5,096 matches
-
scrisul lui ca niște cărări de furnici prin iarbă", datează din îndepărtatul an 1954. Sunt și alte schimburi de mesaje între cei doi, unele sub forma dialogului liric, prin poezii ale unuia cărora celălalt le răspunde tot prin poezii. Unei balade despre „cei ce nu mai sunt" a lui Horea îi răspunde Brad printr-un „Epilog". De fapt la poezia lui Horea am vrut să ajung, o elegie declarat villonescă despre cei dispăruți. Despre cei care, nemaifiind, „cu ei se depărtează
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
cu Coșbuc se opresc însă aici, pentru că natura intimă a poeziei lor e diferită. Chiar dacă teme și tonalități pot părea asemănătoare, Iosif n-a ascultat niciodată de preceptele artei clasice, s-a ferit de sonoritatea țipătoare, a refuzat să compună balade ori basme versificate de zeci de strofe: muzica poeziei sale evocă mici compoziții de cameră, în gamă minoră, discrete și elegante. Virtuoz al versului, ritmurile lui rămîn însă catifelate, fără nimic mecanic, fără sunet de alămuri. Modelul lui Coșbuc a
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
ta cea dulce, dulce mamă!..." (Un cîntec). Toate ticurile iritante ale poetului - sentimentalismul, auto-înduioșarea - pleacă de la acest gen de inspirație. Ardelean și semănătorist rămîne Iosif și atunci cînd, consonant cu doctrina iorghistă, compune poezie pe teme istorice și folclorice; rezultat - balade fals eroice, cu figuri de operetă, desuete încă din clipa aparției (Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau în nici un chip compozițiile ample și epica de fantezie. Poeziile în care o mică întîmplare centrală devine pretext de exploatare
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
stilul lor de viața nu s-a schimbat prea mult în atâtea secole. Asta până acum, când cel puțin unul dintre ei a ajuns o celebritate datorită rețelelor de socializare", scrie sursa citată în debutul materialului despre Ciobanul Ghiță, intitulat " Balada ciobanului român". Jurnalista britanică Caroline Juler care semnează reportajul despre Ghiță Ciobanul continuă, susținând că în urmă cu câteva săptămâni, acesta pleca cu oile la iernat, pe jos, însoțit de câteva ajutoare, măgari încărcați cu unelte și câini de pază
Ghiță Ciobanul, vedetă la BBC by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50287_a_51612]
-
însoțit de câteva ajutoare, măgari încărcați cu unelte și câini de pază. "Pentru o țară ale căror mituri se învârt în jurul păstoritului, România nu este ceea ce își doresc toți oierii", se mai scrie în materialulul care continuă cu detalii despre balada Miorița. "De multe ori, Miorița este văzută ca o metaforă pentru creștinism, un alt mod în care este scos în evidență curajul lui Isus de a întoarce și celălalt obraz. De asemenea, poate fi considerată și o oglindă pentru a
Ghiță Ciobanul, vedetă la BBC by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/50287_a_51612]
-
și artistic și, câțiva ani mai târziu, în vara lui 1936, în foileton, prin Le Temps (în traducerea Bellei Nortines). Așadar, umblă în bătaia veștilor. În fond, ceea ce desparte, cred, această oglindă bine aburită de receptări felurite, a romanului, de balada de la care zice-se că ar porni, e tocmai tratamentul diferit al veștii. Ciobanul din Miorița o refuză. Nu-i face trebuință. Vitoria, dimpotrivă, își construiește toată strategia pe ceea ce vine spre ea și pe ceea ce poate să stârnească. Ea
Veste, poveste... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4785_a_6110]
-
de fapt, o formă a înțelepciunii. Leonard Cohen construiește, aici, prin antifraza, o splendida declarație de dragoste. Doar oboseală, asemenea unei otrăvi dulci, îl împiedică să continue drumul dinspre suferință spre nebunie, prin iubire. Atracția fizică, detaliul carnal pigmentează această balada care ar fi putut fi cântată de orice cavaler medieval înfrânt în iubire. Come Healing debutează cu un murmur ce sugerează prezența unui cor îngeresc. Dana Glover dă tonul unei rugăciuni rostite într-o singurătate de templu abandonat. Orgă induce
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
plină, că-n zadar/ Am dori să mai încapă și un bibliotecar.” Stilul polemicii Păstorel-Iorga (dovadă că furia extraliterară nu face, deloc, bine literaturii, „cauzându-i” de moarte subtilității ) e, întrucâtva, anticipat. În alte poezii, cum e Moartea protestantului, subnumită baladă, se simte influența lui Coșbuc. La fel, în Amiază maură, unde exotismul à la Bolintineanu e pus pe versuri dintr-un romantism ceva mai târziu. În fine, parodiile regale. În primul rând, Șarla și ciobanii, un soi de fabulă în
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
