6,215 matches
-
și un batonel de ciocolată de casă pentru Valeria. Ciocolata era veche din secolul trecut, și scumpă ca de la magazinul de antichități. Apoi au ieșit amândouă pe culoar în doi timpi și trei mișcări au agățat doi tipi; unul avea barba tunsă cu modele, ca gardurile vii. După o vreme, Somalia a intrat în compartiment și s-a repezit să caute nu știu ce prin bagaje."(pag. 59) Aproape că putem însemna pe marginea paginii momentele de ascensiune a imaginației - nu spun numaidecât
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
nu venise degeaba. Privindu-l cu mai multă atenție, observă că rămăsese În picioare, măcar că arăta și el foarte obosit. Era un bărbat de vreo cincizeci și cinci de ani, Înalt și slab, cu părul sur, căruia țepii rari ai bărbii Îi dădeau un aer serios și nefericit. — Dar ia loc, ia loc! se grăbi să-l Îndemne. Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că, pentru Marea Spirală, fusese contactată de o membră a Cercului Ascultătorilor Fideli, prin intermediul căreia negociase prețul și stabilise amănuntele organizatorice. În sfîrșit, a spus, fără să precizeze la cine anume se referă, că, după părerea ei, oamenii care poartă barbă sunt timizi; de fapt, ei se ascund Îndărătul bărbii, Își ascund chipul. Marychka a fost săltată noaptea. A fost și violată, dar numai un pic, În mașina care o ducea la secția de poliție. Acolo a declarat că a Întîlnit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ședea, direct pe pămînt și Învelit cu o pătură, un bătrînel cu un fes tricotat pe cap. La prima vedere, nu părea să fie cine știe ce de capul lui. Fața Îi era mică, Încît, dacă n-ar fi fost zbîrciturile și barba crescută În neorînduială, ai fi crezut că e a unui copil. Sprîncenele negre și stufoase ascundeau niște ochi suspicioși, cărora lumina inegală a flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
partea opusă se Înșirau, Într o lumină chioară de neon roz, mesele pentru consumul de băuturi, iar așa-zisul bar se afla În fosta bucătărie, al cărei perete despărțitor fusese desființat. Ușa de la intrare era păzită de un tip cu barbă, ras În cap, cu gîtul scurt și gros, Îmbrăcat Într-o uniformă neagră, ca să impresioneze. Pipița de la bar m-a lăsat să aștept mult și bine pînă să mă Întrebe ce doresc, Își tot făcea de lucru cu un aparat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să sune ca o păcăleală, deși sînt sigur că majoritatea vor avea impresia că au dat pe mere ce au luat pe pere. — în locul dumneavoastră, l-aș fi ținut secret pînă în ultima clipă, zice Sena, asul din mînecă, pe barba mea, chiar cu riscul de a duce cu mine totul în mormînt dacă lucrurile ar fi ieșit prost. Numai așa v-ați fi putut da seama care vă sînt adevărații aliați, oamenii de încredere. Ce v-a împiedicat s-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
patimă, îi recomandă Părințelul, în timp ce Roja simte cum întreg corpul i se chircește ca un arc sub presiunea nervilor, nu vă privește pe voi ce conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba mea, așa că fără alte comentarii, le spune, și pînă nu-mi pierd ideea, adaugă, ia să-mi dea imediat unul dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ăia sînt departe, face Regizorașul semn cu degetul înspre harta lumii agățată pe perete, îți vine să crezi sau nu, trebuie să le facem jocul, cel puțin pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul pe gînditorul, rîzîndu-și în barbă, v-ați dat mereu în petic făcînd pe deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îngălbenit cu Cina cea de Taină, prins strîmb cu patru cuișoare în perete deasupra patului improvizat într-un colț al încăperii. — Cum adică? întreabă Tîrnăcop, încercînd să numere muștele aurii care se adună în cerc pe pata de grăsime de pe barba Sfîntului Apostol Matei, făcîndu-și de lucru cu trompele lor subțiri printre firele de păr încîlcite. — Trebuie să fie, reia Roja, altfel n-am fi rămas așa uniți după cîte s-au întîmplat. — Faceți-vă odată ordine în cap, dom’ Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gît În cădere. Vede pachetul cu cele șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Apoi te-ai căsătorit. Te-ai așezat la casa ta. Ai făcut un copil. Tu erai normal. Doar că au apărut atacurile de panică. Depresiile. Dorințele. O luăm În direcție opusă, Înapoi de unde am venit. Într-o vitrină ne vedem barba crescută, groasă și brunetă. Ar fi trebuit să ne bărbierim. Ce mai avem de făcut altceva decît să mergem acasă. Acasă. Acasă e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă Îmi amintesc limpede cînd m-am dus atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută de un maestru dintr-un secol trecut, cu detalii, lumini și umbre, desăvârșit și minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata trăiește Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mică gaură cu sânge Închegat, În tâmpla dreaptă...ăsta era scenariul meu. Trei iunie Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești inventate de tine...,, Kawabata oftează, un oftat care-l impresionează pe Antoniu și-l face să se simtă responsabil de viața care mai pâlpâie În trupul acestui tovarăș de vagabondaj. -A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să vă desfete papilele gustative? Vreți pești la proțap? Supă de nucă de cocos? Mușuroi de furnici, stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e o săptămână și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a albit de tot, și pare barba lipită Într-o cabină de machiaj, pe chipul unui Moș Crăciun de ocazie. -Mai e o săptămână și-o să ciocnim ouă roșii, o să mâncăm cozonac și-o să bem puțin vin, bucurându-ne de Învierea Domnului. Dacă ai să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În scaunul moale, Erhard Kretschmer mă acoperi cu o bucată de material foșnitor. Și pentru că asta Îmi aminti de filmul văzut cu o seară Înainte, m-am zvârcolit ca pe ace. Ici-colo pe materialul negru, am observat niște fire de barbă strălucind scurt, argintiu. Trebuie să fi fost rămășițe de la clientul precedent, un profesor cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simplă zvârcolire frenetică. Sincer, mie mi se pare că nenorociții ăia doi - Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-ar fi fost complet străină. Naomi îl cunoștea vag. Știa că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acestea, alte locuri specifice de venerare a zeului Pământului erau improvizate în multe locuri: din câteva pietre sprijinite una de alta, spațiul dintre ele servind drept intrare. O reprezentare a zeului pământului ni-l înfățișează cu fața albă și o barbă neagră, o basma neagră, un guler semicircular și un zâmbet plăcut. Zeul Guanyin este una dintre cele patru mari divinități ale budismului chinezesc. După ce a fost introdus și adoptat în China, acesta a devenit cel mai popular zeu, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]