2,211 matches
-
provinciilor romeice din partea europeană a-împărăției era pe vremea aceea nespus de grea și de îndoielnică. Amenințate de latini pe de-o parte, de bulgari pe de alta, se mai adăuga pe lângă acestea inundarea ca din senin cu crudul și barbarul popor al cumanilor. Aceștia trebuiră să fugă denaintea vijeliei mongolilor, care veneau cu o uriașă precumpănire de număr și de putere, părăsiră cu familii și casnici așezările lor de pe malul stâng al Dunării, trecură pe malul drept al râului pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-și forma o judecată hotărâtă asupra identității sale cu Lachanas cel adevărat. Când ea declară hotărâtor că acest pretendent {EminescuOpXIV 144} nu numai că nu-i Lachanas cel adevărat, dar nici n-are cât de mică asemănare cu acesta, veneticul barbar căzu la Curte sub întemeiat prepus, mai cu samă pentru că imita într-un mod foarte stângaci un semn caracteristic al temperamentului adevăratului Lachanas, izbucnirea repede și vehementă a mâniei. Simulând însă un zel religios, fanatic și plin de evlavie, pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aflau din vechime pe acele locuri, și din coloniști romani, așezați din nou, a fost retrasă preste Dunăre după porunca împăratului Aurelian la an. 2l7 al erei creștine și fu așezată pe malul drept când începură a se înmulți năvălirile barbarilor. De atunci încoace Valachia a fost multă vreme drumul mare de trecere pentru acele seminții barbare cari curgeau din nord și nordost spre Dunăre, aruncîndu-se mai cu samă asupra Traciei. Când se ivi și se împuternici în Moesia regatul bulgar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca să încheiem capitolul privind inhalarea fumului de plante psihotrope și medicinale de către populațiile antice din estul continentului, să îi dăm cuvântul și lui Plinius cel Bătrân. Naturalistul roman din secolul I e.n. scrie următoarele : în mod surprinzător, se povestește că barbarii [Plinius nu precizează care], insuflând pe gură fumul acestei plante [cypiros = săbiuță = Gladiolus imbricatus], își micșorează splina și nu ies din casă decât după această inhalație ; căci astfel devin mai sprinteni și chiar mai robuști pe zi ce trece (Naturalis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poate trăi decât în conformitate cu legile lui înnăscute. Atunci se vor convinge tinerii că boala imigrării străinilor, boala simplificării muncii naționale, boala feneantismului sunt toate a se atribui ideilor și trebuințelor nesănătoase și disproporționate introduse în țară de minți semidocte, de barbari pospăiți. Și... mai știi?... poate vor deveni reacționari ca și noi, poate se vor convinge că un popor tânăr nici nu e în stare a fi altceva decât reacționar și că demagogia și republica universală nu sunt decât semne de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
casei și a naționalității române... Fiecare s-a grăbit a recunoaște că condițiunea eroului de la Plevna este din cele mai mizerabile și că trebuie să se aducă o îndreptare relelor de cari sufere, sub pedeapsă de a fi tratați de barbari și de a pierde stima lumii civilizate. Toate vorbele frumoase ce s-au spus necontenit prin ziarele oficioase, toate făgăduielele ce s-au făcut s-au tradus întotdauna prin cea mai odioasă împilare de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din Marsilia născut pe la 390, care a scris tractatul, ce se păstrează încă, De Gubernatione Dei, toată viața sa a afirmat cu multă elocuență teza că "barbarii cuceritori sunt însărcinați de Dumnezeu să pedepesască viciile și nedreptățile lumii romane". Acest pesimist al timpului său observă în cartea sa (V, 8) că romanii fug la goți și că nu se tem de nimic mai mult decât ca să redevie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ab eis ad nos fratres nostri omnino nolunt sed ut ad cos confugiant, nos relinquunt ). Nimeni n-a numit pe acest călugăr trădător sau nebun pentru că constata că starea de nedreptate în Imperiu făcea pe poporul roman să prefere domnia barbarilor. Bizantinul Priscos fu trimis în solie, la anul 448, la Curtea lui Attila, regele hunilor, unde află o sumă de romani. Ce-i spuse unul din ei, spre marea mirare a lui Priscos? Că sub acești barbari oamenii nu sunt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să prefere domnia barbarilor. Bizantinul Priscos fu trimis în solie, la anul 448, la Curtea lui Attila, regele hunilor, unde află o sumă de romani. Ce-i spuse unul din ei, spre