3,691 matches
-
vremurile când eram un mic școlar ce-și prindea în caiet rezerve de hârtie. Cum de-am ajuns în halul ăsta? — „Impotent în Israel, la-la-laaaa“, am început eu pe melodia Cântecului de leagăn din Țara păsărilor. — Iar te ții de bancuri? — Iar. Și iar și iar. De ce să fiu nemulțumit de viața mea? La care ea a zis o chestie generoasă. Sigur că-i dădea mâna s-o facă de-acolo, de sus. — Ar trebui să pleci acasă. Sigur, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Așa că, în seara dinainte, pentru a nu știu câta oară, Bull fusese într-un bar mizerabil de suburbie, unde admirase modelul Kitsch-Escher al covorului, în timp ce un broker de la Grays Thurrock, îmbrăcat din cap până în picioare în imitație de leopard, spunea bancuri cu... vagine. „Al naibii de haios“, „savuros, obraznic și pe șleau“, „nu e pentru pudici sau pentru moraliștii de doi bani“. Acestea erau doar câteva dintre comentariile cu care presa întâmpinase noua stea de pe firmamentul comic. Prin forța împrejurărilor - mai precis, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare este Insula Taiwan, cu o întindere de 36.000 km2, urmată de Insula Hainan, cu o suprafață de 34.000 km2. Insulele Diaoyu și Chiwei din nord-estul Insulei Taiwan sunt situate în extremitatea estică a Chinei. Insulele, recifele și bancurile împrăștiate în Marea Chinei de Sud, numite generic Insulele din Marea Chinei de Sud, alcătuiesc extremitatea sudică a Chinei și se numesc, în funcție de pozițiile geografice, Arhipelagul Dongsha, Arhipelagul Xisha, Arhipelagul Zhongsha și Arhipelagul Nansha. Forme de relief China este o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în România ultimului deceniu poate fi determinată nu numai de sărăcie și insecuritate, ci și de impotență sau infertilitate. De fapt, „glumele” lui ticăloase nu sunt adresate bărbaților heterosexuali cu activitate sexuală normală, ci impotenților mereu cu gura plină de bancuri porcoase, gata să rânjească de pe margine la un viol. Nu înțeleg homosexualitatea, nici măcar nu pot să mi-o imaginez în act. Cu privire la pecinginea „corectitudinii politice” m-am exprimat de nenumărate ori. Dar cred că e profund incorect să atribui acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
transformat în dușmani ai Americii, în posibili teroriști, văzând ce se întâmplă în Irak? Cât despre Irak, cred că America nu mai are ce căuta acolo, dacă a avut vreodată. Așa-zisul rol pacifist, civilizator al americanilor devine subiect de bancuri macabre. Și nu numai pentru irakieni. Iată, de pildă, eu, românul Popescu, cred că ce-au făcut militarii americani în Irak este un simptom al acutizării spre paranoia a complexului de superioritate planetară care bântuie America. Dar ce contează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ani mai târziu, când va fi lansată cooperativizarea agriculturii (1949-1962). Regimul comunist, fie și incipient, și camuflat, a creat în țară o stare de indispoziție tensionată. Defularea opiniei publice s-a făcut în spiritul firii românești: «luarea în bășcălie», adică «bancurile».” În plan politic comuniștii au adoptat legi care să le servească interesele. Astfel, „la 25 februarie 1948, Adunarea Deputaților, aleasă la 19 noiembrie 1946, s-a autodizolvat, în vederea organizării de noi alegeri, pentru Marea Adunare Națională, cu caracter de constituantă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îmbogățirea rapidă, a adaptat metodele mafiei comuniste la situația nou ivită după căderea bolșevismului), politica regimului Constantinescu e încă mai tulburătoare. Învingătorii din noiembrie 1996 nu pot invoca scuza lipsei de experiență și a necunoașterii situației reale. Mințind cu nerușinare (bancul cu cei cincisprezece mii de specialiști poate intra în orice antologie a cacialmalei!), promițând marea cu sarea unui electorat secătuit și disperat, odată ajunși la putere n-au mai arătat vulgului decât fațeta mistic-ciocoiască a unei bande de profitori și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
