943 matches
-
se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
culturalistoric al epocii lui Villon și că un compendiu exegetic al operei sale: trei volume inquarto, concepute grafic în spiritul „bibliofiliei pentru toți” pe care Romulus Vulpescu a cultivat-o cu pasiune și căreia îi datorăm ediția centenar a Plumbului bacovian (1981), ediția bilingva a Pajerelor lui Mateiu Caragiale (1983) și cea a Jocului secund de Ion Barbu (1986), toate trei la Cartea Românească, precum și splendida ediție bilingva a poeziilor lui Charles d’Orléans (Univers 1975), prima de fapt în această
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
dinspre lumesc spre religios - are o mare frecvență în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț urile noi”, afirmă poetul într-o asociere cu interogația: „Au spart în mine toate butoaiele cu vin?” (Romanță, II). Dacă despre o relație cu poezia bacoviană (poetul însuși trimițând spre autorul Lacustrei - „Toamna bacoviană gemen-n ferestre: of -” ) s-a vorbit, nu s-a observat concordanța cu imagistica poeziei blagiene. Tăcerea apare ca motiv recurent, cu mare forță sugestivă în imagini ce amintesc poezia lui Lucian
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț urile noi”, afirmă poetul într-o asociere cu interogația: „Au spart în mine toate butoaiele cu vin?” (Romanță, II). Dacă despre o relație cu poezia bacoviană (poetul însuși trimițând spre autorul Lacustrei - „Toamna bacoviană gemen-n ferestre: of -” ) s-a vorbit, nu s-a observat concordanța cu imagistica poeziei blagiene. Tăcerea apare ca motiv recurent, cu mare forță sugestivă în imagini ce amintesc poezia lui Lucian Blaga. Poetul hipertrofiază prin asocierea unor sensuri opuse
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
ițele poeziei tinere. Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este liderul fracturiștilor, e ștrumful-șef, care trimite email-uri și postează poeme elementare, exaltând-o pe Miruna Vlada (până la a-l declara... bacovian). Recapitularea trecutului liric e făcută cu stânjeneală, cu rușine de sine. Vechile texte incendiare, de o intensitate insuportabilă a proiecției și a expresiei, sunt atribuite unei anumite vârste și unui context istoric dat; ca și cum arta adevărată s-ar explica prin
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
i. Iar membrii Comitetului sunt cu toții șefi de filiale sau redactori de reviste importante. Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem și deschiderea spre Parâng și Retezat, prin spargerea norilor (care, cu o seară înainte, plângeau bacovian, limitând raza vizuală la cei câțiva ponei blazați de pe terasă) s-a produs întâlnirea cu iubitorii de literatură din Valea Jiului, într-o neîncăpătoare, deși generoasă ca spațiu, sală de festivități a „Clubului copiilor și elevilor” din Petrila. După momentul solemn
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
în alte mîini, în alte cocioabe, în alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat cu pereții, cu golul, cu inexistența: ce poate fi mai sepulcral". Aviditatea și conștiința zădărnicie existenței, termeni aparent contrastanți, ce se potențează reciproc, alcătuiesc un cerc vicios: "Moartea bătrînei ca o explozie a răutății oamenilor
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
supus unor reevaluări de natură să modifice canonul literaturii interbelice. Situarea cronologic - contextuală a permis raportarea acestui roman apărut în 1932 (când autorul avea 25 de ani) la scrierile colegilor săi de generație (Eliade, Blecher, Bonciu, Holban), ori la universul bacovian, iar pe plan universal Simona Popescu îl apropia de Salinger (sub aspectul atitudinii pline de afecțiune și proteguitoare față de copii), iar Andrei Terian îl plasa alături de Oscar Wilde (pe linia estetismului și a hedonismului), ignorată fiind orice influență (sau afinitate
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug.
