1,024 matches
-
apreciez foarte mult ca poet, nu-l consider, de pildă, un scriitor fundamental pe Bacovia". Vedem aici o prelungire a subestimării lui Bacovia, din epoca interbelică, pe care o împărtășea încă, în anii lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
al indemnizației de merit este egal cu trei salarii minime brute pe țară și este neimpozabil. Norman Manea, născut în 1936, este unul dintre cei mai apreciați prozatori și eseiști români, profesor de literatură europeană și "writer in residence" la Bard College, New York, potrivit site-ului editurii Polirom. De la debutul său, în 1966, și până în 1986, când a plecat din țară, a publicat 10 volume, fiind distins cu premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) și premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de
Andrei Pleşu și Norman Manea, indemnizaţii pe viaţă de la US by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80043_a_81368]
-
stilografului, încă-i propui Să-și depene slovele tandru, Cum doară-n grădina caietelor lui, Cândva, le-au sădit Alexandru. Vezi, lumea recentă vânează mangoți, Durându-și cetăți mercantile, Doar tu mi te strădui să scrii, dacă poți (?), Pasteluri, ca bardul Vasile. Doar tu câte-un stih pastoral mai presari Prin veacul acesta constríctor, Visându-te-n plaiul poeților clari, Frățâne cu Ion și cu Victor. Menirea ta-i abia de lumânare Te scormonesc și-n iastă insomnie Coracoide întrebări, la
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
i se ridice un monument bețivanului și craiului incorigibil. Pînă la urmă s-au strîns totuși prin colectă publică banii necesari, s-a comandat din Edinburgh o uriașă sculptură din metal care a fost adusă aici într-o corabie. Acum "bardul Caledoniei" tronează asupra pieții centrale din Dunedin într-o poză tipic poetică. Doar pana de scris i-a fost - farsă studențească ? - furată. 3 februarie 2003. Citirea gazetei, dolarii-kivi și oamenii desculți La 8 dimineața sînt așezată în Green Acorn, un
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
al Lunii eminesciene, după pedagogica Lună humuleșteană, după schimbătoarea Lună a lui Slavici, după moderna Lună maioresciană și științifica Lună a lui Panu, Caragiale nu putea veni decât cu o Lună satirică. În puțin parodicele lui poezii imită Luni ale barzilor cândva la modă. Poemul Crucea și semiluna, o parodie după Bolintineanu, debutează în forță cu cea mai banală și ridicolă comparație dintre cele atribuibile astrului nopții: "Luna strălucește ca o lampă mare / Revărsând splendoarea-i până-n depărtare". Desigur, tot o
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
lepădătură soarele tău de crepuscul prin toate razele s-a pornit să mă doară interiorul unui cuvânt sau doar umbra peceților care cad - desfoliat trandafir cu cătușe pe fiecare petală nostalgică - (ci adu-mi în cadența ofilirilor și renașterilor atavice bard poezia scrijelată cu briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie tu
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
ani se putea trăi din poezie. Clasicii în viață, Arghezi, Stancu, Beniuc o duceau regește. Câte ceva pica și celor blestemați. Trăia și-și punea semnătura pe colțul de sus din stânga al petiției poetul Traian Iancu. Dacă limuzina în care circula bardul Adrian Păunescu nu era Mercedes, suntem dispuși a aduce cuvenita rectificare. Venerat, Tudor Arghezi îi furnizează lui Ilie Constantin încă o săgeată la adresa lui Șerban Cioculescu, în legătură cu poemul Stepele: "Șerban Cioculescu minimalizează greșit Stepele considerând-o un psalm printre mulți alții
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești. Ningea cât nici să nu se-ncape doar într-un sat atâta vrajă; Ningea cumplit (dacă-mi permiteți acest adverb); ningea titrat. O mântuire genuină părea din cer că se degajă Mai abitir decât în jindu-mi. Ningea, și-
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