extremele de parcă regula celor 24 de ore o pândește, deja, de undeva, are un artificial și un spontan al ei. Care nu-i vor fi fost indiferente unui făcător de scene ca Radu Stanca, ce le potrivește pe cadența de baladă. Baladele nu sunt, deci, relatări de la locul faptei, ci târzii reconstituiri ale acestui sentiment precar al ființei. Că este Europa medievală, că e Vestul Sălbatic, nu contează decât pretextul pentru regret. Cineva cu o altă valoare a vieții, cu o
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
de parcă regula celor 24 de ore o pândește, deja, de undeva, are un artificial și un spontan al ei. Care nu-i vor fi fost indiferente unui făcător de scene ca Radu Stanca, ce le potrivește pe cadența de baladă. Baladele nu sunt, deci, relatări de la locul faptei, ci târzii reconstituiri ale acestui sentiment precar al ființei. Că este Europa medievală, că e Vestul Sălbatic, nu contează decât pretextul pentru regret. Cineva cu o altă valoare a vieții, cu o înțelegere
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
jocul, permanent, între planuri. Una se întâmplă în istoria atât de iute încât pare că încalecă pe timp, cu totul alta în redesfășurarea ei, mult mai lucidă și sesizând, cu sensibilitatea la trecere a vremurilor noastre, irosirea pentru nimic. În Baladă studențească, un alchimist al amorului reușește s-o scoată, ca pe un duh de lampă, pe fata visurilor din sticluțe și retorte. Un musafir nepoftit îi sfarmă atelierul de himere. Cine să fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
loc ici și colo Aici este că la țară”, obișnuia să spună. Și o saptămînă întreaga, Înainte de Ședința cu Părinții de vinerea, Dat fiind că deja cîntase la Glyndebourne, dovedind Că se poate prezenta că un tenore robusto acceptabil, Repeta balada lui Țoști pentru Părinți, Uvertura bombastica, larmoaianta acrobație vocală... Ce făcea să tremure și să răsune ferestrele-n țîțîni. Locuri sterpe cu ateliere-n ruină, nelocuite vreodată. Terenuri de golf cu stegulețe-n peluze ofilite - Defilau în goană, iar el
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
întâiul mare poem al unui popor de la Muzeul Literaturii Române, unde pe pereți se aflau panouri cu poezii ale lui M. Eminescu, G. Coșbuc, Ana Blandiana, Tudor Arghezi, Ion Pillat, L. Blaga, Șt. Aug. Doinaș, Gr. Vieru ș.a., nelipsind acordurile Baladei lui Ciprian Porumbescu și ale Rapsodiei lui George Enescu, au conferențiat Rodica Zafiu, Gh. Bârlea, Nicolae Iliescu, Dan Cristea. Manifestarea, consacrată Zilei Limbii Române, a fost marcată și de filialele Institutului Cultural Român din străinătate.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
Vighi (pp. 198 - 199) depune mărturie în privința angajării, spectaculoase pe atunci, a acestor tineri. Lor, soluția Noica, evazionistă cât cuprinde, nu le spunea nimic. (Pe câtă vreme Vighi și alții credeau energic în ea.) Destule din textele de aici conțin trimiteri tranșante. Balada sângeroasă a celor 10 părți de vorbire ale gramaticii tradiționale, a lui Gerhard Ortinau, e, printre altele, un rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
biografia și bibliografia poetului, gazetarului, memorialistului și epistolierului George Topîrceanu (1886-1937) întâlnim în literatura epistolară, foarte bogată, a colegei și prietenei sale, Otilia Cazimir (1894-1967), care a adunat și a restituit unele dintre cele mai semnificative mărturii privitoare la autorul Baladelor vesele și triste. În corespondența sa, expediată, în timp, unor prieteni și apropiați ai poetului, printre care amintim pe Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Mihai Sevastos, Lucia Mantu, Sandra Cotovu, Constantin Pelmuș, Florica Bagdasar, Const. Ciopraga și mulți alții, Otilia Cazimir
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
a mea durere,/ Că moarte-mi cer adese, de când eu te iubesc." Etc. Un număr însemnat de cântece interpretate în epocă erau de sorginte populară sau cântece de lume colportate mai cu seamă prin lăutari. Se afla între ele o baladă nuvelistică într-o versiune care n-a mai fost atestată ulterior, cântece de înstrăinare, de dragoste, de jale, sociale (^Naltă-i Floarea și frumoasă/ Și din trup e sănătoasă; Pasăre galbenă-n cioc/ Rău mi-ai cântat de noroc!; Nu
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
vei vrea, să poți sbura/ Cătră deal au cătră vale,/ Din strâmtă căsuța ta!" Remarcabilă este multitudinea pieselor muzicale cu conținut patriotic. Un astfel de cântec este cel al cărui autor este I. Buteanu și care era executat pe melodia baladei "Pintea Viteazul". Versurile ar fi putut îngrijora autoritățile imperiale: "Prea tirană ești, o soare/ Ne-ndurat^șîțn faptă foarte!/ Căci pe româna națiune/ O duseși la periciune./ Nu privi la apăsare,/ Ci scapă de subjugare,/ Refren: Măi române, măi." "Deșteaptă-te
