2,920 matches
-
și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească o maimuță! Printre bambuși, prin desișul verde și galben de banane, printre urzici, până sus pe vârful dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să își poată continua urmărirea. Numai că, desigur, imediat o pierdu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să poată răspunde când nu înțelegea ce-i spuneau? Nu reușea să înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-i spuneau? Nu reușea să înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era vinovat. Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-a făcut banane și portocale, carne, brânză, ouă, tot ce-am poftit la viața noastră și-am visat... Parcă ar fi înghițit în sec soră-sa, aplecându-se peste ceașca de cafea, dând parcă să se ascundă după ea, șoptind șuierat: ai cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nea Ghețule, am să-ți povestesc io... Și m-așteaptă și mămicuța mea acasă cu ceva de mâncare. Ar fi trebuit să-i iau niște pulpe de pui, mi-a comandat de-aseară, și niște mazăre la cutie, și niște banane... Ce mă bucur și-mi place Mărgărite c-o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o am, și-altceva nimica. De op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe fapte mari, chitiți să-și trateze gazdele cu câte și mai câte delicatese... Au văzut doar că pe-aici cam suflă vântul, așa că, fără să le spună nimeni, s-au dus la non-stopul din colț după bere, chipsuri, alune, banane, salam și cașcaval pentru sandviciuri și două sticle de coniac Alexandrion. Ca pentru ultima noapte petrecută aici, ei fiind în trecere de fapt, în drum spre Austria... Veri, Vicențiu și Romeo au lucrat acolo în construcții. Și-au luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai avea de trudit ca să-nvețe. A-nvățat, în schimb, să se miște prin aglomerația magazinelor, a talciocurilor, a târgurilor duminicale.. Într-o seară, s-a întors acasă cu o sticlă de Cola, altă dată a adus un ciorchine de banane, înșfăcat în trecere de pe o tarabă lăsată de izbeliște de către vânzător pentru douăzeci de secunde, dragostea mea, ești eficientă, și ea că-ți închipui dac-aș fi avut o traistă la mine cum aș mai fi făcut-o pă treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fugă și pe picior de plecare, împărtășindu-ne din mers din dulceața cărnii; plăcerea se plătește, dragostea mea, dar pe undeva, pe alături, poți rămâne cu ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puloverul ce fusese pe vremuri alb, dar chelnerița nu părea deloc dezgustată; din contră, atunci când veni să curețe masa, Îi zâmbi larg. — E drăguță, Tom, am observat eu Încurajator. Și crede că ai o poftă de mâncare sănătoasă. Comandă niște banane caramelizate și-atunci chiar că o să te pui bine cu ea. — N-are culoarea de păr potrivită, spuse el cu părere de rău. — Ești atât de Încuiat. Ah, asta-mi amintește de un banc: cum spune o blondă „blond“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de seamă ori înhățai un steguleț de hârtie cu coada subțire de lemn și porneai din nou. Ne roteam într-un circuit. Vocea de la televizor continua să laude eforturile poporului nostru. Tata a bombănit că eforturile poporului în căutare de banane, cartofi și alte alimente erau într-adevăr remarcabile. Căci era un mister de nepătruns unde vei găsi ceva de care aveai nevoie, nu puteai presupune că va fi neapărat la piață ori într-un magazin alimentar. „Face parte din regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de care aveai nevoie, nu puteai presupune că va fi neapărat la piață ori într-un magazin alimentar. „Face parte din regula jocului să nu știi niciodată exact ce și unde găsești”, a observat tata. „Uneori merită să întrebi de banane la brutărie și de pâine la negustorul de vechituri. Odată, întorcându-mă acasă, am zărit o coadă lungă în fața unei librării. M-am așezat la rând și am așteptat răbdător, cu gândul c-o fi apărut, poate, vreo carte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri iremediabile, și vrea, din acest motiv, să refuze să primească scrisoarea, nu va reuși, va fi ca și cum cineva, ținându-l ușor de cot, l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea colțul fără să se Împiedice de propriile-i picioare. N-ar avea nici un rost nici s-o sfâșie În bucăți, este bine știut că scrisorile morții sunt indestructibile prin definiție, nici măcar un arzător cu acetilenă funcționând la intensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Probabil că ar