deces înregistrează, haotic, vîrsta de 80 de ani. Contemporanii, insensibili atît la atenționările repetate ale lui Hasdeu și Grandea în presă, cît și la protestul lui C. Bolliac în Parlament contra indiferenței oficiale față de Bolintineanu, îl plîng cu emoție pe "bardul României". Au trecut de atunci 130 de ani, dar posteritatea i s-a dovedit neașezată, cu uitări și reevaluări succesive. Judecățile critice sînt în egală măsură juste și eronate, pe cît de instabil este "unghiul auctorial". Poligraf conectat la comandamentele
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
de evanescență: "fără să vrea buna mea soție mă ține/ legat cu lanțuri./ bunii mei fii și ei/ mă țin legat cu lanțuri. altfel/ m-aș risipi precum cenușa sub adierea serii,/ precum mirosul teiului de alături" (Fotografie de grup). Bardul știe să tacă, să plutească, să se facă invizibil, adăpostind "cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc" (în fiecare zi mă încăpățînez). Gestația lirică a unui afectiv cerebral. Antologia O sută de poeme, ilustrată cu o impresionantă vervă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine poezia
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
pururi înfiptă în meninge" (Cu gheața lumii pururi). Ar fi prea simplu (cu toate că adevărat!) să caracterizăm poezia lui Dorin Tudoran drept una politică. Avem impresia că, în fond, s-a produs într-însa o joncțiune între fibra sedițioasă nativă a bardului și reacția sa la un mediu acut inconfortabil, cel totalitar, impactul cu acesta jucînd rolul unui stimulent. Ceea ce contează din punct de vedere estetic este datul personal ireductibil al creației, indiferent de încadrarea ei epocală (fapt intențional, putîndu-se rezolva pe
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
grație fibrei d-sale valahe, id est sudice, de tot ce e prezent concret, suculent, de cromatica pestriță a imediatului, Barbu Cioculescu ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că spumă/ și inima lui Apollinaire/ ănfloreste-ntr-o mușcată roșie? (Poem glorios) (traducere Aurel Țîța). Să ăncercm a proiecta lumină poeticii după care se călăuzește bardul francez "microrealist" ănspre producția unuia dintre contemporanii noștri autohtoni, Ioan Tepelea. Iată cum scrie acesta: Se fierb mințile noastre pana dispar/ an leșia cuvintelor oarbe/ abia apuci/ să ăntelegi de ce asuda larvele spaimei/ urcănd creasta sfărsitului de mileniu/ an port
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
dintr-o mana an altă/ atunci/ știu/ sigur/ viața mea s-ar putea ăncheia aici/ cel mult/ culorile amurgului ar mai putea străluci o vreme/ an partea neăncheiată a sfărsitului"(an partea neăncheiată a sfărsitului). Astfel se restabilește legătură cu barzii transilvani ai "dezrădăcinării", de la ănceputul veacului XX, fapt benefic, ăntrucăt e an avantajul poeziei a-și punctă continuitățile, a-și declară solul din care se nutrește. Pe direcția aceleiași elementarități structurale, cu răsfrăngeri, după cum am văzut, ăn planul corporalității, al
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
greu pentru cine trăiește în aventura scrisului/ să fie confortabil să fie duhovnic să fie pe plac/ limbajul e mai mult decît un legămînt cu diavolul” (Exercițiu de exorcizare I). Nimic serios se pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
că e o deculturalizare, o ,barbarizare" a unei poezii obosite de clișee melodramatice ori aulice, însă, în fond, avem a face cu o față a sa nu mai puțin elaborată, în cheie plebeiană, chiar mizerabilistă, indice temperamental al refuzului, căci bardul suferă permanent de-o alergie la ,distincție", la solemnitate. Pe de altă parte, Flora se apropie oarecum - faptul a mai fost remarcat - de prozatorii sud-americani, de discursul lor violent imaginativ, care poate fi înțeles, de asemenea, ca o provocare la adresa
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
pe-o eșarfă albastră-ți jur și pe-un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de racursiuri și elanuri, într-o scrisură corporală, un lucru-a cărui redactare ar cere,-n proză dialogată sau descriptivă, lungi perioade: Poemul pur, adică liber de-ntreg tacîmul scriptologic... " (Scrisori șmai