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
care-l considera o capodoperă, dar admira și vasta operă eliadestă din domeniul istoriei religiilor. Faptul acesta reiese cu claritate din eseul Fascinație, redactat în martie 1982 și rămas nedescoperit în arhiva sa. Ideea de a aplica noțiunea de fascinație baladei Miorița i-a venit criticului în urma lecturii "interesantisimelor" Fragmente dintr-un Jurnal de Mircea Eliade. Demonstrația criticului legată de cuvintele -cheie din text, este, la rândul ei, - credem - foarte convingătoare. Eliade s-ar fi bucurat s-o citească! Fascinație Fie
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
delimitez: nu sînt nici etnolog, nici folclorist, nici istoric al religiilor, ca să-mi spun cuvîntul asupra Nunții Cosmice din Miorița, temă pe care Mircea Eliade a tratat-o magistral într-un eseu, ca și, de altfel, acea Bauopfer 1) din balada Mînăstirii Curtea de Argeș. Ar fi de altfel o impertinență ca, situîndu-mă pe unul din aceste terenuri, să propun alte soluții decît acelea ale unui om de știință, de valoarea și creditul lui Mircea Eliade. S-ar crede că bizuindu-mă pe
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
un sentiment de jenă a celui ce-și dă seama că într-o operă prin excelență "deschisă", cum este Miorița, totuși e foarte greu să spui ceva nou, referitor la geneza sau la sensul ei "ultim". Cum s-a născut balada? Și unde? în Vrancea, cum crede Ion Diaconu sau în Cîmpulung-Muscel (astăzi Argeș), cum susține Alexandru I. Amzulescu? Dar ce importă locul? Cît despre data vechimii ei, N. Iorga credea că n-ar atinge două sute de ani, pe cînd alții
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
I. Amzulescu? Dar ce importă locul? Cît despre data vechimii ei, N. Iorga credea că n-ar atinge două sute de ani, pe cînd alții o cred obîrșită din adîncimi imemoriale. Cert este numai că dacă încă din prima ei formă, balada conținea sublima evocare a Morții nupțiale, autorul anonim a fost un poet de geniu, în cadrul literaturii orale universale. Dacă însă succesivele momente ale baladei sînt opera timpului și a colaborărilor mereu anonime, valoarea ei excepțională ar reflecta geniul întregului popor
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
o cred obîrșită din adîncimi imemoriale. Cert este numai că dacă încă din prima ei formă, balada conținea sublima evocare a Morții nupțiale, autorul anonim a fost un poet de geniu, în cadrul literaturii orale universale. Dacă însă succesivele momente ale baladei sînt opera timpului și a colaborărilor mereu anonime, valoarea ei excepțională ar reflecta geniul întregului popor și atunci n-ar mai fi de mirare că recunoscîndu-se în trăsăturile miticului cioban o întreagă colectivitate, intelectualii nu i s-au putut, ei
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
se află la Biblioteca Academiei Române. * Cartea cu autograful lui Perpessicius, ce se publică aici întâia oară, se află în biblioteca dinstinsei doamne Ioana Vlasiu, fiica scriitorului. 1 Mihai Eminescu - Literatura populară. șVolumulțVI. Introducere. Poeme originale de inspirație folclorică. Lirică populară. Balade. Dramatice. Basme în proză. Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții și Moloz. Caietul anonim. Bibliografie. Indices. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2 Perpessicius - Lecturi
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
alții de o minoritate selectă) care altminteri ar fi rămas în stare de embrion sau de haos, fără nimic realizat"3. Epistolele ce se transcriu aici, întâia oară, sunt trimise scriitoarei Sandra Cotovu (n. 1898 - m. 1987) pe care autorul Baladelor vesele si triste a debutat-o si sprijinit-o, permanent, relevându-i talentul si meritele literare. Îndrumările si sugestiile pe care George Topîrceanu le dădea tinerilor scriitori, si nu numai, izvorau dintr-o cunoaștere profundă a psihologiei creatorului si nu
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
în această «altă Lume» a Anei Blandiana, eu mă simt ca la mine acasă”). Mai aflăm și că pretextul a fost o provocare din viața publică: ce chip feminin ar merita să fie imprimat pe bancnote? Tot astfel, în Două balade, T.C. se oprește asupra semnificațiilor destinale pe care Miorița și Meșterul Manole le sugerează. Observând că spațiul mioritic e o matrice geografică, dar și spirituală - „Noi, românii, nu ne fixăm nici în piscul dealului, cu orgoliu și dispreț (ca unele
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]