fi venit scadența. De aceea a murit Kizuki așa cum a murit și de aceea mă aflu eu aici. Am fost ca doi copii care au trăit, goi, pe o insulă pustie: când ne era foame, culegeam o banană; când ne simțeam singuri, ne aruncam unul în brațele celuilalt și dormeam liniștiți. Or așa ceva nu durează o veșnicie. Ne-am maturizat repede și trebuia să intrăm în societate și de aceea tu ai fost atât de important pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar lua o gură de aer și s-ar scufunda - e ușor să te scufunzi dacă știi cum s-o faci. Odată, ca să se dea mare, se scufundase și băuse o sticlă cu lapte, după care decojise și mîncase o banană, Însă ar fi fost nevoie de greutăți, ca să Îl țină la fundul apei - dac-ar fi fost un inel pe fund, ceva prin care să-și poată trece brațul, era sigur c-ar fi putut s-o facă. Doamne, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu am timp pentru asta și, chiar de-aș avea, aș deveni mai ridicolă decât sunt acum dacă aș sta pe o bancă în Clerkenwell Green cu plicuri de ceai de mușețel pe pleoape. Folosesc arma secretă, crema Boot’s Banana Split, pe care m-am bazat din plin în aceste ultime câteva luni. Îmi reamintesc că mai trebuie să cumpăr una. Este cel mai bun remediu pentru pleoape roșii și inflamate pe care l-am găsit. Pudră discretă de lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și ciuperci, chiar lângă florăria acoperită de coroane funerare împletite din garoafe albe și negre. Urcând disciplinat spre lumină, ochii blânzi, de cerb, ai lui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de 20 de centrimetri iar o înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu ele? Mă duceam doar pentru două zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și cu sâni ca banana că plec să-i vorbesc lui taică-meu, preotul, despre noi doi. Nu, nu poate veni cu mine. Mai întâi trebuia să-i povestesc eu despre ea, să i-o descriu, să nu fie șocat omul când o va vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu mandarinele și a plecat. Până seara târziu a putut învăța în liniște. Începea să-i placă hârjoneala cu Prințesa. De aceea de câte ori o auzea cântând, îi dădea cu bulgări în geam. A fost fugărit cu mere, cu prune, cu banane, cu ce fructe avea Prințesa. El le aduna încet, le punea în buzunare, în vreo pungă, mânca din ele să-i facă în ciudă Prințesei. Ah!ce bune sunt! Mulțumesc! În loc să le mănânci, le-ai aruncat, toanto! — Tontule! — Fir-ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
transfigurăm acum în rezistență împotriva comunismului ? Termenul însuși de „rezistență” are astfel două sensuri complementare, dar distincte, de rezistență privată a individului și de opoziție publică a colectivităților. De ce trebuie atunci să alunecăm pe sensuri ca pe o coajă de banană și să ne-o revendicăm pe a doua dacă n-am practicat-o decît pe prima ? De ce ? Pentru că nu putem să nu ne comparăm (emoțional, și nu istoric) cu ceilalți, cu polonezii, cehii sau ungurii, de pildă, care au avut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Atunci de ce nu puteam suferi alături de ea? De ce mi-era foame, iar pe ea o podideau lacrimile?) Nu-mi răspunse nimic, și, după ce mă ridicai de la masă ca să o mângâi pe păr, mă reîntorsei, ca să beau apă, să mănânc o banană, în sfârșit, să iau ceva ca s-o pot apoi săruta. (Aveam încă superstiția și pudoarea albului; de a nu vorbi cu gura plină, de a nu săruta cu buzele murdare etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen a ieșit pe coridor și a chemat servitorul să ridice tava
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul acolo, e plin cu... pantofi... și fii atent ce pantofi mișto. Uite- uite, uite băcănia aia... alea sînt banane? - un ciorchine de fructe atîrnă indiferent deasupra tejghelei scoase În stradă. Uită-te și tu cum sînt Îmbrăcați oamenii ăia de la semafor! Ca să nu mai spun că semaforul face, În ziua cernită, pentru că stă să plouă, mai multă lumină decît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o permisie), Încît, cînd vorbește despre ea, nu mai aude și nu mai vede pe nimeni, pur și simplu fața i se luminează de parcă În interiorul lui s-ar aprinde un bec. Urmez eu cu minunile cehoslovace: bere neagră, ciorchini de banane, Praga luminată noaptea ca un pom de Crăciun, miracole. Subiectele vin unele după altele ca de la sine și ne dau un fel un fel de amețeală - aproape că ai putea spune că ne-am creat un obicei, așa cum țăranii din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]