1,273 matches
-
de problemă să joace pentru foștii lor dușmani și asta e grozav. Stadionul este o comunitate, oamenii mănîncă cremvurști și beau bere și-și iubesc echipa indiferent de unde vine cel care aruncă. Care e stadionul tău favorit, tovarășe Zamyatin? Întreabă barmanul. Nu am unul favorit, spune Ivan, dar Îl urăsc pe cel din Chile, unde Pinochet a executat oameni. Wakefield se tolănește În familiaritate. Prietenul lui are un simț al locului și timpului foarte asemănător cu al lui, doar că al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un Corbu? Barmanul toarnă coniac, Coca Cola și lapte peste cuburile de gheață dintr-un pahar lung și subțire. Lui Wakefield, vocea femei i se pare cunoscută. Se așează la bar și cere „ce beau doamnele“. — Tocmai am inventat chestia asta, spune femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În notele ei, ceva ca o voce care a zguduit rădăcina limbajului din creierul lui. Wakefield Își bea paharul de Corbu și comandă Încă unul, și Încă altele pentru franțuzoiacele care i se prezintă drept Franțoise și Cybelle. — Știți, spune barmanul, turnînd În pahare mai mult coniac decît Cola, eu sînt student la arhitectură și habar n-am avut că este o convenție a arhitecților În oraș. — Ca și cum ar fost greu, mormăie Wakefield. — Orașul ăsta Îmi amintește de Franța, Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield a mai auzit asta și Înainte; asta nu e halucinație. — Lui Franțoise și mie ne vin cele mai bune idei În cafenele, vorbind cu prietenii noștri. Nu găsești chestia asta În cea mai mare parte din America. Ascultați, zice barmanul. Vin cisternele. Iese pe după tejgheaua barului și Închide ușile și ferestrele. Apoi Închide luminile și pune trei lumînări pe bar. — Ca să putem urmări spectacolul. Norul de insecte și otravă care se Învîrtejește afară este ciudat, dar aici, Înăuntru, ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni iubitori de pace. Redbone Îl fulgeră cu privirea dintr-un colț Întunecos. — Vreau și eu o casă din asta, spune barmanul. — Hm, vrei să trăiești Într-un paradox, observă Cybelle. O să trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine paradoxul, adaugă Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este perfectă. Foarte franțuzească, nu? Wakefield este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la hotel. Cybelle și Franțoise dezbat un timp. — Dar cum rămîne cu gîzele, cu otrava. SÎntem În siguranță? Barmanul pune deja o sticlă de coniac și alte ingrediente pentru Corbu Într-o pungă de plastic. Cred că da, la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În Louisiana, e ca un incendiator Într-o pădure, sau ca un scrîntit lăsat de capul lui cu o bombă artizanală; distrugerea este mult prea simplă. Tehnologii joase. Sau nici un fel de tehnologii. CÎnd revine În cameră, Franțoise, Cybelle și barmanul se bălăcesc deja goi În piscină, cu paharele lor de Corbu pe măsuța de sticlă alături de prosoape. Wakefield se dezbracă și li se alătură. Apa este caldă ca pentru baie, vibrînd de energia trupurilor lor. Apa, spune Cybelle, Înotînd către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar. Ivan Zamyatin nu este pe locul lui de la fereastră. Pe scaunul lui stă un străin, care bea vodcă cu gheață. Wakefield se așează lîngă el și barmanul Îi aduce whiskey-ul lui obișnuit fără nici o vorbă. Mi-a plăcut cum ai rezolvat situația cu vecinul, dar chiar nu era nevoie, spune Diavolul. Sper doar că nu ai făcut-o de dragul meu. Wakefield se Întoarce către străin, un bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în fiecare zi la unu după-amiaza, să merg la serviciu la șase, să termin munca la miezul nopții și după aceea să mă îmbăt cu barmanii și cu picolii. În timp ce acasă, în Irlanda, biata maică-mea plângea cu lacrimi amare la gândul că fiică-sa cea cu diplomă universitară servea hamburgeri unor staruri pop. Și, ca insulta să fie totală, nici măcar nu era vorba de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bem ceva. M-am luptat să-mi croiesc drum prin mulțimea de oameni fericiți și, într-un final, am ajuns la bar. Am stat acolo, primind ghionturi, coate în față și băuturi revărsate pe spinare, încercând să-i atrag atenția barmanului. Tocmai când eram pe cale să trag concluzia că nu aveam altă șansă să-l fac atent decât dacă-mi ridicam rochia și-i arătam țâțele, cineva m-a prins de talie și m-a strâns ușor. Asta îmi mai lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bună, am zis eu menținându-mi expresia calmă cu toate că eram încântată să-l văd. Ce noroc că Laura a ales barul ăsta, m-am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs. Și eu la fel. Uitasem complet că trebuia să ne simțim stânjeniți din cauza scenei din dormitor când Adam practic îmi propusese să facem copii. Adam a spus: — Îți comand eu băuturile. