1,114 matches
-
are interferențe cu legenda; registrul stilistic e apropiat de cărțile populare, de cronici. M. Sadoveanu e "martor, narator și rezonator, conștiință-oglindă". În arta lui intră culoarea, muzica și mișcarea, cuvântul devenit confesiune care reliefează sensibilitatea romantică a autorului. Baltagul Romanul Baltagul are în centru figura Vitoriei Lipan, o munteancă din părțile Tarcăului, fire voluntară, dornică să poată stabili adevărul cu privire la moartea soțului și să facă dreptate conform unor legi nescrise, străvechi. Văzând că soțul ei nu s-a mai întors de la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de dușmani, în prăpastie. Inteligentă și voluntară, Vitoria Lipan reconstituie crima, la praznic, unde se afla și Calistrat Bogza, principalul vinovat. Acesta este cuprins de furie, în fața femeii care îl judeca, este sfâșiat de câinele lui Nechifor Lipan, lovit cu baltagul de Gheorghiță, și în cele din urmă mărturisește că versiunea femeii este adevărată. Un cititor va remarca aspectul polițist al romanului, tipologia vastă de personaje. Nechifor Lipan este oierul care-și duce viața după reguli stabilite parcă de la începutul lumii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are mentalitate arhetipală și atitudini hieratice, purificatoare. Având o viziune globală a lumii în care trăiește, cunoaște ritualul unei vieți simple, deține memoria întregii specii, interpretează semne infailibile. "Vitoria nu-i o individualitate, ci un exponent al speței" (G. Călinescu). Baltagul a fost numit de critică "un roman al existenței românești ancestrale", "un roman baladesc", "roman erotic", "roman polițist". În acest roman exegeții au identificat: mitul comuniunii om-natură, mitul mioritic, mitul marii călătorii, Erosul și Thanatosul, eterna alergare după un ideal
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
întâlnim simbolul labirintului, într-un regat al morții: "Pe urmă, a suit un drum șerpuit săpat în stâncă, ocolit în singurătăți pe sub vulturi". Există în roman două lumi între care se află interferențele: una simbolică, mitică, și alta epică. Romanul Baltagul este un "poem al naturii și al sufletului omului simplu", o "Mioriță în dimensiuni mari" (G. Călinescu). Cercetând sursele culturale ale romanului, exegeții au identificat idei și motive mitologice românești în baladele Salga, Dolca, Miorița. Vitoria Lipan este un personaj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
copilărie, dar acum în călătoria cu mama sa simțea că "a intrat în slujbă grea și la năcaz". În râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat, proces care se termină cu lovirea ucigașului tatălui său, cu baltagul, înfăptuind dreptatea: feciorul mortului simți în el crescând "o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului". Baltagul "nu are altă întrebuințare decât simbolică și magică, rămânând pur, nepătat de sânge" (Al. Paleologu). Vitoria voia ca Gheorghiță să nu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
râpă, veghează osemintele tatălui său, se simte înfricoșat, dar devine bărbat, proces care se termină cu lovirea ucigașului tatălui său, cu baltagul, înfăptuind dreptatea: feciorul mortului simți în el crescând "o putere mai mare și mai dreaptă decât a ucigașului". Baltagul "nu are altă întrebuințare decât simbolică și magică, rămânând pur, nepătat de sânge" (Al. Paleologu). Vitoria voia ca Gheorghiță să nu iasă din "rânduială", îl considera "încă un plod", iar el nu era convins de necesitatea acestei călătorii cu scop
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
inspector la o societate de asigurare, apoi revizor școlar în două județe moldovenești, Suceava și Neamț, apoi în Argeș și Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București, Editura Univers, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1992. Fromm, Erich, A avea sau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
1988, p. 373. 437 Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1991, p. 21. 438 Adrian Marino, op. cit., p. 153. 439 Ibidem, p. 155. 440 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013, p. 8. 441 Mircea Eliade, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990, p. 175. 442 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991, p. 41. 443 Mircea Eliade, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în atenția unor autori precum: Vladimir Sossky (Vederea lui Dumnezeu, în românește de Maria Cornelia Oros, studiu introductiv diac. loan I. Ică jr.. Sibiu. Ed. Deisis. 1995) și Mircea Eliade (Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, traducere de Cezar Baltag, București, ed. Humanitas, 1994. în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, București, Ed. Anastasia f.a.;Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană, învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se simtă insignifiant în fața masivității lui Sadoveanu, cel care tipărea în mod obișnuit trei volume într-un an. ("Uitați-vă cum scrie, parcă ar curge din el!", ar fi exclamat într-un cerc de intimi, cu referire strictă la autorul Baltagului). Debilitatea fizică se agravează o dată cu instalarea surdității: Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Aseară trebuia să vorbesc cu Ventura în foaier la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tot ce înseamnă, în epocă, ideea de modă. În răspăr cu pseudo-lirismul oficial, de coloratură realist socialistă, dar și cu poezia șaizeciștilor, deja consacrați după debuturi de un succes considerabil la critică și la public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
