885 matches
-
spada) Mă simt cam obosit... EMMA: Tu, obosit? MEFISTO: E un fel de a spune. Nu vreau să intervin direct... EMMA: Foarte bine ( Ia hotărîtă spada și iese, în timp ce pe ușa cealaltă vin de-afară doi tineri în costume de balerini negre) MEFISTO: Numai un minut! EMMA (revine, șterge natural spada cu ziarul): S-a făcut. MEFISTO: Uite, băieții ăștia se vor ocupa de rest. (Le face semn, ei se duc pe ușa indicată.) Te-ai gîndit la ce vei povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
MEFISTO: Foarte bine. Acum să ne terminăm ceaiul. Spada poți să mi-o dai, că nu-ți mai trebuie. (O ia). EMMA: Acum o să plecăm? MEFISTO: Ar cam fi timpul. EMMA: Să-mi iau bagajul. Am un cufăraș pregătit (Apar balerinii. Dupa citeva măsuri, fac loc să vină dinspre fundal Mefisto; Emma și Charles. Ei avansează dansînd, Emma îi ține pe amîndoi de braț. Fac figuri de dans ca un trio profesionist, pe muzica tot mai rapidă. În final, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și de escapade amoroase cu orice preț, iar el însuși nu era un tip care să despice firul de păr în patru și să nu poată dormi din cauză că ea s-ar fi putut să cocheteze, prin culise, cu vreun coleg balerin. Și în afară de asta, în viața lor nu intervenise nici un fel de moștenire de familie, din partea vreunui unchi parvenit, milionar de carton al tranziției, plin de generozitate. Dar faptul că ea, Irina, refuzase cu o încăpățânare demnă de o cauză mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la TVR, la care priveam cu toții duminică seara. Acolo vedeta (atunci de muzică ușoară, astăzi altfel, în sens, adică, politologic) cântă partitura ei și dansează așijderi, între timp anonimatul provincial, imaginați-l că se exprimă în spate sub forma acelor balerini, sau coruri, sau ce-or fi ele, care degrabă și la timp execută pașii care trebuie, se învârte anonimatul provincial frumos și pe tact, până când unul, doi, poate chiar 12 dintre ei, nu se mai învârt frumos, nu mai dansează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dansează pe muzica atât de expresivă a spectacolului. Și ce fac ei deodată? Ies din anonimat! Dacă, spre exemplu, melodia este din aceea melancolică și dusă pe gânduri, ei deodată încep, de-acolo din fundal, din rândurile cele compacte ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
elefanți dansând în fluviu cu fete îmbrăcate în sari alb, un șoim binecuvântând o dănțuitoare în templu, ochiul polifemic al unui elefant pe care stă adormit capul unei tinere fete, dansul fluviului și al puiului de elefant împreună, rotirea unui balerin cu balenele, lincsul îmbrățișând un copil mut și tot așa. Scenariul eseului pornește de la scrisorile unui bărbat către o femeie, pe parcursul a 365 de zile: iar aceste scrisori sunt răvășitoare tocmai prin simplitatea lor - cititorul să nu se lase înșelat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
sînt conștientă de faptul că Îmi țin capul un pic mai sus decît de obicei, de parcă aș fi la ora de balet. Și, În clipa În care Îmi arunc ochii În jur, observ că toată lumea are aceeași atitudine demnă, de balerin. Înainte să intre Jack Harper În birou, Artemis vorbea cu maică-sa la telefon, dar acum și-a pus ochelarii cu ramă de baga și bate concentrată la computer, oprindu-se din cînd În cînd să admire ce a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sau ceva de genul ăsta ? — Peste trei săptămîni. De-asta am exersat cît am putut. — Trei săptămîni ? O fixez și Îmi dispare de tot zîmbetul. Și nu aveai de gînd să-mi spui deloc ? — Ăă... nu mă hotărîsem, spune, aruncîndu-și balerinul pe jos. Mi-era prea jenă. — De ce să-ți fie jenă ? spun supărată. Lissy, iartă-mă c-am rîs. Cred că e o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai poate fi auto-generat, prin proprietate privată și inițiativă) și apoi cadrul în care un membru al societății se poate manifesta. Excepția, talentul, performanța ieșită din comun sânt și ele cultivate în structuri prestabilite și sânt subordonate unui scop: propaganda. Balerinul, patinatorul, gimnasta etc. sânt produsele de vitrină ale sistemului și reușitele acestora nu sânt explicabile decât prin virtuțile sistemului și contribuie la glorificarea lui sau a celui care îl întrupează. Așa stând lucrurile, ieșirea neprogramată din rând era, în comunism
