1,569 matches
-
rămâne de descris o singură scenă din această parte a vieții mele. A avut loc o săptămână mai târziu, Înapoi pe Middlesex, și i-a avut ca protagoniști pe mine, un geamantan și un copac. Eram În camera mea, pe bancheta de la fereastră. Era cu puțin Înainte de amiază. Eram Îmbrăcată pentru călătorie, cu pantaloni gri de stofă și cu o cămașă albă. Întindeam mâna pe fereastră și culegeam dude din pomul care creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
duș. Voiam să mă Întind În niște așternuturi curate și să dorm. Puteam să-mi iau o cameră la hotel cu nouă dolari nouăzeci și cinci dar voiam să mă Îndepărtez mai mult Înainte să fac asta. Am stat pe banchetă multă vreme. Nu știam care va fi pasul următor. Până la urmă, mi-a venit o idee. Mi-am plătit nota și am plecat din stația de autobuz. Am traversat drumul de acces și am coborât panta. Mi-am pus geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cred că ni se cuvin niște răcoritoare pe drum, spuse el. Avea un carton cu douăsprezece cutii de bere, două sticle de Blue Nun și un vin Lancers rozé, Într-o sticlă care imita lutul. Le puse pe toate pe bancheta din spate. Și asta făcea parte din rafinament. Să bei Liebfraumilch ieftin din căni de plastic și să spui că-s cocteiluri, apoi să-ți tai bucăți de cașcaval cu un briceag elvețian. Cu mijloace puține, Scheer Încropise un platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu. El știe toate detaliile și căile de urmat. ― E bine să ai prieteni, spuse Presto. Se Întoarse și-mi făcu cu ochiul. Nu știam cum să-i interpretez gestul. Am tăcut și m-am uitat Înainte, la drum. Pe bancheta dintre noi erau multe provizii sticle de băuturi răcoritoare și pungi cu sărățele și fursecuri. Presto mi-a spus să mă servesc cu ce vreau. Îmi era prea foame ca să-l refuz, așa că am luat câteva fursecuri, Încercând să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să preia atributele unei relicve. Scaunul șoferului se lăsase de la greutatea corpului său. Fundul despicat al lui Milton rămăsese imprimat În tapițeria de piele. Tessie trebuia să umple adâncitura cu perne ca să vadă peste volan. Capitolul Unsprezece le aruncase pe bancheta din spate. În mașina aceea nepotrivită, cu aerul condiționat oprit și cu trapa de deasupra capului Închisă, am pornit spre casă. Am trecut pe lângă imensul cauciuc de la Uniroyal și pe lângă firava pădure Inkster. ― La ce oră e Înmormântarea? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l privesc. În copilărie, indivizii ăștia care stăteau la colț de stradă Își coborau uneori ochelarii de soare ca să-mi facă cu ochiul, dornici s-o scoată din pepeni pe fetița albă care trecea cu mașina pe acolo, așezată pe bancheta din spate. Dar acum individul Îmi aruncă o cu totul altă privire. Nu-și coborî ochelarii, dar gura lui, nările lărgite și capul dat scurt pe spate Însemnau pentru mine sfidare și chiar ură. În acel moment am Înțeles un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de flori din fața caselor calde, aflate În hibernare. Corpul meu reacționa la vederea casei. De fericire, Înăuntrul meu săreau scântei multicolore. Era un sentiment canin, plin de dragoste vie și imun la tragism. Aceasta era casa mea, Middlesex. Acolo, pe bancheta din cadrul acelei ferestre, stăteam și citeam ore În șir, mâncând dude din pomul de afară. Zăpada de pe alee nu fusese curățată. Nimeni nu avusese timp să se gândească la asta. Capitolul Unsprezece a intrat cu viteză cam mare pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
băut mult mai mult decât mine, ți-aduci aminte? Îi spun despre drumul spre acasă în taxi, despre cum a stat sprijinită de geam cântând cu voce subțire melodii vechi de la Abba și despre cum aproape că a vomat pe bancheta din spate. ― Chiar că m-am făcut de râs, nu-i așa? spune ea. ― Absolut! ― Serios? Vocea lui Lauren se înviorează. Mai spune-mi, mai spune-mi. Mi-am făcut de cap? Am dat numărul de telefon tuturor tipilor minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
