832 matches
-
semn evident cum că l-ar fi deranjat că ea plecase cu Wayne Baker, deși îi văzuse figura la momentul respectiv. Păruse înlemnit. Ea știa. Deci, la muncă! Energizată, Lisa intră în vrie și luă decizia că voia ca toate balamalele revistei să fie unse în acel moment. Vorbea despre ceva ce se numea o „copie manechin“. Urma să fie o săptămână grea. — Toate rubricile permanente - film, video, horoscop, sănătate, articole - să fie finalizate. Și apoi ne uităm peste ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur un radio cu galenă - dar mai cu seamă eram o ființă ieșită din comun care nu putea fi confundată cu acei terchea-berchea care jubilează cărînd moloz și prinzînd balamale În șuruburi pe șantierele tineretului, unde e furnizată mînă de lucru gratuită. Pe stradă, Îi dădusem mîna mamei fără să scot o vorbă, socotind zadarnic să-i demonstrez că eram unic pe lume, deoarece ea știa asta mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării. Nu existau mobile, nici oglinzi sau lămpi. Ușile rămăseseră În balamale, Însă clanțele din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am vrut să-i zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăudați atât de tare! Vedeți, și-a dus mâna la inimă, și-a strâns buzele, imediat a prins gustul. De, nu-i lipsit de inimă, dar e potlogar, asta-i nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și pe mine mă iubește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele pe un inel spiralat, asemănător unui trusou de chei. Doar medicamentele și oglinzile folosite pentru explorarea rectului le aranjează separat, într o lădiță cu balamale, pe care o încredințează unui tinerel sfios. E fiul lui, singurul care-i servește de ucenic, de când fratele său Euphorbus a fost trimis de principe să-l trateze pe regele Juba al Mauretaniei. Îi face semn băiatului să o ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
R.T. Nu-mi aparține formula, dar e foarte des folosită. V.S. Da. Eu știu că oamenii din PNL preferă forma „partid-pivot“. Li se pare că formula „partid-balama“ e supărătoare, e jignitoare. Eu pot să folosesc formula „partid-pivot“. Și pivotul, și balamaua se învârt. Și știți povestea cu șoarecele, cu nuca și aluna. Da, te uiți când în stânga, când în dreapta și te întrebi ce mănânci: mănânci nuca sau aluna? Mă duc la guvernare cu PSD sau mă duc la guvernare cu PDL
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
ale lui Pran, adăugând că acest băiat blestemat tocmai a provocat moartea timpurie a tatălui său. Apoi trântește poarta și trage zăvorul metalic cu zgomot. Pran se ridică și lovește cu pumnii în poartă, acea poartă bine-cunoscută, cu piroanele și balamalele ei de fier, albastră, cam scorojită. Mulțimea îl cercetează cu atenție, încercând să identifice trăsăturile de englez și indicându-și unul altuia semnele aparte care dintr-odată li se par atât de evidente. — Vă rog! îi imploră el. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în fața ușii și se așeză în genunchi pentru a-și scoate uneltele. Prima dată, introduse în gaura cheii o bară de tensiune, iar deasupra șperaclul. În trei secunde, yala era descuiată. Deschise apoi ușa, doar atât cât să poată vedea balamalele, pe care le stropi cu ulei dintr-un recipient foarte mic, pentru a nu face niciun zgomot. După alte câteva momente, era deja în holul întunecos al apartamentului. Închise ușa în urma lui. Începu să se orienteze, privind în jurul lui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aerisire pe unde să fugă pentru a se ascunde. Vasquez se ridică și se duse să-i ajute pe Hicks și pe Burke să împingă în ușă. Cu toate eforturile lor unite, panoul se deschidea încet spre exterior. Metalele și balamalele scrâșnete de protest. Hicks găsi deștul suflu pentru a striga la Gorman: ― Vino să ne ajuți să închidem ușa asta! Locotenentul ieși din buimăceală și reacționă. Se dădu înapoi scuturând din cap, cu ochii bulbucați. Hicks înjură și împinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe care le pot arăta ca probă... Dar gâlgâi de indignare... și mă trezesc... *** Dar realitatea e și dânsa „răutăcioasă“! Plouă, cărțile se dărâmă din teancuri la cea mai ușoară atingere, cafeau dă în foc, ușile scârțâie sinistru, neunse la balamale de ani de zile, muște amorțite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bâzâie aiurea, apoi cad late, mă tai lângă nas cu lama când mă bărbieresc, plus că se oprește apa caldă, liftul nu merge, ca în ultima vreme, așa, de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nici dacă m-ai ruga în genunchi! — Sigur, sigur. Deci la aceeași oră săptămâna viitoare? am urlat răzbunător. A scos un sunet care semăna cu un mârâit și a trântit ușa în urma lui. Cât pe ce s-o scoată din balamale, noroc că îi pusesem unele mai zdravene. Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
presupun. Mă duc să-l chem. Fără să-mi lase vreo secundă de răgaz să mai zic ceva, directorul se ridică brusc de pe scaun și Împinse cu mîna, lovind În același timp și cu piciorul, ușa furniruită, prinsă prost În balamale. Prin deschizătură, care dădea spre un birou plin de praf, izolat de rest printr-o singură placă din lemn, strigă: — Tashiro ! Tashiro ! Vino-ncoace repede! Își șterse broboanele de sudoare de pe cap cu palmele pe care și le trecu apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