săi. Sentimentul lui este unul de libertate împinsă până la anarhie. Pentru el, tradiția este o povară purtată cu grație, asumată critic sau ironic"19. Paradigma culturală, atașată Generației '60, anticipată de Labiș și reprezentată, mai ales, de Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe etc., este neomodernismul. Ioana Em. Petrescu înclude neomodernismul în marea paradigmă a postmodernismului, considerându-l drept perioada de acomodare, de tranziție a postmodernismului, care, cronologic, își are locul, în prima parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde contextual valoarea lirică a poetei, "în raport cu cadrul proletcultist al vremii, resurecția lirismului Generației '60, anticipată de Nicolae Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice a volumelor, prezentate în evoluția lor, relevând temele și motivele poetice, precum și toposurile. Acordând o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în 1958. I-a fost dat generației mele să-și înceapă drumul literar tocmai atunci, în climatul revenirii brutale la îngheț ideologic, nevoită să se supună, pentru a se putea manifesta, rigorilor acestuia. Peste ani, rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea.""239. 3.3.2
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fiecare din cei trei prozatori care ilustrează această variantă sunt, mai mult sau mai puțin, buni povestitori. Este vorba despre: N. D. Popescu (menționăm romanul Constantin Brâncoveanu), Nicolae Gane (cea mai reușită, din punctul nostru de vedere, este proza Hatmanul Baltag) și, mai ales, Vladimir Macedonski (i-a apărut în "Peleșul", 1888, nr. 3-10, nuvela istorică Procesul boierului Christache). Ne oprim puțin asupra celui din urmă pentru că face parte din acea categorie de scriitori care se dovedesc capabili să selecteze, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dintre bine și rău, personificați într-un fel în secolul al XIX-lea și în alt fel în secolul al XX-lea. 20. a) M. Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase. III. De la Mahomed la epoca Reformelor, traducere de C. Baltag, Editura științifică și enciclopedică, București, 1988. b) M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de M. Noica, Editura Humanitas, 1992. Despre credința religioasă a lui M. Eliade, E. Cioran avea îndoieli, pe care le-a reluat și N. Djuvara
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la rangul de Ilustre și iubite Hatmane, chiar autorul semnînd Stacan Comis o scrisoare în care transmitea "Salutările mele lui Pleașcă zis Missir." Nu scapă epidemiei de renominalizare nici anonimi precum N. D. Popescu devenit Popnedea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a universului și, nu de puține ori, o deplasare spre trivial: patruzecioptismul devine pazopt, poporul bobor, revoluția rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi) se introduc jocuri facile de cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere Roma învinsă își fac loc expresii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și I. L. Caragiale erau una și aceeași ființă". În acest fel ajungem să nu mai înțelegem ale cui sunt meditații de felul "ca să capeți experiență, e bine să practici opinii opuse" și cine sugerează lui Caudella pentru muzica operei Hatmanul Baltag "o ușoară nuanță de trivialitate". Abordîndu-l în marginile psihanalizei, Pompiliu Constantinescu va remarca similitudini între autor și propriile personaje ("Sociabilitatea lui I. L. Caragiale este proverbială; și-a risipit viața în conversații uluitoare, în presă, bodegă și cafenea, trăind alături de eroii
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
naștere și viață le călesc, le fac mai rezistente. La nevoie își pot purta singure de grijă, își pot purta singure grija vieții. M. Sadoveanu a ilustrat foarte bine un asemenea chip de femeie în întruchiparea Vitoriei Lipan, în romanul „Baltagul”. Iubirea ce i-a purtat bărbatului dispărut i-a dat puterea să pornească în căutarea lui, iar prin inteligența și tenacitatea ei să descopere ucigașii și să-și facă singură dreptate, fără ajutorul autorităților. Femeia rămâne un drum de lumină
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pustiul din sufletul ei. Această nuvelă este o adevărată capodoperă pentru că are acea capacitate de a răscoli sufletele cititorilor, de a rămâne neștearsă în memoria acestora. O mamă exemplară și o soție fidelă este și Vitoria Lipan, eroina romanului sadovenian „Baltagul”. Soțul, Nechifor Lipan, „venea la dânsa ca la apa cea bună”. Inteligentă, cu o tărie de caracter deosebită, munteanca din Măgura Tarcăului este o pricepută și harnică gospodină, care duce grijile unei gospodării cu multe acareturi și o conduce cu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
singurului plan perceptibil care e cel simbolic. Sadoveanu e scriitorul care, știind toate acestea, creează o capodoperă, de aceea modalitatea artistică a Crengii de aur e radical diferită de cea a romanelor sale din prima perioadă, cât și de a Baltagului. Nu mai regăsim aici nimic din orizontala reacțiilor și momentelor pe care o aduce orice viziune realistă. În acest roman de factură simbolică relația e verticală, paradigmatică. Pentru a înțelege o scenă, privirea înapoi nu mai e necesară, căci fiecare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
1986. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, traducere de Paul G. Dinopol, București, Editura Academiei Române, 1977. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1991. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, traducere de Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1999. Eliade, Mircea, Tratat de istoria religiilor, traducere de Mariana Noica, București, Editura Humanitas, 1992. Emmanuel Lévinas în
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Giovanni Filoramo, Istoria religiilor, vol. I, traducere de Smaranda Scriitoru și Cornelia Dumitru, Iași, Editura Polirom, 2008, p. 64. 323 Ibidem, p. 115. 324 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, ediția a II-a, traducere de Cezar Baltag, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1991, p. 144. 325 Ibidem, p. 145. 326 Ovidiu Drîmbă, Istoria culturii și civilizației, vol. I, București, Editura Saeculum, 1997, p. 109. 327 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, ediția a II
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]