1,477 matches
-
asigură creșterea animalelor. Localitatea a fost fondată în anul 1810 prin decret imperial sub numele de "Königsgnade". Tirolezii care în 1809 au ținut piept la Berg Insel trupelor bavareze și franceze, au fost trimiși in frunte cu Jozef Speckbacher în Banatul Montan. În 1810 ei au întemeiat acolo localitatea Konigsgnade. Zona este cunoscută în special pentru calitatea vinurilor sale datorită condițiilor favorabile de mediu, precum și a existenței trenurilor fertile pentru cultivarea viței de vie. Crama din Tirol, construita toată din piatra
Tirol, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301098_a_302427]
-
a fost constituit pe lângă Societatea de Istorie și Arheologie (datată în 1872). De-a lungul anilor a funcționat în diferite sedii, din anul 1947 aflându-se în Castelul Huniazilor. Parimoniul său este reprezentativ pentru provincia istorică cunoscută sub numele de Banatul Timișean, acoperind întreaga perioada de timp din preistorie și până în prezent. Principalele sale colecții sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
specialitate, a editat buletinul Societății, Caiete de Științele Naturii, și a intrat în legătură eu alte societăți similare, prin corespondență, schimb de publicații și vizite. Datorită efervescenței activității cultural-științifice desfășurate de Societatea de Științele Naturii din Timișoara s-a descoperit Banatul din punct de vedere naturalistic, s-au pus bazele unor colecții științifice (muzeul, biblioteca), timișorenii au făcut cunoștință, printre primii, cu fonograful, microfonul, telegraful, ș.a., au folosit în mod public din 1882 telefonia (premieră națională), iar din 12 noiembrie 1884
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite la date diferite.
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
de bani, cărți, rechizite școlare, burse de studii, în Transilvania, Bucovina și Banat. S-a implicat și pentru cauza românilor din Bucovina, fiind numit membru de onoare al Societății Academice Române „Dacia” din Cernăuți. Nu a pierdut contactul nici cu Banatul originilor sale, sprijinind deopotrivă cultura românilor bănățeni. A păstrat contact permanent cu fruntași ai românilor din Austro-Ungaria. A fost printre primii care a avut ideea înființării unor unități militare constituite din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
dialecte desemnate prin forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru (în română, „ce”): "što/šta", "kaj" și "ča": Unii lingviști consideră un dialect aparte cel numit torlakian ("torlački"), vorbit de sârbi în sud-estul Serbiei și de carașovenii din Banatul românesc (județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
sefardă. De asemenea au persistat comunitățile din jurul sinagogilor neologe din Ardeal si Banat, dar fără o organizație sau secție aparte. Aceasta corespundea cu politica regimului comunist de a unifica din punct de vedere religios și comunitar Vechiul Regat cu Transilvania, Banatul si Bucovina de sud, având o logică oarecum asemănătoare cu interzicerea cultului greco-catolic român care fusese influent în teritoriile unite la România in 1918. Modul centralist al conducerii șef rabinului Moses Rosen, deosebirile linguistice și de ritual între neologi și
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
(n. 20 martie 1874 la Sânnicolau Mare, județul Timiș, d. 27 aprilie 1947 la Timișoara), a fost un compozitor, cântăreț, profesor de muzică bisericească, dirijor și organizator de coruri român. A contribuit la păstrarea conștiinței naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
absolvă în anul 1892. Colaborează cu preotul Nicolae Chicin, profesor de cântare bisericească la Arad, de la care își perfecționează arta dirijorală. A fost contemporan cu compozitorul bisericesc, Trifon Lugojan. Între 1892 - 1896 funcționează ca dascăl în comunele Toracu Mic, în Banatul sârbesc și Comloșu Mare, unde înființează și conduce primele sale coruri formate din elevi și adulți. În 1896 revine la Sânnicolau Mare ca învățător iar începând cu anul 1902 i se încredințează conducerea "Reuniunii de cântări"”Doina”. Corul, existând din
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
unui vechi sat românesc, care a căzut victimă la mijlocul secolului al XVIII-lea vitregiei stăpânirii habsburgice. Prin colonizarea satului cu populație germană, în deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, locuitorii români au fost mutați în Toracul- Mic din Banatul Sârbesc. În anul 1774 satul era populat în întregime cu populație germană. Odată cu venirea populației germane dispare și parohia ortodoxă română. După al doilea război mondial, în Frumușeni au fost colonizate mai multe familii de români din Apuseni. Cu această
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
și reviste. A fost prim secretar al "Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român" ("Astra") și redactor principal al "Enciclopediei române", prima enciclopedie românească. S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le urmează la Oradea și Budapesta, unde se licențiază în drept în 1880. Întors în Banat
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Revista Familia, Israel. Deține rubrică de jurnalistică "Paralele"din "Gazeta Românească" din Israel, 2015-2016 -Climate literare Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin au editat, la Porțile Orientului din Iași, volumul „Dicționarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)”, 2011, unde sunt incluși, în mod judicios și echilibrat, circa două mii de scriitori români din zilele noastre. Bianca Marcovici este inclusă. sub îngrijirea academicianului Eugen Simion " ."Istoria Literaturii Române" de criticul Ioan Holban-pagini despre " Muntele
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
engleză, franceza, germană, italiană, greacă și maghiară) Editură George Coșbuc 2007; Rodica Botezatu-Poetree (Antologie de poezie în română și engleză), Editura Mesagerul, Bistrița, 2007; Boris Crăciun, Daniela Crăciun Costin - Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America); Andrei Moldovan-Pretexte.Antologie, dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Antologia Arcade, editata în 2008 de Asociația Târgu-Mureș a Uniunii Scriitorilor din România; Dumitru Munteanu-Scriitori români la frontiera mileniului III - Dicționar critic - volumul I
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
a iei), "râurile" (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și "bibilurile" sau "cheițele" (cusături de îmbinare a bucăților de material). Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta pe meleagurile locuite de români de la Nistru până în Banatul sârbesc. În Moldova s-au purtat în special râurii costișați / chezuri / piezuri - adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși din motive mari și
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
și Belobreșca. Ca așezare locuită,Belobreșca sub acest nume se pomenește în anul 1713. Este necesar să amintim că Pavel Binder care,în lucrarea sa intitulată"Lista localităților din Banat de la sfărșitul sec.XVIII-lea”,în ”Studii de istorie a Banatului”,va publica o conscripție a Marseiului din Bologna,în care sunt înscrise 390 de localități bănățene în perioada 1690-1700,printre care și Belobreșca. I.D.Suciu și Radu Constantinescu reproduc un manuscris în care în anul 1660 satul se numea "Biller
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
pure sau în amestec cu alte specii. Preferă regiunile calde, cu înghețuri târzii rare. Cu toate astea vegetează bine și în condiții staționale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stâncoase, expuse uscăciunii înaintate. Pinus Nigra ssp. Banatica - pinul negru de banat : http://www.pinusnigrabanatica.ro/rom/index.php Arie inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei și este desemnat SIT de Importanță Comunitară.
