2,816 matches
-
din proza lui Vintilă Horia și poziții filosofice sau științifice dintre cele mai diferite și mai incomensurabile, care nu au rolul de a susține demersul argumentativ - fiind ele însele foarte superficial explicitate și investigate -, ci de a alcătui frumoase broderii baroce, care încearcă să ia ochii cititorului, și nu să-l facă să înțeleagă. Discutând „filosofia romanului” lui V. Horia, autorul ne lămurește că ea „vizează conștiința transcendentală, luată în considerare, pe căi învecinate, și de către E. Husserl sau de către Maestrul
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
legumei. Nu se cade să nu-i amintim pe ceilalți eroi ai Grupului Sigma, Constantin Flondor și Doru Tulcan, prezenți în studiul doamnei Ileana Pintilie, în mărturisirile eroului său Ștefan Bertalan, în notele și comentariile critice adăugate cărții. În Palatul Baroc, azi Muzeul de Artă al Timișoarei, există o colecție permanentă cu o seamă de obiecte ale experiențelor lor și a grupului inițial, 111. Deși au trecut aproape 50 de ani de la prima ieșire în public, reușesc să uimească și azi
Ștefan Bertalan, un experimentalist al gândirii bionice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5262_a_6587]
-
cronologic specific literaturii române, în aceiași ani de la începutul secolului al XlX-lea și-au scris opera patru poeți profund diferiți între ei, ilustrînd fiecare curente literare diferite, tradiții culturale diferite, maniere stilistice incompatibile: Ion Budai-Deleanu - autor al unei epopei baroce întîrziate, Iancu Văcărescu - autor tributar clasicismului decadent al secolului al XVIII-lea, Gheorghe Asachi - cultivator al unui clasicism nobil de factură italiană și Costache Conachi. Dacă doi poeți cu adevărat talentați, Budai-Deleanu și Asachi, au luat în serios nu numai
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
asemenea, faptul că cele trei concerte ale Orchestrei de Cameră din Lausanne, concerte conduse de Christian Zacharias, sunt dedicate în întregime creației lui Robert Schumann, genialul muzician-poet al pianului. Sunt așteptate cu vădit interes câteva celebre ansambluri camerale de muzică barocă, de asemenea personalități consistente ale vieții muzicale actuale, dirijorul Gennady Rozhdestvensky, pianiștii Murray Perahia, Jean Bernard Pommier, Hélène Grimaud, Michael Roll, mai tânărul lor coleg Yundi Li, pianistele Katia și Marielle Labeque, mult mediatizata clarinetistă Sabine Mayer, violoncelistul Antonio Meneses
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
de-a nu mai fi eu, de-a fi atât numai:între oameni/ un om. Întâmplarea care m-a dus în acest istm de poezie a avut loc, zilele trecute, după cum aminteam la începutul acestui text, în Timișoara, în Palatul Baroc, unde o mână de tineri croiau o expoziție dedicată unui om de-al locului, plecat în floarea tinereții dintre ei. Cosmin Lungu a fost în felul său un Umberto Saba al Timișoarei, deși n-a lăsat în urma sa cărți precum
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
ceva anume, ci invocă acea legătură subtilă, construită de spiritul orașului și de Cosmin Lungu între generațiile succedanee de artiști. Cu o parte dintre aceștia v-ați întâlnit, însă, deja, în pagina de față. 2. În alte încăperi ale Palatului Baroc așteaptă Nicolae Tonitza. Este vara lui, înțeleg, așa cum anul trecut, la Muzeul de Artă din Timișoara, a fost vara lui Rembrandt, în buna politică managerială, cu care i-a obișnuit pe timișoreni conducerea acestei prestigioase instituții de cultură. Și putem
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Orient încă misterios sub impresia, pe care nu și-o poate reprima, a stilului Belle-Epoque, stins deja în vremea când artistul le efectua. Dacă Rembrandt, cel de anul trecut, din gravuri era, într-un fel, de-al casei în Palatul Baroc, Nicolae Tonitza ar avea nevoie de ceva mai multă lumină aici, de o adiere de briză, fie ea și închipuită, pentru a-i recupera întreaga vitalitate. Nu spun că în sălile pe care le ocupă, în muzeu, Nicolae Tonitza ar
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
de a coace prăjituri nemaivăzute, vrăjite, călătorind buimac pe urmele mamei și apoi ale elefantului-tată, în căutarea împlinirii destinului său - este povestea unor călătorii, dinspre real spre imaginar, dinspre centru spre margine și invers, lumea fiind ea însăși, în viziunea barocă a autoarei, mai mult o „buclă” decât o linie închisă, un amestec de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și stabiliza sensurile. Ceea ce obosește în acest roman este tocmai excesul de simbolism și
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
își regăsesc drumul romanesc. Apoi, ai adesea senzația unui déjà vu, întrucât Diana Adamek abuzează de topoi și de teme „onirice” pe care scriitorii sud-americani, și nu doar ei, le-au întors pe toate fețele. În termenii unei cerințe stilistice baroce, ea nu reușește să dea aparența de naturalețe a artificiului. Dar, ceea ce este esențial, și meritul acestui roman, reușește să redea atmosfera de realism magic, vraja unei povești (stranii? melancolice? bolnăvicioase?) de dragoste dintr-un alt veac.