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
materia "plîngînd". Știind noi acum că dispersia permanentă a galaxiilor va sfîrși prin a deveni o supă informă, din care va continua să se hrănească doar energia vidului, am putea să ne uităm cu mai mult respect la plînsul cosmic bacovian. Unde vreau să ajung? Orice ideologie dominantă se simte în nesiguranță cîtă vreme nu poate controla intimitatea individului. Iar tristețea umană pare un fel de rugină capabilă să atace robustețea unui sistem. Și în Biblie tristețea era suspectă. Iov nu
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
modelul inițial. În mod paradoxal, poemele lui Cristian Bădiliță se umplu de seva creațiilor poetice la care fac trimitere în mod implicit sau explicit. Lecturînd un poem precum Dansul materiei, cititorul nu-și poate scoate nici o clipă din minte prototipul bacovian. La sfîrșitul lecturii mintea și inima sa vor fi pline de realitatea ambelor poeme și de firele nevăzute prin care ele comunică:" ŤDe-atîtea nopți aud plouîndť/ cresc nuferi din cuvînt, din gînd/ și ochiul mi se prăbușește/ în inima cu
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
o umbră/ Prin ierboasa încăpere" Balada îngerilor căzuți). Există dezgust: ( "Onan se desfată,/ Seringile îngroapă sămânța în femei/ Și Eva clonează în chiuvetă... Va fi numai seară... de când am ales/ Libertatea de-a fi,/ Numai materie"). Există tristețe și dezolare bacoviene: "Mai ales iarna,/ Din fereastră-n fereastră/ Lovește o pasăre mov,/ Țipând neostenit:// Unde-ți sunt meritele, domnule radof?" Există nebunie și luciditate ( "Pe coli de amurg, poleit de argint,/ Desenat ca un rege,/ Ca masca domnului Lear/ În dogoare
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
am oprit să ne luăm rămas bun. Într-o pată de aur și lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
bună ediție G. Bacovia Opere, într-un singur volum (1014 p.), apărută în 2001, nu lipsită de procedări sau rezolvări discutabile. Trebuie să spun, totuși, mai întâi, că scopul principal este atins: acela de a oferi un corpus al operei bacoviene atent supravegheat filologic, ceea ce e lucrul cel mai important. Emulația cu ediția Petroveanu-Botez (G. Bacovia, Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu; text stabilit, variante de Cornelia Botez, Ed. Minerva, 1978) funcționează stimulator. Mircea Coloșenco depășește toate așteptările în
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
un editor onest ar fi avut de ales între două posibile rezolvări: 1. să-și însușească până la capăt și definitiv argumentația lui Marcel Marcian că prozele semnate Clement-Bacău aparțin lui Bacovia și, drept consecință, să le situeze în corpul operei bacoviene, ceea ce l-ar fi expus ridicolului, pentru că ar sfida evidența; 2. să respingă această atribuire ca o falsă problemă de istorie literară (pe care o asemăn cu inventarea de către Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce căuta aceste texte, redate in extenso, într-o ediție de Opere Bacovia; ar fi fost de ajuns o notă explicativă, de semnalare a unei ciudățenii care grevează inutil opera bacoviană. A treia cale " de perpetuare a dubitației și deci a confuziei " nu ar fi trebuit să intre în practica unei ediții cu adevărat critice. Excesul de zel este principalul defect al unui editor documentarist lipsit de spirit critic, care adună
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
e și mai vizibil în alcătuirea dosarului de repere critice despre receptarea lui Bacovia, o diagramă fără aproape nici o relevanță, o suită de extrase care nu e în măsură să sugereze măcar, necum să releve extraordinarul fenomen critic al posterității bacoviene. Dar cred că îi cer prea mult. a fost într-o continuă, vertiginoasă urcare, fără sincope din deceniul șapte încoace " o evoluție estetică extraordinară a receptării, pe care nu o pot compara decât cu aceea a lui Mircea Eliade, din
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