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alb-bej, din bumbac și in, cu mânecile mari și bufante. După ce consider că mi-am încheiat încălzirea, îmi scot bluza și o arunc, demonstrativ, provocator și dătător de speranță, în iarba din marginea scenei. Mă îndrept apoi, "cu mers de balerin", sugîndu-mi burta și încercînd să mă simt cât mai zvelt cu putință, către mijlocul scenei. Brațul drept este îndoit în sus, cu palma întoarsă către în afară, oprită, lasciv și cu degetele răsfrânte, în dreptul frunții. Acesta e gestul care îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simt cât mai zvelt cu putință, către mijlocul scenei. Brațul drept este îndoit în sus, cu palma întoarsă către în afară, oprită, lasciv și cu degetele răsfrânte, în dreptul frunții. Acesta e gestul care îmi place mie cel mai mult la balerini: palma adusă în dreptul frunții și întoarsă înspre afară, sugerând că eroul (sau eroina), extrem de sensibil, vulnerabil și totodată foarte îndurerat, încearcă să se apere de tot ceea ce viața revarsă în clipa aceea peste el. Când gestul acesta e făcut de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adusă în dreptul frunții și întoarsă înspre afară, sugerând că eroul (sau eroina), extrem de sensibil, vulnerabil și totodată foarte îndurerat, încearcă să se apere de tot ceea ce viața revarsă în clipa aceea peste el. Când gestul acesta e făcut de un balerin, este limpede că eroul se luptă cu ceva, cu un element potrivnic care întruchipează răul (fie el balaur, prinț negru sau altceva de genul acesta) și care îl supune pe erou unor atacuri repetate. Acesta, cu mâna întoarsă în dreptul ochilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
valorile" în care se scaldă copiii de astăzi și "vedetele" cărora li se închină, îmi dau seama de cât noroc am avut în anii aceia: trăiam într-o Legendă Culturală în care zeii noștri aveau nume de actori de teatru, balerini, cântăreți de operă, cronicari de la Contemporanul și Gazeta literară. Irinel Liciu făcea parte din această Legendă, așadar dintr-un spațiu inaccesibil (Scena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"), care nu se putea amesteca niciodată cu acela
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca și cum ar fi schițat la nesfârșit o tentativă ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate aceste ticuri, îngemănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanța zborului interzis îndeobște muritorilor, îi dădeau lui Irinel aerul unei zeițe nevrozate, căzute din paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur în apartamentul meu din Heidelberg, în timp ce eu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spună pe un ton teatral! bombăni Ganea, închizând fereastra cu zgomot. Într-adevăr, vecinii auzeau. Varia ieși în fugă din cameră. După plecarea ei, Ganea luă biletul de pe masă, îl sărută, plesni din buze și făcu o mică săritură de balerin. IIItc "III" Talmeș-balmeșul cu generalul s-ar fi încheiat în oricare alt moment, fără consecințe. Și mai înainte avusese hachițe bătrânul de felul acesta, deși destul de rar, pentru că, îndeobște, era un om foarte pașnic și cu apucături aproape bune. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deodată prea strâmt, au început să se desprindă lacrimi mărunte și ușoare. Prima picătură poposi pe o frunză bătrână. Înfiorată de moarte, se desprinde, legănându-se pe o aripă nevăzută. Se culcă leneșă pe pământ aspru, în așteptarea celor dintâi balerini ai văzduhului, fulgii. Zarea se înseninează și ultima rază se soare scaldă trupul gălbui al frunzei în mierea dulce a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Foucault în geantă, într-o pauză de bibliotecăă. Ce vreau de fapt să spun e că a citi „Marie Claire“ nu se compară cu o răsfoire absentă în anticamera dentistului. Drept argument, sar peste paginile, deloc futile, de stil (ah, balerinii!Ă, și ajung la interviul cu Pascale Mussard, co-art director la Hermès, despre rădăcinile indiene ale colecției de sezon, la fotografiile semnate de Cosmin Bumbuț și interviul cu incredibil de frumoasa Scarlett Johansson, despre care aflu că ascultă Pink Floyd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
pot concentra energiile creatoare către aspectele fine și delicate ale vieții și nu doar către zapparea între Irinei și Gigei, către încercarea de a rezista unor mirosuri pestilențiale din mijloacele de transport, umplerea rapidă a stomacului și eschivarea, ca un balerin rus de renume, a gropilor prea pline cu apă. Aceea este viața pe care noi toți am vrea să o ducem. Din păcate doar o minoritate aleasă de destin o trăiește, și, din când în când, ne-o arată la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
despre istoria baletului și când menționase În treacăt numele lui Cecchetti. Le plăcea foarte mult. Din ziua aia, când și când cineva propunea un toast În cinstea lui, a dansatorului care introdusese mersul pe poante. — Deci, dacă nu era el, balerinii n-ar fi fost În stare să meargă pe vârfuri, nu? chicotea de fiecare dată cineva. — Ce-o fi fost În capul lui? adăuga altcineva și apoi se puneau cu toții pe râs. Se Întâlneau În fiecare zi la Café Kundera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ziua În care fusese destul de beată ca să le țină celor din grup un discurs despre istoria baletului. — Da, da, Cecchetti, a chicotit Poetul Extrem de Netalentat și s-a apucat să-i explice lui Armanoush: dacă n-ar fi fost el, balerinii n-ar mai fi trebuit să se chinuie mergând pe vârfuri, Înțelegi? — Ce-o fi fost În capul lui? a adăugat cineva și apoi s-au pus cu toții pe râs. — Spune-ne, Amy, de unde ești? a Întrebat-o Poetul Extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încercând să-i cercetez creștetul, doar-doar o să observ vreun semn care să-i dea de gol mesa. Văzând cum stau lucrurile, el s-a înălțat întruna în vârful picioarelor, ca să-mi facă în ciuda, așa încât pesemne arătăm că un cuplu de balerini ce-și fac exercițiile de încălzire. Doar că nu era nimeni prin preajmă să ne vadă. Doamna Sharp a părăsit fermă acum trei luni. Se zvonește că s-ar fi mutat la cel ce a regizat ultimul serial de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trona o machetă, iar Tintin recunoscu imediat contururile centralei electrice despre care ziarele vorbiseră atât. „Iată expresia voinței noastre de construcție și a dorinței noastre de pace - centrala electrică de la Bulundi, construită înainte de termen, în cadrul cooperării azanieno-borduriene !” Cu grația unui balerin, grație ce contrasta cu masivitatea sa marțială, președintele-mareșal se apleca asupra machetei, explicând fiecare detaliu oaspeților săi. Și ca și cum ar fi anticipat întrebarea lui Tintin, președintele-mareșal excla mase volubil, cu aceeași jovialitate pe care nu o abandona niciodată : „Aș fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de alții. Probabil, în astfel de episoade mentale, ea se teleporta instantaneu în luxoase săli de bal de la Viena, admirate în filme cu ceremonii imperiale, inundate de scăpărările candelabrelor de cristal, unde zbura ca o libelulă, purtată pe brațe de balerini în ciorapi de gentilomi, strânse pe pulpe musculoase: atingea culmea nebuniei dansului, în învăluirile valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație, ce-i fusese cultivată în copilărie de istorisirile mamei cu destin zguduitor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]