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
lume. Memorabilă este pledoaria ei de feministă avant la lettre. De multe ori, prin judecățile de valoare de-a dreptul paradoxale - despre limbaj, scris, imaginație, despre relația dintre muzică și cuvinte, dintre interpret și compoziție, dintre muzică și natură (preferința barocă pentru mimesis și artificiu), dintre artă și rutină, dintre instrumente și voci, dintre cuvinte și gândire - suntem tentați să credem că în spatele măștii Ceciliei se ascunde chiar Tiziano Scarpa. Iată ceea ce îndeobște numim o artă poetică: "Aș vrea să reușesc
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
Haydn: Nelson Messe în re minor, Hob. XXII:11, în concertul inaugural, din 2 octombrie și Harmonienmesse, Hob. XXII:14 în ultimul concert, din 23 octombrie. În interior, s-au succedat Ansamblul "Flauto dolce", specializat în transcrierea și interpretarea muzicii baroce, din Transilvania și Europa, corul Filarmonicii clujene cu lucrări a cappella, de la Haydn la Saint-Saëns și de la Grieg, Ravel, Poulenc, la Sigismund Toduță, Cornel }ăranu, Adrian Pop, Trio "Contraste" (Ion Bogdan Ștefănescu, flaut, Sorin Petrescu, pian, Doru Roman, percuție) - prezent
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
că va putea participa la cât mai multe asemenea manifestări muzicale, îi e aproape imposibil să aștepte o săptămână până la următorul concert! Așa încât, nu știu cum a sunat "La follia baroque" - o formație cu prestigiu internațional, specializată în "restaurarea tehnicilor specifice epocii baroce" - și nici Corul și Orchestra Filarmonicii din Cluj, sub bagheta lui Ferenc Gábor. Dar, dincolo de inerentele neajunsuri, mi se pare inadmisibil ca o orchestră de anvergură europeană, ca cea a Filarmonicii "Transilvania" - fapt probat și de curând, când a fost
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
de minunatul muzician Voicu Popescu. Se poate vorbi de două fațete ale unei personalități dinamice, antrenante, comunicative până la nivelul unei spectaculozități captivante, aspect pe care Radu îl definește la fel de eficient, de viu, de imaginativ; iar aceasta atât în genurile muzicii baroce și clasice, cât și în genul atât de particular, de popular, al song-ului american. Desigur, repertoriul bachian al orgii rămâne predilect; inclusiv în alegerea programului de recital. Creațiile bachiene de structură prioritar polifonică - mă refer la Preludiul și fuga
O suită de concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6699_a_8024]
-
în acea poziție ingrată a naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție, bătrîni solitari și îngîndurați. Dar această lume nu are identitate și nici statut social, nu este localizată într-un spațiu anume și nici așezată într-un timp determinat, realitatea ei ținînd exclusiv de puterea imaginației și a
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
larg deschise. Era acolo o sofa chisnovată cu împletitură din paie de Manila și un fotoliu din piele maro și un fotoliu vienez și un secreter din lemn de esențe scumpe și cred că și o spinetă sau un pian baroc. Pe pereți atârnau tablouri în rame foarte lucrate. N-am văzut subiectele lor sau culorile pentru că lumina prea multă se reflecta pe vernis și le ascundea. Cred că erau și alte mobile și înainte de-a lua loc cu clara
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
asemeni lui Faust dorește lucruri imposibil de atins în mod real, dar pe care tocmai imaginația și magia ei i le aduc aproape, la rândul lui trăiește iluzii și crează iluzii. Întregul spectacol se află în accord cu o sensibilitate barocă, unde scena nu este una banală - suntem avertizați: "We don't play. What we do is deadly serious!", ci devine figura barocă a unui Theatrum Mundi, sau reluând în cheie shakespeariană: „All the world's a stage, And all the
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