tematici și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre cei mai notorii postbacovieni tardomoderniști, ca și Dan Laurențiu, Constanța Buzea sau Virgil Mazilescu, avem bacovieni postmoderni și în poezia optzecistă sau chiar mai recentă prin Liviu Ioan Stoiciu, Ion Tudor Iovian, Bogdan Ghiu, Ioan Moldovan, Cassian Maria Spiridon, Ioan Es. Pop și alte cazuri notabile prin pactizări evidente pe porțiuni mai mici. Theodor Codreanu analizează
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
ediției sale, este extrem de superficial și lacunar): ciudata broșură Posteritatea lui Bacovia și Istoria" lui G. Călinescu (eseu polemic) de optzecistul americanizat Alexandru Buican, Ed. Științifică, 1994; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Ed. Dacia, 1994; Ioan Milea, Lecturi bacoviene, Ed. didactică și pedagogică, 1995; Daniel Dumitriu, Bacovia după Bacovia, Ed. Junimea, 1998 (a doua carte pe același subiect a criticului ieșean, după cea din 1981); Marian Papahagi, SandaCherata, Emma Tămâianu, Teodor Vușcan, Concordanța poeziilor lui G. Bacovia, Ed. Echinox
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
1999 (avem promisiunea a încă două volume); Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, 1999 (e teza de licență a prozatorului); Ion Bogdan Lefter, Bacovia " un model al tranziției, Ed. Paralela 45, 2001 (cea mai serioasă demonstrație a postmodernismului poeziei bacoviene, alături de aceea a altui optzecist, Gheorghe Crăciun); Marcel Marcian, Proza mea cu Bacovia, Ed. Cartea mea, 2001; Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, Ed. Saeculum, 2001; Ion Șiugariu, George Bacovia. Studiu critic, Fundația Culturală "Memoria", 2002; V. Fanache, Bacovia în 10
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
Ed. Corgal Press, 2001, ca instrument de lucru; două ediții bibliofile: George Bacovia, Stanțe burgheze, Ed. Look Design, 2000, și George Bacovia, Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2001. Plus numeroase reeditări obișnuite ale operei bacoviene (pe care Mircea Coloșenco nu se învrednicește să le înregistreze complet), reeditări fără echivalent (ca număr) printre interbelici sau contemporani.
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
lui Mircea Cărtărescu. Și din acest punct de vedere, comparația cu Ladima, eroul lui Camil Petrescu, este improprie. Am putea spune că articolele surprind tocmai prin argumentația deficitară și a(l)titudinea joasă. Autorul afirmă că i s-au împlinit ? bacovian ? toate profețiile politice, dar nu prea are motive de mândrie în acest sens. Nu prevede cursul viitor al evenimentelor, ci se poziționează ?abil? în funcție de meandrele acestuia. Vorbește despre bicisnicia legalistă a lui Emil Constantinescu (p. 150), dar aceasta când Emil
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
excelentul său comentariu, expresia unei biografii încremenite "la vârsta rigorii contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru a le citi înțelesul decât pentru a le surprinde reliefurile palpabile". Există în versurile lui Gheorghe Grigurcu o tristețe bacoviană născută dintr-un joc al perspectivelor interioritate/exterioritate, reflecție/contemplație, menit să potențeze, până la manierism, sentimentul de singurătate. Retorica minimalistă, esențializată, lasă vaste spații albe în care poezia se naște cu ajutorul complice al inteligenței, culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
poetul, / ca aceste sticle goale/ doar degetele mele mai sunt ale mele/ întind în toate colțurile camerei/ ca pe niște lame reci” sau ca pe niște tentacule. În mare, teoria fragmentarismului, în poezie își are rădăcinile în stanțele și versetele bacoviene publicate în anii postbelici, traversați de începutul totalitarismului. Prin trăirea acută a dezamăgirilor legate de tranziție, poeții generației lui Crudu au făcut din trăirea abisală portdrapelul artei lor.
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]