1,910 matches
-
și Focșani era așezat pe 14 luntre, din care mai mult de jumătate aveau nevoie de reparații, grinzile din margine erau insuficiente ca număr, scândurile de deasupra erau toate stricate; lărgimea podului era doar de trei pași și n-avea balustrade etc. Pe drumul între Fălciu și Galați, vara se mai putea trece, toamna însă trecerea se făcea cu foarte mare greutate, deoarece nu erau poduri, iar cele vechi, câteva la număr, erau stricate. Podul de la Șerbești avea toate cele 18
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar podul avea nevoie de cel puțin 24 de luntre. În aceeași stare se aflau și podurile din restul Moldovei. Podul de la Sculeni, spre exemplu, era făcut pe 4-5 dubasă aflate într-o stare „netrebnică”. Toate podurile erau lipsite de balustrade etc. În unele locuri nici măcar nu existau poduri, ca de pildă, pe râul Putna, între Tecuci și Focșani și pe Trotuș, între Focșani și Adjud. Comunicațiile în Moldova au continuat să fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
străbăteau drumul care urma să fie construit, la întoarcere ei trebuiau să facă „analoghisirea” satelor la lucru, oameni, cară, locurile unde vor lucra, lemnul necesar etc. Instrucțiunile prevedeau că podurile să se reconstruiască, acolo unde ar fi fost nevoie, cu balustrade, dealurile și piscurile să se taie, mlaștinile să se acopere cu lemn din păduri, drumurile să se curețe și să se lărgească, să se încadreze cu șanțuri, iar porțiunile de drum de prin păduri să se lărgească pe o distanță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sau pur și simplu voia să ne citească una dintre poeziile ei preferate? M-am dus să mă așez lângă ea, pe jos, sprijinindu-mi coatele pe capul bacantei de piatră. Sora mea se afla de cealaltă parte, rezemată de balustradă, cu privirea pierdută în ceața caldă a stepei. Vocea Charlottei era cântată, așa cum o cereau versurile acelea: Il est un air pour qui je donnerais Tout Rossini, tout Mozart et tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
castelana „blondă cu ochi negri, în veșmintele ei străvechi”... În clipa aceea, vocea surorii mele m-a smuls din reveria poetică. - Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat? Ea stătea tot acolo, în colțul balconului, aplecându-se ușor peste balustradă. Cu gesturi distrate, smulgea din când în când câte o floare ofilită de zorele și o arunca jos, urmărindu-i rotirea în aerul nopții. Cufundată în visele ei de fată, nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
părăsit, câteva pasarele pe pontoane, care ne fugeau suplu de sub picioare. De altfel, urmându-l pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu știam ce trebuie să fac. Îngenunchind, am pipăit scândurile, aruncând în apă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hrana obișnuită a Charlottei. După ce am mâncat, o așteptam pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două tufe de trandafiri - chipul bacantei de piatră. Brusc mi-a venit să arunc capul acela peste balustradă, să smulg florile, să sfarm nemișcarea câmpiei cu strigătul meu. Da, Charlotte avea să vină să se așeze pe scăunelul ei, să-și aranjeze pe genunchi o bucată de pânză... A apărut, dar, în loc să se instaleze pe taburetul ei, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nemișcarea câmpiei cu strigătul meu. Da, Charlotte avea să vină să se așeze pe scăunelul ei, să-și aranjeze pe genunchi o bucată de pânză... A apărut, dar, în loc să se instaleze pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă, lângă mine. Așa stăteam altădată cu sora mea, ascultând poveștile bunicii, să privim cum se scufundă stepa încet în noapte. Da, s-a rezemat în coate pe lemnul crăpat, a contemplat întinderea fără hotar, colorată într-un violet străveziu. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dincoace... Plăcuța era fixată la un metru de pământ. Am citit de trei sau patru ori inscripția de pe ea: NIVELUL APELOR. IANUARIE 1910 ... Nu era o amintire, ci însăși viața. Nu, nu retrăiam, trăiam. Senzații foarte umile în aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a murit un băiat de doi ani. Îl văd pe tatăl copilului sprijinind de balustrada scărilor o ladă lunguiață, acoperită cu pânză roșie - un mic sicriu! Dimensiunile lui de păpușă mă îngrozesc. Trebuie să găsesc imediat un loc, sub cerul ăsta, pe pământul ăsta, în care să mi-l pot imagina pe copil în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aveai cîteodată mult de furcă s-o scoți la cap cu dînsul. Freddy Malins totdeauna venea tîrziu, dar se întrebau ce-o fi pățit Gabriel de întîrzia; și de asta se iveau una-două în capul scării și se aplecau peste balustradă ca s-o întrebe pe Lily de venise cumva Gabriel ori Freddy 451. Cu cît apar mai frecvent "citate" din vorbirea personajelor și cu cît sînt distinse mai clar ca limbaj al personajelor, cu atît elementul personal devine mai proeminent