aproape, la rândul lui trăiește iluzii și crează iluzii. Întregul spectacol se află în accord cu o sensibilitate barocă, unde scena nu este una banală - suntem avertizați: "We don't play. What we do is deadly serious!", ci devine figura barocă a unui Theatrum Mundi, sau reluând în cheie shakespeariană: „All the world's a stage, And all the men and women merely players: They have their exits and their entrances; And one man in his time plays many parts". La
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
să funcționeze pentru sine Imaginarium-ul doctorului Parnassus, înlocuindu-l pe acesta cu Johnny Depp și Colin Farell, dar în lumea de dincolo de oglindă, unde chipul acestuia se schimbă subit pentru a face loc unor alte chipuri. Ca un veritabil teatru baroc, ce se întâmplă pe scenă asemeni cărților de Tarot este o enigmă, este ceea ce sensibilitatea barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
Farell, dar în lumea de dincolo de oglindă, unde chipul acestuia se schimbă subit pentru a face loc unor alte chipuri. Ca un veritabil teatru baroc, ce se întâmplă pe scenă asemeni cărților de Tarot este o enigmă, este ceea ce sensibilitatea barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
barocă numea Meraviglia, mirabilul, printr-o sinteză mereu problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc al Imaginarium-ului doctorului Parnassus apare degradat în burlesc, cu accente derizive de spectacol de bâlci populat cu circari, - piticul Percy (Verne Troyer) este elocvent în acest sens -, erodat de oboseala doctorului de a mai scorni ceva. Imaginația sa pare secătuită
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
cuarțul vostru / Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri galante, de-o țesătură barocă, trădînd o năzuință a alterității, mascată de dorlotarea estetă: detectivul Arthur, Julien Ospitalierul, Glycera, Reparata-cea-cu-trei-sîni etc. Iată-l pe Julien Ospitalierul, fascinant în ipostaza sa de monden impecabil, divulgînd poate o rafinat-cinică nostalgie auctorială: "Mi se dăduse voie să-l
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
de zile mari, într-o regie care a slujit textul liric, oferind, în același timp multe sugestii simbolice percutante. La Palais Garnier am avut șansa de a vedea Platée, a lui Jean-Phillipe Rameau, considerată de exegeții operei ca cea mai barocă dintre operele baroce care s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la curtea Franței, urmărind un subiect
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
într-o regie care a slujit textul liric, oferind, în același timp multe sugestii simbolice percutante. La Palais Garnier am avut șansa de a vedea Platée, a lui Jean-Phillipe Rameau, considerată de exegeții operei ca cea mai barocă dintre operele baroce care s-au scris. Spectacolul este o operă-balet creată de compozitor pentru o cununie princiară de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea. Lucrarea este, de fapt, o parodie muzicală a năravurilor de la curtea Franței, urmărind un subiect banal, pigmentat, însă
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
pot trăda chiar ideea regizorală ear de dorit pentru coerența spectacolului. În mod cert, eroul central al seratei a fost dirijorul Marc Minkovski care a condus formația și corul Les musiciens du Louvre-Grenoble. Un mare artist, rafinat specialist în muzica barocă, dirijor cu simțul nuanțelor, atent la evoluția soliștilor de pe scenă, Marc Minkovski participă, în acest fel, la desăvârșirea unui spectacol viu, în care și el devine interpret. M-am bucurat, apoi, de două reprezentații de balet ale Operei Mari, cu
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
o „banalitate", în favoarea artificiului ce înlesnește imaginea unui oraș ireal, compus din tensiunile formale rezultate dintr-o sumă de asociații și simboluri. Natura anarhică, impură e supusă unei ordini de sorginte vizionară, așa cum se întîmpla de altminteri și-n poezia barocă. Pe urmele lui Baudelaire, orașul se arată drept un mediu bun conducător al artificiului. De astădată sub pana Monicăi Patriche, el absoarbe naturalul, transferîndu-l într-un „înțeles" estetic: „Orașul rostește matern, născînd înțelesul" (XXI). Nu natura e sorgintea orașului, ci
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]