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apăreau în orice poveste despre Beverly Hills, babele alea cu nenumărate operații estetice, care erau consumate de dorință pentru bărbați mai tineri. Trist și jalnic. Nu voiam să fiu ca ele. Desigur că Adam a obținut băuturile cât ai clipi. Barmanii îi tratează cu respect pe tipii ca el. Și n-au deloc timp pentru femeile ca mine. Mai ales pentru femeile ca mine ale căror bărbați au dat bir cu fugiții. Ca orice alt bărbat din univers, barmanul știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai clipi. Barmanii îi tratează cu respect pe tipii ca el. Și n-au deloc timp pentru femeile ca mine. Mai ales pentru femeile ca mine ale căror bărbați au dat bir cu fugiții. Ca orice alt bărbat din univers, barmanul știa că eram o ratată. Adam mi-a înmânat cele două pahare de vin, după care mi-a zis: —Uite și restul. Nu mai am mâini libere, i-am răspuns eu indicându-i cele două pahare de vin. Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea lui Adam. Copilul în chestiune are nouăsprezece ani. Ne-am terminat băuturile, ne-am pus hainele pe noi și ne-am pregătit de plecare. Barul începuse să se golească. Oamenii de la mesele din jur păreau foarte bine dispuși. Cu excepția barmanilor, care mai că se milogeau de toți să plece. Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pregătit de plecare. Barul începuse să se golească. Oamenii de la mesele din jur păreau foarte bine dispuși. Cu excepția barmanilor, care mai că se milogeau de toți să plece. Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă, un tânăr destul de beat. — Termină-ți paharul sau ți-l iau, și-a lansat un alt barman amenințarea către o masă apropiată. Era clar că era obișnuit să joace rolul băiatului rău. Clientul a băut aproape tot paharul pe nerăsuflate, ceea ce a stârnit comentarii încurajatoare din partea prietenilor: „Bravo!“, „Nu risipi nici o picătură“ și alte variate strigături. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
duseserăm la întâlnirile de opt minute de care îmi zisese Nita în biroul lui Roger Coaster și cunoscuserăm trei bărbați; un arhitect chipeș și interesant, un brutar roșcovan din Queens care n-arăta cine știe ce, dar era foarte simpatic și un barman tânăr și drăguț care folosea expresii ca „moșule“ și „marfă“. Fiecare mă invitase să ieșim în oraș și acceptasem toate invitațiile. Dar, înainte de a crede că a) sunt o parașută care învârte trei bărbați (și, de fapt, sunt patru pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În toate sensurile. Câtuși de puțin lămurită. S-o lăsăm baltă. Cel puțin deocamdată. Două străzi mai încolo, am găsit un băruleț bizar underground, cu pereți roșii și o masă de biliard. În jurul genunchilor noștri se încolăceau vălătuci de fum - barmanul a explicat că încercau să recreeze zilele de glorie dinaintea interdicției fumatului - și, la cerere, i-am povestit lui Aidan despre viața mea ca asistentă de magician. — Ni se spune Fantasticii Marvo și Gizelda. Gizelda e numele meu de scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tu felii de friptură de curcan. —Trăim într-o epocă ostilă carbohidraților, a remarcat mai târziu Jacqui. El chiar nu știe pe ce lume trăiește? Șifonată, dar, în momentul acesta, aproape îngenuncheată, n-aveam nici un chef când, în ziua următoare, barmanul cel drăguț m-a sunat la birou și a spus: — Am o idee grozavă pentru întâlnirea noastră. Am ascultat fără să spun nimic. —Fac parte dintr-un proiect în care construim case pentru niște oameni necăjiți din Pennsylvania- ei oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce beți? El: Lapte. Eu: Drace. O să iau un Parishopper 1. Nici măcar nu-mi place, detest crema de mentă, e ca și cum ai bea pastă de dinți, voiam doar să fac notă discordantă. El: Kenneth, adu-i domnișoarei un Parishopper. Kenneth (barmanul): Un pa’r de ce? Mr Big: Un pahar de nimic. Un PARIShopper. Bun, domnișoară Walsh, să trecem la treabă. Orice discutăm aici nu va părăsi această cameră, vă vorbesc strict confidențial. În regulă? Eu: Mmmm. Pentru că, de cum ajungeam acasă, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărutat blând pe creștet, dar apoi mai c-a luat-o la goană. După câteva secunde, stătea la bar, dând pe gât dintr-o dușcă un lichid de culoarea chihlimbarului. A trântit paharul pe lemnul lăcuit, i-a zis ceva barmanului pe un ton serios, paharul a fost umplut din nou și golit dintr-o dușcă. Știam, fără să mi se spună, că lichidul chihlimbariu era Jack Daniels. Capitolul 25tc "Capitolul 25" M-am trezit duminică dimineață cu o mahmureală cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
naștere, pe care i le furnizase Amanda, Slow Comfortable Screw 2 și Screaming Orgasm 3 nu-l tentau deloc pe Hugo. Ce să mai zică de Bloody Mary4... cu fața schimonosită, Hugo a lăsat jos meniul și i-a cerut barmanului un whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate îmbrăcate într-o cămașă în carouri. —Șampanie, tomnule? a pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate îmbrăcate într-o cămașă în carouri. —Șampanie, tomnule? a pronunțat neclar barmanul cu ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi un accent continental extrem de fals. Un cocteil, tomnule? Nu, mulțumesc. Aveți ceva de genul unui suc organic de morcovi? a întrebat o voce pe care Hugo a recunoscut-o. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era imposibil. Doar ăștia aleseseră să nască acasă, nu? Și-atunci ce mama naibii căuta el aici? Hugo a continuat să fixeze cu încăpățânare fundul paharului de cristal în care i se servise whisky-ul. —Suc de morcovi? a repetat barmanul surprins. Nu crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]