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În 1990 revine în București și editează împreună cu Eugen Chirovici și Denis Dinulescu un număr al revistei „Secunda”. Debutează cu schița Bocet în grâu la „Tomis” (1966), iar editorial, în 1968, cu volumul de schițe, povestiri și nuvele Vedere de pe balustradă, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol și de film la „Gazeta literară”, „Luceafărul” (între 1976 și 1986 asigură „Cronica de film”) și sporadic la ziarele
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
montată în 1999 la Teatrul Național din București) și Ultima zi din mileniu. Alternarea prozei de ficțiune cu reportajul și reconstituirea documentar-istorică jalonează traseul căutărilor tematice și narative ale lui M. Schițele și povestirile din prima sa carte, Vedere de pe balustradă, disimulează într-o atmosferă lirică un punct de plecare biografic. Cu o maturitate compozițională remarcată de la început de comentatori, aceste scrieri poartă încă amprenta unor modele literare, cea mai vizibilă fiind, ca psihologie a personajelor, influența nuvelelor lui Ștefan Bănulescu
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
sunt destrămate. Tot așa, personajul în jurul căruia se coagulează acțiunea romanului Sărbătoare legală (1990), întrupează stingerea unui mod de a fi, acela al lumii vechi, țărănești, dislocată din rosturile ei prin colectivizare, prin intruziunea brutală a istoriei. SCRIERI: Vedere de pe balustradă, București, 1968; Războiul pâinii, București, 1974; Stația de salvare, București, 1975; Oamenii pământului, București, 1978; Puterea unui sat în fața lumii, București, 1985; Sărbătoare legală, București, 1990; Ismail și Turnavitu. După Urmuz, București, 2003; Teatru (în colaborare), București, 2003. Repere bibliografice
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
București, 1974; Stația de salvare, București, 1975; Oamenii pământului, București, 1978; Puterea unui sat în fața lumii, București, 1985; Sărbătoare legală, București, 1990; Ismail și Turnavitu. După Urmuz, București, 2003; Teatru (în colaborare), București, 2003. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Vedere de pe balustradă”, GL, 1968, 40; Constantin Hârlav, „Vedere de pe balustradă”, AST, 1969, 3; Nicolae Baltag, „Războiul pâinii”, LCF, 1974, 35; Mircea Constantinescu, Între reportaj și roman, VR, 1974, 11; Cristea, Domeniul, 320-324; Titel, Pasiunea, 173-175; Val Condurache, Istorie și actualitate, CL, 1976
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
pământului, București, 1978; Puterea unui sat în fața lumii, București, 1985; Sărbătoare legală, București, 1990; Ismail și Turnavitu. După Urmuz, București, 2003; Teatru (în colaborare), București, 2003. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, „Vedere de pe balustradă”, GL, 1968, 40; Constantin Hârlav, „Vedere de pe balustradă”, AST, 1969, 3; Nicolae Baltag, „Războiul pâinii”, LCF, 1974, 35; Mircea Constantinescu, Între reportaj și roman, VR, 1974, 11; Cristea, Domeniul, 320-324; Titel, Pasiunea, 173-175; Val Condurache, Istorie și actualitate, CL, 1976, 5; Vasile Petre Fati, Refuzând pitorescul, VR, 1976
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
umiditate continue și extreme, de aceea, el este potrivit pentru construirea de mori, fabricarea de palete pentru roți de moară, pompe, apeducte, partea de jos a calei vapoarelor... dar și pentru fabricarea roților de căruță, a mânerelor de fierăstrău, a balustradelor și a porților. Ulmul nu este ușor de crăpat și este folosit ca pană pentru despicat lemne sau la fabricarea de șabloane pentru pălărieri, de cufere și cutii ce urmează să fie Îmbrăcate În piele, de sicrie, dulapuri și mese
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și modificările ciclice nemiloase Împreună cu denaturarea realității ce putea deveni periculoasă. Apartamentul nostru era la etaj. Uneori părea perfect logic În cadrul reveriilor mele fericite de mamă tînără ideea că dacă aș scăpa-o pe Tanya, direcționînd copilul cu tot cu coș peste balustradă, aceasta ar pluti ușor pînă la podea și apoi aș putea coborî scările, ridica copilul Încă instalat confortabil În coșul său și continua ziua. Din fericire o mică voce dinăuntrul meu era capabilă să mă convingă că aceasta nu ar
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică sobră, reflexivă, care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână i-a amestecat treizeci
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
cu dizabilități cât și în cazul persoanelor de vârsta a III-a ce întâmpină și ele astfel de dificultăți, reducându-se în acest mod riscul de împiedicare. tot în scopul prevenirii căderii se vor monta „mâini curente” pe perete și balustrade pe partea liberă a scărilor. Înălțime acestora trebuie să fie de 90 100 cm pentru persoanele adulte care se pot deplasa singure, 60 - 75 cm pentru copii. Pentru ca apucarea barei să fie ușor de realizat aceasta trebuie să se afle
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]