894 matches
-
conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să zicem drăgălaș sau jucăuș, ci "de usturoi", "popa" nu ține în mână o candelă, ci "o sintaxă" și "20 de bani" nu ca pomană, ci ca "bacșiș" iar "restul", în loc să pună ordine în acest vălmășag de lucruri nesemnificative, "nu prezintă nici o importanță". Simpla alăturare irațională de termeni cu referenți din registre diferite dobândește, așadar, un scop în sine, făcând inutilă depistarea altui sens. Descoperit astfel în chiar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În neregulă, am dat mai mult bacșiș, ceea ce-l făcu pe șofer să mă Întrebe dacă vreau să mă aștepte. Am clătinat din cap În semn că nu și apoi am coborât și m-am tras Înapoi, În timp ce șoferul a pornit mai departe. Am mers spre mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mers tot timpul să vadă astfel de spectacole. Cine? — Cineva numit Marcus Valentine. — Am auzit că e foarte amuzant. A văzut într-un final moneda din mâna ei. — Vrei să pui aia la loc, Ashling, nu vreau să îmi dai bacșiș de fiecare dată când ieși din casă. O să-ți fie frică să mai ieși din apartament. Pe Ashling o apucă un râs nervos. Majoritatea dăților când a coborât scările în ultima vreme se rugase ca el să nu fie acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spaghetti, care îi provoca repulsie, chiar prin felul în care ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești în cazinou, mi-aș putea pierde slujba. Și tatăl tău la fel. - Am fost doar la magazin. Particip la spectacole. Oamenii îmi lasă bacșiș câteodată. - Aici e prea mult ca să fie doar din bacșișuri. Eu nu am primit niciodată atât pe vremea când eram ospătăriță. - Eu sunt foarte bun, spuse băiatul. - Și eu eram... Spectacole? Ce fel de spectacole? - De magie, spuse el enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea însăși mirosea. - Dacă cineva te găsești în cazinou, mi-aș putea pierde slujba. Și tatăl tău la fel. - Am fost doar la magazin. Particip la spectacole. Oamenii îmi lasă bacșiș câteodată. - Aici e prea mult ca să fie doar din bacșișuri. Eu nu am primit niciodată atât pe vremea când eram ospătăriță. - Eu sunt foarte bun, spuse băiatul. - Și eu eram... Spectacole? Ce fel de spectacole? - De magie, spuse el enervat, întrucât deja îi spusese asta odată, cu câteva luni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de fus orar. Când ajunsese la hotel în dimineața aceea la ora zece, comandase un mic dejun frugal în cameră, cafea, croissant și fructe de pădure (după o convertire rapidă din euro în dolari, a constatat că făcea 31$ fără bacșiș), apoi a făcut o baie folosind spumantul de o sută de grame pe care îl găsise în minibar (50$). După un pui de somn și câteva ore în care a confirmat întâlnirile de a doua zi, și-a comandat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care au atras imediat atenția privirilor sergentului Nagata, doctorul Ransome le obținuse de la șuvoiul de pacienți care vizitau În fiecare seară cămăruța lui din Blocul D. Mulți nu aveau nimic de dat, dar nevestele mai tinere aduceau Întotdeauna un modest bacșiș, pentru orice serviciu misterios făcut de doctorul Ransome. Richard Pearce recunoscuse chiar că Jim purta una dintre cămășile lui vechi, dar era prea tîrziu. Sergentul Nagata se opri În fața deținuților. Amploarea raidului aerian american Îl zguduise. Își ținea maxilarele strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la ținta om și la ținta „vacă”, adică om În picioare. Pe urmă te duci la serviciul tău de la poștă. Lucrezi la ghișeul „recomandate”. Uneori vine chiar Ambasadorul Greciei În persoană ca să pună scrisori. Vine și astăzi și Îți lasă bacșiș cinci lei. Până seara bați ștampile pe scrisori și scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de unde mă așteptam mai puțin, ca o avalanșă în august. Probabil eram convinsă că posed ceva puteri magice și-i puteam pudra pe toți cei din jur cu praf de fericire. Lisa fusese atât de mișcată, că a lăsat un bacșiș de 5% la restaurant, pentru prima oară în viață. Maria era atât de amorezată de noul bărbat pe care eu i-l găsisem, că era aproape bucuroasă să mă acopere. În două zile urma să merg la Selsey cu Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le văzu depozitate În siguranță În vagonul de bagaje, reveni la Fenimore, care aștepta În picioare pe peron, lângă ușa deschisă a unui wagon lit. — Stai liniștită, bagajele tale sunt pe mâini bune, Îi spuse. I-am dat Însoțitorului un bacșiș și l-am rugat să se ocupe În mod special de ele. — Îți mulțumesc, Henry, spuse ea, privindu-l cu drag. Ești un om bun. Pe Henry, complimentul Îl făcu să roșească. — Zău așa, Fenimore, așa un... așa un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-se de sânge. În Coreea și nu mai știu unde era război. Noi eram cuprinși de nebunie și trăiam pe credit, în timp ce haita noilor îmbogățiți se umfla în pene, exhibându-și bogăția. Dar, oricum, în Czikos continua să pice destul bacșiș pentru ca în vara lui ‘52 să-mi finanțez cea de-a doua mare călătorie. În timpul iernii am făcut economii; voiam să plec din Düsseldorf, un oraș care se dădea drept un „mic Paris“ și al cărui micuț popor de artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea nu le mai venea deloc. Oamenii tot lăsau un bacșiș gigantic. Așa de norocoși se simțeau pentru că ne revărsaserăm atenția asupra lor. Mottoul nostru era: „Nu numai că niciodată clientul nu are dreptate, dar e de așteptat să fie și foarte prost îmbrăcat“. În seara în cauză, James și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
astfel de povești. Și însemna și că niciodată nu puteam să ieșim în oraș sâmbătă seara. Iar James nu se plângea din cauza asta. Ciudat, nu? Da, și eu m-am gândit la fel. Tot James mă ajuta să-mi număr bacșișurile. Și-mi dădea niște sfaturi grozave legate de cum aș putea să investesc banii ăia. În bonuri de tezaur sau alte chestii de genul ăsta. De obicei, eu îmi cumpăram pantofi. Curând după asta, am avut norocul să fiu concediată de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pildă costul pantofilor lui Kate pentru toată viața, proiecte de economii majore, fonduri prăbușite, amortizări și alte chestii de genul ăsta. În fond, omul ăsta era în stare - și probabil c-o și făcea în mod frecvent - să calculeze bacșișul unei chelnerițe până la a paisprezecea decimală. Nu vreau să spun că era zgârcit. Era doar foarte, foarte organizat. Mereu scria pe spatele plicurilor sau pe șervețele, pentru ca apoi să-ți scoată la lumină un calcul incredibil de detaliat care, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evenimentelor. După o ședință de interogare, Ed Exley a ajuns la concluzia că fata nu trebuie bruscată. În partea de jos a avizierului: fișele de Personal de la LAPD ale lui Malcolm Lunceford. Vești proaste - Lunceford era un milog amator de bacșișuri și total incompetent. Bilanț de arestări cusut cu ață albă. Mustrat de trei ori pentru neglijență În serviciu. Exista o cerere de informații interdepartamentală. Au răspuns patru polițiști, foști colegi cu Lunceford. Corupt! Bufon! Mal bea În timpul serviciului, făcea uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l doară gîtul. Telefonul sună din nou. Încercă să răspundă mormăit. — Mdea? — Salut, sînt Seth din Bel Air. Ce-ai zice să-mi aduci și mie niște marfă? — Desigur. — O carafă de absint. Dacă ajungi repede, te-alegi cu un bacșiș frumos. — Ăăă... Mai dă-mi o dată adresa, te rog. — Cum poți să uiți un