marea mirare a lui Priscos? Că sub acești barbari oamenii nu sunt pururea șicanați ca în Imperiu, că judecățile sunt drepte, că judecătorii nu sunt venali, că dările nu sunt, ca-n Imperiu, în permanență insuportabile. Ceea ce cineva câștigă cu muncă onestă poate să și folosească în liniște, cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să poată esercita prin episcopi o influență asupra locuitorilor din țara supusă. Dar domnia militaristă de sub strategi și apăsarea fiscală a romaeilor, înstrăinînd provinciile de Imperiu, îngreuiau stăpânirea recâștigată; clerul grecesc nu se putea împrieteni cu poporul bulgar, cu acești barbari "murdari și puturoși ". Theophylaktos, arhiepiscop din Ochrida, scria că acest popor "nu e bogat decât în răutate, că e decăzut la estremitate, că se îmbracă în piei puturoase și face cu neputință petrecerea grecilor acolo". Apoi se mai întîmplă că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Ungaria de azi. Prisci excerpta. ["SALVIANUS, PREOT DIN MARSILIA... "] 2270 Salvianus, preot din Marsilia, născut la 390 dintr-o familie galică. Noul Ieremia. Din numeroasele sale uvraje a rămas un tractat, De gubernatione Dei (V, 8), în care spune că barbarii au fost însărcinați de Dumnezeu ca să pedepsească lumea romană. ["DAR, SE VA ZICE... "] 2264 Dar, se va zice, ce au făcut conservatorii în timpul acesta? Conservatorii? De câte ori un guvern liberal - autoritar sau liberal -roșu încărca țara cu zeci sau cu sute
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care ar fi putut controla și, eventual, distruge populațiile de clone de pe Lumile Agricole, dar nimic nu lăsase să se vadă acest lucru în istoria ordinului augustinian. În ciuda reputației lor războinice, călugării se luptau cu adevărat doar cu hoardele de barbari care bântuiau Câmpia Pannoniei și care, de multe ori, mai erau împuținate și de Forțele Imperiale cantonate pe Vechea Terra. Vassur privi spre balcoane. Începuseră să se umple de curioși, să foșgăie de rase gri și cafenii. Care să fie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în spatele lui! Știa că mintea lui Rim fusese dominată pentru scurt timp de viziunea propriei morți. Bătuse la porțile Abației într-un moment de derută, când trebuise să ucidă fiindcă familia lui se pregătea să-l ofere unei hoarde de barbari în schimbul libertății. Fugise preț de câteva nopți și știa că, dacă nu ar fi fost primit de călugării augustinieni, ar fi murit. Iar Abația nu i-ar fi devenit casă fără sentimentul de atracție irezistibilă pe care îl simțise dinspre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai avea o soră geamănă și identică din punct de vedere genetic, fiindcă erau amândouă clonele primei fiice a Prea Fericitului Bogumil, starețul care condusese mănăstirea cu două generații în urmă. Maria originală murise în cea mai sălbatică dintre șarjele barbarilor din ultimele trei sute de ani. Tatăl său decisese că trebuie să o readucă la viață și atunci apăruse primul cuplu de Marii. Spre disperarea lui Bogumil, frații-savanți îi aduseseră înapoi doi copii în loc de unul, fiindcă se temuseră ca una dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu. Un zgomot metalic îi atrase atenția lui Rim. Undeva, în stânga, la mai bine de o sută de metri, un tun cu proiectile explozive se pregătea să tragă din nou. Păși dincolo de zid și începu să-și croiască drum printre barbarii care atacaseră Abația. Erau mult prea mulți pentru a-i ucide pe toți, dar atâta vreme cât se mișca mai repede decât puteau ei sesiza nu era îngrijorat de soarta bătăliei. Știa ce vedeau ceilalți: un ghem de umbre din care ieșea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Pentru o vreme, se mulțumi să apere tunul de cei care doreau să îl repună în funcțiune, trasând un cerc cu raza de zece metri în corpul compact al atacatorilor. Vedea groaza întipărită pe fețele lor și era convins că barbarii erau gata să fugă când un laser de mare putere lovi la câțiva metri de el. Instinctiv, se aruncă spre locul de unde se trăsese, într-un unghi în care țintașului i-ar fi fost greu să îl nimerească și încercă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încercă să folosească timpul astfel câștigat pentru a se lămuri cine trage. Erau călugării. Rim zâmbi. Avea noroc. Quintul își mai domoli mișcările, retracta lama de accun și își scoase pumnalul. Dorea să fie văzut, singur în mijlocul gloatei de atacatori. Barbarii nu îi mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că