probabil c-o să-mi rupă spatele, dar mai bine mă lovesc decât să accept vreun ajutor de la el acum. Duc valiza la ușa din față, iar taximetristul se repede afară și mă ajută. ― Încotro? întreabă el când mă așez pe bancheta din spate. ― Habar n-am. Se întoarce și mă privește ciudat. ― Nu știți unde mergeți? Scutur din cap, și când fac asta, îmi curg primele lacrimi, dar nu într-un torent - e câte o singură lacrimă care îmi alunecă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine la ficat, zise Wilson. Ciudate chestii se mai Întâmplă și cu oamenii. Fața lui Macomber strălucea. — Să știi, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mă simt cu totul alt om. Soția sa tăcea, privindu-l ciudat. Se rezemase de banchetă, În timp ce Macomber stătea pe margine și vorbea cu Wilson, care se Întorsese Într-o parte, răspunzându-i peste spătarul banchetei din față. — Parcă mi-aș mai Încerca o dată mâna pe un leu. Până la urmă ce poa’ să-ți facă? — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a Întâmplat ceva cu mine. Mă simt cu totul alt om. Soția sa tăcea, privindu-l ciudat. Se rezemase de banchetă, În timp ce Macomber stătea pe margine și vorbea cu Wilson, care se Întorsese Într-o parte, răspunzându-i peste spătarul banchetei din față. — Parcă mi-aș mai Încerca o dată mâna pe un leu. Până la urmă ce poa’ să-ți facă? — Exact. Cea mai rea chestie pe care ți-o poate face e să te omoare. Cum e chestia aia din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
margine și apoi s-a urcat Înapoi În căruță. — Și cu ăsta au fost nouă, și asta doar de la marginea orașului până aici, spusese Joe. — Ce ți-e și cu indienii ăștia, a spus și doamna Garner. Nick stătea pe bancheta din spate, alături de cei doi frați. Se uita Înapoi, Încercând să-l recunoască pe indianul târât din drum de Joe. Nu era Billy Tabeshaw? Întrebă Carl. — Nu. — Pantalonii Îi semănau tare mult cu ăia ai lui Billy. — Toți indienii poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dincolo de golful Little Traverse, luminile din Harbour Springs. Se urcară Înapoi În căruță. — Ar trebui să presare și ei niște pietriș pe drumu’ ăsta, spuse Joe Garner. Căruța merse mai departe, prin pădure. Joe și cu doamna Garner stăteau pe bancheta din față, foarte apropiați. Nick stătea Între cei doi băieți. Drumul traversă un luminiș. — Uite, acolo-a dat tati peste sconcsu’ ăla. — Ba nu, mai e pân-acolo. Ce mai contează unde-a fost, spuse Joe fără să se-ntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să se dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate și pipăiră tot spătarul. Forțară și dezlipiră interiorul portierelor. Pasagerii păreau gata fie să aibă o cădere nervoasă, fie s-o ia la sănătoasa. Și apoi, dintr-odată, li se spuse să se urce Înapoi. Unul dintre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În altarul pentru Nat. —Cretinilor! Îl auzi pe Harry strigând pe un ton drăgăstos În timp ce sărea de pe bancheta din spate a mașinii de poliție. Harry arăta cu degetul spre ei rânjind ca un dement. Polițiștii, care cu câteva clipe În urmă râdeau, reveniră acum la atitudinea lor sobră și acră. Unul Întinse mâna și mișcă imperceptibil din degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urcat și pe mine împreună cu ei. Mi se făcuse foarte rău. Parcă aveam o cădere de calciu. Nu puteam sta jos. După ce a plecat ambulanța, i-am rugat să mă lase să mă odihnesc puțin și m-am întins pe banchetă. Am fost internat două zile (la Spitalul Facultății de Medicină Japonia). Mă dureau ochii când îi închideam. Dacă