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
lor. Ulterior, Pârvul sin Matei Boer s-a stabilit în Banat, la Comloșu Mare, el fiind cel care a înființat (prin „înfigerea parului”) Mahalaua Oltenilor din acest sat bănățean. Zaharia Boerescu a absolvit Seminarul teologic din Vârșeț (azi Vršac, în Banatul sârbesc), unde a fost coleg de generație cu Andrei Șaguna, viitorul mitropolit al Ardealului. La insistențele pe lângă domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica ale lui Nicolae Bălășescu, primul profesor și rector al Seminarului Central din București, Zaharia Boerescu a fost chemat din
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
următor. Oricum ar fi nici una dintre ipoteze nu poate fi suficient argumentată. Singura sursă scrisă a epocii care o atestă este un document emis de banul de Severin, Nicolaus de Redwitz, datat 24 februarie 1430 care, inventariind sistemul defensiv al banatului pomenește fortificația ca fiind dezafectată.
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
mai multe oficii, cu atribuții în domenii de activitate specifice, îi erau subordonate. Dacă la început Administrația Banatului era militară, apoi mixtă, militară și camerală, după 29 septembrie 1751, aceasta devenea civilă, fiind formată dintr-un președinte și șase consilieri. Banatul imperial a avut un statut de domeniu nemijlocit al Coroanei, împăratul fiind, simultan, suveran și unic domn de pământ, singurul stăpân feudal. Supușilor le erau atribuite în folosință loturi de pământ, sesii, sau fracțiuni de sesie. Ei erau datori împăratului
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
Al Doilea cerc, cel al scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafață geografică a regatului Ungariei va fi împărțită simbolic în "cercuri" de apărare asemănătoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului și banatul adiacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
Neuer Berliner Kunstverein. Berlin 1990. • Helmut Schneider, Diet Sayler: Diet Sayler. Ausstellung 3. März - 30. April 1983 Galerie Hermanns. Galerie Hermanns. München 1983. • Peter Volkwein: Diet Sayler, Basis-Konzepte. Museum für Konkrete Kunst Ingolstadt, 19.03.93 - 18.04.94; Muzeul Banatului, Timișoara, 15.10.93 - 30.11.93; BWA Museum, Lublin, 10.12.93 - 26.01.94. Ingolstadt 1994. 1 www.diet-sayler.de 2 www.kunstaspekte.de 3 www.artfacts.net 4 www.artfacts.net-ausstellungen 5 www.418gallery.com
Diet Sayler () [Corola-website/Science/329872_a_331201]
-
ai domniei sale, fiul și moștenitorul lui, Béla a jucat un rol tot mai important în formarea politicii externe a regatului. El a reușit să convingă un grup de cumani să accepte suzeranitatea maghiară în 1228 și a format un nou banat, cel al Severinului în 1231. Imediat după ce i-a succedat tatălui său la tron în 1235, Bela al IV-lea a încercat să recucerească teritoriile pierdute de regatul maghiar. Încercările militare ale sale au creat o sciziune uriașă între monarh
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de obști: Vrancea, Câmpulung și Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Câteva uniuni de obști alegeau o căpitenie militară intitulată voievod, iar teritoriul condus de acesta capătă denumirea de voievodat. În unele ținuturi învecinate cu slavii ele se mai numeau cnezate banate sau jupânate. Procesul de unificare a micilor voievodate în formațiuni teritoriale mai mari și mai viabile a reprezentat debutul constituirii statului medieval. Procesul de apariție a unor formațiuni statale mai avansate în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era suplimentar
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
militarizata pe partea austriacă). În 1817, Principatul Șerbia a ocupat partea de la est de Dunăre a Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial, Șerbia și România (creată în 1859 prin unirea între Moldova și Muntenia) au ajuns la un acord de împărțire a Banatului istoric, în caz de victorie asupra Germaniei și Austro-Ungariei, pe principiul de 1/3 pentru Șerbia și 2/3 pentru România (cu schimbul de minorități între cele două state). Frontieră ce a tăiat Banatul în două părți a fost trasata
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]