nu o pot înfrînge. Și uite-așa, un pericol minor, dar recunoscut de toată lumea, poate pune pe fugă o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre natura curajului. Barbarii abia dacă se mai zăreau la orizont când lângă Rim ajunseră aproape două sute de călugări înarmați. Spre marea surpriză a quintului, erau conduși de Abate. ― Sfinția Ta! Te expui inutil, îl zeflemisi Rim. În fuga lor, barbarii ar putea lansa vreun blestem care să îți tulbure digestia în noaptea asta! Bătrânul coborî sprinten de pe cal și fără să dea vreo atenție spuselor lui Rim îl bătu ușor pe umăr. ― Ai făcut o treabă bună. ― Ce noroc pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Și să pierzi ocazia de a lua contact cu singurii dușmani manifești ai Abației? Rim, flăcăule, pe cine vrei tu să păcălești? Prefăcîndu-se jignit, quintul protestă: ― E trist dacă asta crezi... Pentru a supune și eventual nimici câteva hoarde de barbari, nu e nevoie de un quint. Dacă aș fi vrut să știu ceva despre ei, aș fi trimis un detașament... ― Hmmm, așa simplu e? își scarpină Abatele barba. E ciudat atunci cum de Alteța Sa imperială m-a tratat de atâtea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
propria-I nemărginire. 25. Doar arareori visele Abatelui întregeau povești de care să-și aducă aminte cu plăcere când se trezea. De cele mai multe ori visa că a uitat să-și spună rugăciunile înainte de culcare sau că Abația era invadată de barbarii din Câmpie. De data asta era altfel. Într-un mod ciudat, știa exact cine este și că doarme. Visul se petrecea de parcă ar fi privit un film al cărui actor principal era el însuși. Putea să-și controleze acțiunile dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pătura de pe el și își puse tălpile goale pe podeaua de piatră șlefuită. Răcoarea îi făcu bine. Se îmbrăcă călduros și porni agale spre Bibliotecă. Era o noapte rece chiar și după standardele Noii Terre. E bine. Se mai răresc barbarii din Câmpie. Privi cerul sticlos. Undeva deasupra se vedea strălucirea stației imperiale de luptă, amenințarea constantă care plutea deasupra lor de mai bine de treizeci de generații. Abatele știa că ajungea ca imensa structură spațială să se prăbușească pur și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transforme în fărâme. Nu era nevoie de armament... Știa că eventualitatea unui atac asupra Abației fusese analizată serios de câteva ori, dar frica Imperiului de incapacitatea propriilor savanți avusese ultimul cuvânt. Ba chiar, odată, trupele imperiale măcelăriseră o ceată de barbari mai hotărâți care ocupaseră aproape în întregime Abația. Dar asta fusese demult. În comparație cu frigul de afară, răcoarea constantă din subsolul Bibliotecii păru o binecuvântare. Radoslav știa exact unde se afla basorelieful pe care îl studiase. Intra în datoria fiecărui Abate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bine socotit încă de la început. Era sigur acum că, dacă artefactul pe care-l căuta ar fi existat în Câmpie, i-ar fi fost oferit cu siguranță, dar se părea că timpul scurs de la înființarea Abației fusese prea lung pentru ca barbarii să-și mai aducă aminte sau să păstreze obiecte ale vremurilor acelea. ― Ce crezi despre toate astea, Mos? întrebă Kasser. ― Se pare că în vremea aceea oamenii gândeau cu totul altfel. Sau poate că sfântul ăsta Augustin cel Nou nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Maria încă de când era copil, dar teoria aceea a ei despre supremația femeilor era o prostie. Era conștient că nu știe prea multe despre lumea de afară, dar nu-și amintea să-i fi povestit cineva despre bunele intenții ale barbarilor din Câmpie. La ei, femeile jucau un rol important. Atât cât înțelegea el lumea, blândețea nu era nicăieri o opțiune politică. Iar dacă deosebirea asta de vederi izvora din diferențele existente între femei și bărbați, atunci pentru el era clar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Statura imensa a lui Stefan Barna se deosebește de a celorlalți. Și pe Pământ, când începuse să adune primii Voluntari, intransigența lui față de religiile de orice fel era renumită. Gurile rele spuneau că și-ar fi părăsit mama în mâinile barbarilor pentru vina de a-l fi botezat creștin cândva. După câte îl cunoscuse el, se putea ca povestea aceea să fie adevărată, dar asta nu avea nici o importanță, de vreme ce sentințele pe care le dădea Barna erau întotdeauna de o precizie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]