înțelept. Și cu atît mai puțin cînd fericirea se prefăcu În tuse și Începu să se sufoce sub ochii lui, acolo, după fereastră, Înțeleptul era să moară de fericire, cuprins de niște spasme puternice care nu se mai terminau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fetișcana, fetișcana, gata să-și dea duhul cu cuvintele astea pe buze. Julius Îl lăsă să-și revină singur, după ce-i explică grăbit că o să Întîrzie din nou la ora de pian. „Frau Proserpina o să se supere“, adăugă Îndepărtîndu-se. Deodată bătrînelul deveni foarte serios. Ba chiar se apropie de grilajul ferestrei ca să-i spună ceva ce el nu reuși să audă prea bine, ceva despre Frau Proserpina, că ea nu putea să-și permită luxul ăsta. Chiar În seara aceea Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu rigla, Încheiedura mai sus, se abătu Îndată asupra lui. În sfîrșit, după ultima lovitură de riglă pe care o primi ca pedeapsă, Julius, zburînd acum din nou pe scările muzicale, luă hotărîrea fermă să-l cunoască mai bine pe bătrînelul Înțelept, să-i arate fetei cu unghiile făcute drumul cel bun, s-o Întrebe ce pensie primea pe femeia cu pielea foarte albă care se Îmbrăca sumar, să le schimbe becul viitoarelor secretare ale lui Juan Lucas, să-l Întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se prăpădea și acum de rîs. S-o fi sufocat.“ N-avea de unde ști că Îl auzise apropiindu-se În goană de fereastra lui și că ieșise abia atunci. De altfel, acum rîdea de altceva. „Foarte rea, foarte rea“, Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
hi, hi... În sfîrșit, Julius izbuti să prindă ceva cu claritate: „Cine ți-a spus?“ — Unchiul meu, Juan Lucas... E Însurat cu mămica mea. — Aha! Tatăl tău, da, da... Julius Își spuse că e un moment potrivit să continue dialogul. Bătrînelul Înțelept contenise cu rîsul și se uita acum la el foarte serios. Fata... O făcuse de oaie. De cum pomeni de fată, bătrînelul era să se prăpădească din nou de rîs. Julius trebui să aștepte răbdător să termine. — Și la fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mămica mea. — Aha! Tatăl tău, da, da... Julius Își spuse că e un moment potrivit să continue dialogul. Bătrînelul Înțelept contenise cu rîsul și se uita acum la el foarte serios. Fata... O făcuse de oaie. De cum pomeni de fată, bătrînelul era să se prăpădească din nou de rîs. Julius trebui să aștepte răbdător să termine. — Și la fereastra aia? Omul ăla care repară mașinile? — Toți trebuie să muncim. În viață trebuie să muncești. Tu nu muncești? — Eu merg la școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Omul ăla care repară mașinile? — Toți trebuie să muncim. În viață trebuie să muncești. Tu nu muncești? — Eu merg la școală. — Înveți ca să muncești mai tîrziu. Julius se gîndi la bărbatul care repara mașini de scris și la Juan Lucas. Bătrînelul nu era chiar atît de Înțelept pe cat părea. Răspunsurile lui nu-i foloseau la mare lucru. — Dar de mașinile astea cine are nevoie? SÎnt mult prea vechi. — Au nevoie proprietarii lor. N-au bani să cumpere altele noi. — Și omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
gîndi că Philadelphia e În Statele Unite și se uită la el complet zăpăcit. — Eu colecționez timbre. Asta Înseamnă filatelie. Eu sînt filatelist. Uite albumele pe masă. — Și femeia de la fereastra de jos? Oare ce era rău În ce spusese, pentru ca bătrînelul să Înceapă să facă semn cu mîna că nu merită să vorbească despre ea și să se uite cu scîrbă spre fereastra de jos. Julius rămase complet descumpănit. Tocmai cînd interogatoriul Începea să meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre scrumiere pînă găsi o monedă. Veni din nou la fereastră ca să i-o dea și Julius Îi spuse ca se Întoarce Îndată. Porni ca din pușcă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și s-a făcut că nici n-o vede, alergînd drept spre ieșire. „Unde alergi ca un apucat?“ Îl Întrebă Carlos apucîndu-l de mînă. Julius Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar el nu putea să rămînă cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Îi explică așa cum se pricepu el mai bine că se duce să ia ziarul pentru bătrînelul Înțelept, și Carlos Îi spuse că Înțeleptul Îi face ochi dulci. „Ce?“ „E pederast“, Îi explică, dar el nu putea să rămînă cu banii bătrînelului, care era sărac lipit și pe urmă de ce, Carlos, nu e pederast lasă-mă să mă duc, lasă-mă să mă duc. Carlos acceptă, dar cu condiția să nu stea decît foarte puțin și să-l poată supraveghea din umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui Julius, care nu putuse uita atît de ușor loviturile simbolic-morale. Nici mie nu-mi place, băiețaș. Ține. Lui Julius Îi tremură mîna cînd luă moneda. La Început se făcu că n-o vede și continuă să se uite la bătrînel, dar apoi ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare și parcă fără greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ochii i se umplură de lacrimi și-și plecă privirea la moneda rece, strălucitoare și parcă fără greutate care-i acoperea incomod Întreaga mînă. PÎnă la urmă luă cei cinci centavos, mulțumesc, nu avea nevoie, mulțumesc, nu am ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ne... Dar bătrînelul Își desfăcuse brațele ca papa cînd Își dă binecuvîntarea, clătina ziarul În aer În timp ce vorbea, „e nouă-nouță, e nouă-nouță, repeta, strălucește ca aurul și poți să-ți cumperi cu ea o bomboană.“ Julius Își Întări convingerea că bătrînelul e un Înțelept și Carlos e un om rău care-și bate joc de toată lumea, ba nu, Carlos nu e rău, se Înșeală numai, unde-o fi ca să vadă și el că nu-i face ochi dulci, e un Înțelept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dar o ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]