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
s-au topit ca aburul înaintînd pe firul/ de păr al vocii care mă striga/ am înălțat nepăsător fruntea cu ochii încă în pămînt/ cu sentimentul că un alt fel de moarte mi se cuvine” (Masa). Cu o trufie neagră, bardul enumeră neobosit eșecurile d-sale existențiale, doar doar acestea vor fi în măsură a-i justifica divorțul zgomotos de poezie. Are aerul cuiva care aruncă pe geam lucrurile ființei iubite cîndva. Deși ar putea scrie un întreg roman al ratării
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
de o bursă în străinătate și, exasperat de constrângerile politice din țară, s-a decis să urmeze calea exilului. După o scurtă perioadă de azil în Germania, în 1987, se stabilește în Statele Unite ale Americii, devenind mai târziu profesor la Bard College din New York. În 1995 apare varianta americană a romanului, într-o ediție restaurată și revăzută de autor, fără a fi reușit să recupereze dactilograma originară, care s-a pierdut. În 1996, apare ediția românească, la Editura Fundației Culturale Române
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
în două să-l spargă". în "monografia" ce i-a dedicat-o lui Aron Cotruș, în 1981, singura de care a avut parte acesta în perioada comunistă, Ion Dodu Bălan își ia permisiunea de-a blama comportarea demnă a desțăratului bard. Comentatorul dorește a legitima ideea sfidătoare că Aron Cotruș n-ar fi putut înțelege "epoca nouă ce se deschidea în istoria țării sale". "în atmosfera reacționară din capitala Spaniei franchiste - scria tendențiosul criticastru - se amestecă printre cei ce, fugind de
Metalirismul lui Aron Cotruș (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12513_a_13838]
-
-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de rugăciune, în propoziții mestesugit-pioase, al căror punct de plecare îl reprezintă boema modernă, viața metropolitană, tehnicizarea (procedeu dictat de necesitatea contrastelor ori a echivocului atît de liric productiv): Bînd ieftine băuturi în bucătărie
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
excentrică împotriva lumii în care trăia. Bunelor sentimente și bunelor maniere burgheze li se dă cu tifla atît prin expresia total neconvențională, șocantă, cît și prin atracția către aspectele sordide ale societății, către declasați. Marginalii populează viziunea rebelă a junelui bard. Cerșetorii, prostituatele, hoții, asasinii și sinucigașii apar drept victime ale unei ordini sociale inicve, urmăriți de polițiști și jandarmi, pe schema unei antiteze accentuate, melodramatice. Acest mizerabilism e nutrit pe de o parte de culoarea întunecat-însîngerată a expresionismului, iar pe
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
producția anterioară ("o mare rușine mă cuprinde cînd mă gîndesc la poemele mele scrise fără nici un rost"), fibra sa artistică nu sucombă în fața "comenzii sociale", aflîndu-și resursele unei rezistențe. Poetul nu devine un agitator calp, un versificator de lozinci, aidoma barzilor "realismului socialiast". Pus "în situația, nu tocmai comodă, de a împăca încă o dată exigențele de principiu ale angajării politice cu cele ale unui program poetic novator", după cum arată Ion Pop în minuțioasa Prefață a cărții de care ne ocupăm, Gherasim
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
pătrunzător, această meserie a urîtului sugerat, iată coșmarul... Înțepături, presimțiri care colorează viața, ca în această frumoasă închinare iluziei, tot atît de fără corp și cînd e sprijinită de te miri ce hocus-pocus al instrumentelor: "O lupă înălțată de un bard/ și ale cărei mici imagini ard;/ O prismă care descompune zarea/ și'n bande colorate o desprinde;/ Mordantul care ia încet culoarea/ pe care stofa nu o poate prinde.../ Și fără ea, e viața liniștită,/ dar sarbădă ca bara înegrită
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]