luminat, aș intra, aș spune: dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chei franceze, dar n-am avut ocazia. — Ei bine, îi promise domnul J.L.B. Matekoni, asta o să se schimbe. O să te iau cu mine în diminețile de sâmbătă, să dai o mână de ajutor. Ți-ar plăcea? Am putea aranja un banc de lucru special pentru tine - unul mai scund - de înălțimea scaunului cu rotile. — Sunteți foarte amabil, Rra. Restul zilei rămase alături de el, urmărind îndeaproape fiecare procedură, punând din când în când întrebări, dar având grijă să nu-l deranjeze. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-o pe cea de-a doua pe șoldul unei pubere. O trimisă de la un ziar simte momentul de inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ființă superioară era dispusă să-i pună încă o intrebare dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că erau bancuri de pești micuți sau mase de plancton, dar era clar că nu putea fi vorba de astă, căci atunci când se loveau de scândurile vasului se auzea un zgomot puternic, ca și cum ar fi fost un corp dur și compact. Oceanul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate face o favoare. Vrei să-mi dai locul tău în grilă?, întreabă ea. Și zâmbește, ca în fotografie. Și dantura ei nu-i prea rea. Nu, spune el. Dar când cineva e drăguț cu tine... când îți zice un banc..., spune spilcuitul, și rupe poza urâtă de dinainte în două. Pune jumătățile una peste alta și le rupe în sferturi. Apoi în optimi. Apoi ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șoaptă, ca să ni le amintim mai bine. Pe scenă... spune domnul Whittier, cu fața îngropată în covorul prăfos. Spune: Sunt gata să recit... Hernie inghinală... repetăm cu toții în gând. Ce s-a întâmplat până acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
învățate în timpul școlii și de care spectatorii sunt complet plictisiți. Un elev dotat cu un mare talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o partitură galeșă, a nu se știe cărui compozitor celebru. În sală, elevii spun bancuri, mămicile schimbă rețete, preșcolarii fac nani în brațele bunicilor. Și, deodată, ca lumina soarelui după furtună, intră în scenă brigăzile artistice. Fete și băieți îmbrăcați în salopete, cu caschete pe cap, mimează în ritm de cântec patriotic săparea unei gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exact ceea ce nu suporta Dan: să fie în centrul atenției. Se foi în scaun până când Andei i se făcu milă și schimbă locul ei cu al lui. Familia Vandei mânca ținând șervetul pe brațe, în timp ce capul familiei făcea glume, spunea bancuri și povestea orice mișcare a Emei din ultimii cinci ani. Mai înainte ca Dan să sufle în lumânări, copiii se retraseră în camera cealaltă să pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt acum cu degețelele băgate adânc În plăcintă. Ascultă ce-ți spun, omul ăsta e prezent peste tot. Îl priveau cum Își bea berea Înconjurat de cunoștințe. Își strivise țigara lovind-o stângaci Într-o scrumieră și Își Întărea efectul bancurilor bătându-i pe umăr pe ascultători. Râdea mult și Întotdeauna foarte tare. De la depărtare, nu puteau să prindă decât câte-o vorbă: „...anul trecut Yankees au avut doar ghini oane, anul ăsta urcă... Vă spun eu, nu poți să pierzi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vitrină. În apă era o mică țestoasă, o carapace de piele plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a pus cu stângăcie mâna peste a ei, Îi acoperea doar dege tul mare și arătătorul, deși era mare și moale. Mâinile lor acoperiseră zăcământul de petrol și aruncau o umbră pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un aparat de emisie-recepție, ori alt sistem care gâjâia și sâsâia plin de paraziți. Înaintau centimetru cu centimetru. Avea impresia că se află Într-o barcă pe un fluviu nămolos, purtată de un curent lin, intrând la răstimpuri Într-un banc, apoi plutind mai departe. Altădată s-ar fi agitat, grăbită să ajungă mai repede undeva, de astă dată puțin Îi păsa. Nu mai avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
director! Cealaltă, foarte bună, spune: s-a făcut dimineață, domnule director! Carmina plecă ținând mapa albastră sub braț. Viorica zâmbise și aplecase de câteva ori capul în semn că înțelesese bine care era diferența dintre cele două secretare. Dacă știa bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă. Cu confrații de o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi că mi-e frică de mort. Ce-ai fată, cine ți-a mai băgat prostiile astea în cap? Am auzit un banc, la Bică, și de când l-a spus mi-e tare frică, mereu mi se pare că vine la mine mortul. Și pe tine cine te-a pus să stai în gura lui Bică, acela e mare și numai prostii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine mortul. Și pe tine cine te-a pus să stai în gura lui Bică, acela e mare și numai prostii îi umblă prin cap. Ce, tu ești de-o seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să spună, eu credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]