muzică enervantă!... Priviți! Acolo, În fața stîlpului de telefon, localul acela cu intrarea puțin Înclinată... Acolo nu poți intra neînsoțit... Bănuiesc că se simt oarecum vinovați... din pricină că se joacă de-a dispăruții... Ușa era din plăci de lemn. Avea ciocănaș și balamalele-i scîrțîiau. Lămpile demodate aruncau o lumină ce făcea ca umbrele să iasă și mai mult În evidență. Pe lîngă barul dotat cu scaune Înalte, se mai găseau trei mese. Îți lăsa impresia unei atmosfere În care nu interesează decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să facă ceva deosebit, spectaculos pentru a atrage atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mobile, evident, nu au făcut-o. Ușa scârțâia groaznic, iar într-o cameră alăturată niște muncitori dădeau vârtos cu ciocanul. Când li s-a poruncit de către primar să închidă naibii ușa au dat din umeri neputincioși, căci scoseseră ușa din balamale. 4. La finalul fiecărui seminar, echipa bucureșteană avea grijă să strângă grijulie toate alunele, toate jumătățile de sticle de suc rămase, toți biscuițeii și covrigeii. Boală de bugetar. Codruț 28 iulie 2006 Cher ami, „Orașul“ în care am văzut lumina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Obținu, pagină după pagină, schițele de arhitectură. Trecu repede prin ele până când ajunse la planurile de detaliu ale laboratorului de biologie din partea superioară a Cilindrului D. În desen se putea distinge foarte clar bateria de lămpi ultraviolete prinsă În niște balamale care permiteau rabatarea ei. Acolo trebuie să fi fost tot timpul; pur și simplu n-o observase. Erau o mulțime de alte amănunte pe care nu le observase - cum ar fi fost trapa de ieșire de urgență din tavanul boltit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai ceva ca un tramway. Vineri dă vineri se oploșesc lângă taur toți akils, care sunt, așa cel puțin se clevetește, ăia inițiați. Trecuse un kil de vreme de când jinduia doctoru Abenhaldun să fiu inițiat și măndel; nu mă ținea balamalele să-i zic că zexe și-mi venea al naibii la socoteală să mă pun bine cu ghiuju, că doar nația dă om nu trăiește numai cu pituști. Druzii-s gagii secretomani, iar unora nu le venea să crează că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine călcați. M-am ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și pă loc am târguit rumeguș, pitchpin și vopseluri. N-am avut pace În beci până n-am tocmit dân șozurile alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște ceasuri, da m-a somat: — În seara asta, la orele douăzeci, acilea sub vizualii mei, ai să Înghiți toată pudinca și n-ai să lași fărâme. Vezi că te fac arșice. Acu iești liber. Știu că nu te țin balamalele nici să mă torni, nici s-o iei la sănătoasa. — Asta-i pătărania, don Busto. Scapă-mă, te rog. Cazu iera cu adevărat delicat. Să mă bag În trebile Maffiei iera ceva cu totu și cu totu străin dă profesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și neapărat în spate. El e la capăt și de fiecare dată cînd se ridică în aer lovește, se proptește ca să zic așa, într-o poartă care se deschide de obicei în afară. Eh, se întîmplă pînă la urmă ca balamalele să cedeze și atunci poarta se deschide înăuntru. Ce este acolo, înăuntru, doar el știe și nimeni n-a reușit să ne comunice. Dacă ar face-o, poate nu s-ar mai înghesui nimeni să tot izbească în tăblia ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimb, generozitatea, drumul liber m-au pus de fiecare dată pe gânduri și n-am avut încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
respirație. Dar nici un răspuns nu veni. "Marta, sânt eu, Daniel", am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în broască, un zăvor care se dădea la o parte și ușa se deschise scârțâind din balamalele ruginite și neunse. "Tu ești?" întrebă Marta. Părea surprinsă, și nu foarte plăcut de apariția mea în plină noapte. "Da, Marta, eu, mi s-a făcut dor de tine". Mințeam. Marta stătea mai departe în ușă. Parcă nu se hotăra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și întinde mâna cu gheare roșii să-mi ia dosarul pe care-l strâng la piept ca pe un colac de salvare. Ioana Chicet-Macoveiciuc Buddha locuiește la etajul șase Deschid furios ușa de la scara blocului, mai s o smulg din balamale. Din trei pași sunt la lift. Am umblat de ne bun o oră în jurul blocului așteptând-o pe femeia asta care n-a mai venit. Pentru că s a răzgândit, tâmpita. Sunt sigur. După tot ce-a fost între noi. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la tinerețe este că nimeni nu va ști cum te umpli de riduri și nervi. De când a murit, nimeni nu i-a mai dat glas, nici măcar pentru o replică la blestemele bunicii. Pentru prima dată de când vin la ea, și balamalele ei tac cum tac oamenii când își pierd sensul. A scos ușa pentru sora ei, ca să poată ajunge, sprijinită în cadru, la veceu. Îmi trag chiloții în fața oglinzii și oftez. Răbdare, răbdare. Curaj. La apar tamentul 10 de pe Iuliu Maniu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]