hogeac ca al meu? Roscomere, numărul 941. Și n-o lălăi! Jack puse receptorul În furcă. Telefonul sună din nou. — Mdea? — Lamar, spune-i lui Pierce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un recent atac cu șișuri și țevi, și iată-l revenit acasă! Sy Devore, fii pe fază: Mickster o să vrea cîteva duzini de costume noi-nouțe din piele de rechin! Fetele cu țigări de la Trocadero și Mocambo, fiți pregătite pentru niște bacșișuri de o sută de parai! Mickey și anturajul lui vor descinde curînd pe Sunset Strip și - strict confidențial -, da, doamnelor, Johnny Stompanato chiar o are atît de mare, dar el n-are ochi decît pentru Lana Turner și umblă vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de vomă. Era atât de beată că nici n-a observat. A trebuit să duc ceva muncă de lămurire ca să conving un taximetrist să mă lase să urc cu Lily, care arăta În asemenea hal, dar i-am promis un bacșiș gras peste ceea ce avea În mod sigur să se ridice oricum la o sumă considerabilă. Doar mergeam din Lower East Side până la capătul Upper West, iar eu Îmi făceam deja socotelile cum voi putea deconta călătoria care avea să coste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s‑o văd. E suficient doar să știu că e acolo. M‑am uitat la eticheta cu numele, țesută pe buzunarul de la pieptul uniformei lui bine călcate. — Mulțumesc, ăă, Stephan. M‑am scotocit prin poșetă să găsesc ceva mărunțiș de bacșiș, dar abia atunci mi‑am dat seama că nu Îmi trecuse prin cap să schimb dolarii mei americani În euro și nici nu trecusem Încă pe la un bancomat. — Ăă, Îmi pare rău, dar nu am la mine decât dolari americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o asemenea poză. Șoferul mașinii era, totuși, bărbat. Mickey scurse ultimele picături de benzină din furtun, Înșurubă bușonul rezervorului și luă cupoanele; apoi veni agale spre Kay, strîmbîndu-se. Nu ți-a dat bacșiș? Întrebă Kay. — Mi-a dat trei penny și mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă aici. O să vorbesc cu Sandy. Dispăru În garaj. CÎnd reveni după cîteva secunde, Își scosese salopeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
extraordinar, mi-a spus Winston, care a jucat rolul șoferului Întreprinzătorului din domeniul scutecelor, Într-un BMW negru cu geamuri fumurii pe care-l Împrumutase de la un bărbat despre care ne-a zis că ar fi unchiul lui. Joe dă bacșișuri generoase. Mda, cu banii mei. Trei zile mai târziu, Bunce a semnat pentru plata sumei. Intrând țanțoș În birou În acea după-amiază, i-a spus adjunctei lui, Veronica Pick, să fie atentă la lovitura uimitoare pe care o va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în frapieră aveam o sticlă de șampanie de colecție. În dormitor nu era nimic în afară de un pat ademenitor, două veioze de argint, tone de echipament stereo și un perete numai din sticlă, care dădea spre terasă. În timp ce Zach îi dădea bacșiș băiatului care ne cărase bagajele, eu am ieșit pe terasă și, învăluită în aerul vesperal, am privit Los Angeles-ul noaptea. Priveliștea era electrizantă, cu milioanele de luminițe care se întindeau de sus, din Hollywood, până în vale. Deși eram epuizată, apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
doar dacă e ținut în seif. Hotelul Ritz m-a deprimat mai mult decât unele dintre cele mai neinspirate toalete ale Laurei Bush. Duré nici nu mă băga în seamă. Cameristele îmi aruncau priviri compătimitoare chiar și atunci când le dădeam bacșiș câte o bancnotă de 50 de euro împrumutată din portofelul lui Julie. Nici aici nu erau mai mulți Potențiali Soți - eram convinsă că unul mă va vindeca pe loc de sentimentul de neadaptare. Ajunsesem la concluzia bolnăvicioasă că, în ciuda părerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]