stăteam cu fața în sus, era bine, însă, dacă mă așezam pe o parte, globul ocular îmi pulsa. O chemam pe asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Lesley Craig. Și continuă: Nu, nu sunt chimist. M-ați putea numi un fel de declanșator universal, vedeți, am descoperit că am o însușire ciudată a minții. Se opri. În oglinda retrovizoare văzu armele scoase de cele două agente de pe bancheta din spate. Vocea lui Jefferson Dayles sună calm: - Continuați, domnule Craig. - Hotărârea mea, zise Craig, este ca președintele Dayles să-și împlinească ambițiile până ce se va ajunge la atingerea unui nivel de moralitate național și internațional mult mai înalt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe drept în miezul problemei. Mă rog, de fapt nu sunt chiar un prieten ală — Nu cumva să spui că ești un prieten al mirelui, mi-a curmat vorba doamna de onoare de pe bancheta din spate. Mi-aș dori să pot pune mâna pe el măcar două minute. Doar două minute, nu mai mult. Doamna Silsburn s-a întors rapid - dar complet - cu fața spre cea care vorbise. Pe urmă și-a reluat vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
înțepat: — Mi-e teamă că eu sunt una dintre mătușile țicnite. Era, în mod clar, ofensată. Doamna de onoare i-a aruncat o privire: — Ah, scuzați-mă. Nu m-am referit la dumneavoastră. A continuat apoi, rezemându-se de speteaza banchetei: — Voiam doar să spun că apartamentul lor e atât de strâmt, și dacă lumea o să înceapă să năvălească cu zecileă înțelegeți ce vreau să spun. Doamna Silsburn n-a răspuns nimic și eu nu m-am uitat la ea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frustrare și de ciudă. După care s-a așternut tăcerea. Pentru prima oară, după lungi minute, mi-am întors privirea spre bătrânelul cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aici, abia de mai pot respira. Locotenentul, chicotind, și-a desfăcut mâinile a neputință. — Iepuraș, eu stau practic pe aripă. Și atunci, doamna de onoare și-a întors privirea, cu un amestec de curiozitate și dezaprobare, spre celălalt vecin de banchetă care, de parcă s-ar fi străduit inconștient să mă înveselească, ocupa mult mai mult spațiu decât îi era necesar. Între șoldul lui drept și rezemătoarea de braț rămăseseră câțiva centimetri. De bună seamă, doamna de onoare observase acest lucru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de această groază, de timor mortis, avea nevoie de o alinare concretă. Timor mortis conturbat me. Dies irae. Quid sum miser tunc dicturus. Luna era atât de mare În această seară Încât Îi atrase privirea lui Wallace, care bea pe bancheta din spate, Înconjurat de luxul fără limite al tapițeriei și carpetelor. Picior peste picior, tolănit pe spate, arătă cu degetul spre lună, pe lângă Emil, deasupra șoselei netede, la nord de podul George Washington. — Nu-i așa că e minunată luna? Bâzâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
astea. Și o ajută, zice ea, să descrie totul, exact așa cum a fost. Unu Am cunoscut-o pe Sheba într-o dimineață de luni, la începutul semestrului întâi, în 1996. Eram în parcarea liceului St. George, îmi luam cărțile de pe bancheta din spate a mașinii, când am văzut-o intrând, pe bicicletă, pe poarta școlii. Bicicleta era un model vechi, cum aveau băieții de prăvălie, cu coș în față. Părul îl avea aranjat în acel fel meșteșugit care pare dezordonat: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
conversațiile lor? — Sigur? am zis eu. Nu vreau să vă deranjez... — Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre chelner, o să stau aici. — Grozav! Sheba s-a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la mașină. — Barbara a fost extraordinară în după-amiaza de vineri, a zis Sheba, în timp ce ne uitam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]