4,389 matches
-
Înghesuială și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise că Însemnele prioratului aveau să fie suficiente pentru a-i deschide calea, Însă, după ce pierduse contactul cu garda Înarmată, bereta și bastonul aurit nu păreau să exercite nici un efect asupra maselor. Dimpotrivă, parcă atrăgeau obrăznicia sfruntată a plebeilor. Deja În două rânduri abia izbutise să evite două jeturi de urină provenite de pe la ferestre și Începea să nutrească bănuiala că, În spatele acelor atentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcu viziriul. Ei, nu contează. Uitați-vă și voi spre Dunăre și când vedeți mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult praf, noi suntem. Episodul 70 SPRE MOLDOVA Pregătindu-se ei, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture, să plece dintr-acest oraș unde mulți soldați purtau în raniță bastonul de pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avea, în schimb avea niște buze senzuale care nici acum, în culmea senectuții, nu-și pierduseră de tot farmecul. O paralizie parțială a piciorului stâng îi făcea piciorul drept foarte vioi și unde nu gândeai, acolo îl aflai, țopăind cu bastonul lui în formă de buzdugan. Era un călăreț neîntrecut: puțini cai îi supraviețuiseră. Uneori, vorbind, uita ce vrea să spună, dar se găseau întotdeauna doi-trei vornici care îl readuceau discret la locul de unde pierduse șirul vorbelor. Avea mulți fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu și Iovănuț nu trebuiră să aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci n-o băgaseră în seamă, apăru sprijinindu-se în baston Sima-Vodă ăl Bătrân, urmat de vistiernicul Ximachi. Pe brațul drept Sima-Vodă avea ceea ce călugării crezură la început că e un șoim, dar care se vădi mai aproape a fi un papagal uriaș, cenușiu. Pe ochiul drept papagalul avea o bentiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noastre acolo, că ne roagă doar să fim mai liniștiți. După asta ieși și închise ușa în urma ei. Atunci, de parcă am fi fost înțeleși, am început amândoi să ne luăm la revedere: Iag, după ce și-a recuperat rapid pălăria și bastonul, eu, după ce mi-am luat șapca. Și straniu: în timp ce Nelly și Kitty ne conduceau pe coridor, un fel de silă sau spaimă că cineva ar putea auzi vreun cuvânt pronunțat de mine, un cuvânt care m-ar lega de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește, ochii lui privesc zăpada cu o privire care parcă descoperă în ea ceva îngrozitor. De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-și aleagă drumul cât mai departe de copacii mai groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi ca și bâtă în caz de nevoie. Își continuă drumul mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alături, mă așteptam să fie mai greu. Bătrânul plescăi din buze nemulțumit. Se uita când la inspector, când la toiagul de lângă acesta. N-ai văzut nimic neobișnuit cât timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații de la maestru cu picătura și trebuie să le ia de bune pe toate după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-și dorea decât să nu alunece pe frunzele umede de pe jos. Ajuns la marginea porțiunii cețoase, prinse să lovească în toate părțile cu toiagul, ca și cum s-ar fi luptat cu un dușman nevăzut. Era o senzație neobișnuită, se așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a se rări, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce să se sprijine pe lumea cealaltă. Nu pot să bag mâna în foc, dar eu așa le-am spus babelor care s-au ocupat de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era acolo. Îl ridică cu grijă și îl strânse cu putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re)facere a ființei interioare la Baia de Sus; în fața minei părăsite, unde se află vâlva, nu e eficient decât toiagul lui Moș Calistrat, un instrument magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din Ktistai re-prezintă semnele sigure ale intervenției lumii de dincolo în biata lume carteziană de aici și acum. Roman cu valențe "cinematografice", despre "febra" și blestemul aurului, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vede, de (re)facere a ființei interioare la Baia de Sus; în fața minei părăsite, unde se află vâlva, nu e eficient decât toiagul lui Moș Calistrat, un instrument magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din Ktistai re-prezintă semnele sigure ale intervenției lumii de dincolo în biata lume carteziană de aici și acum. Roman cu valențe "cinematografice", despre "febra" și blestemul aurului, dar și despre ciocnirea civilizațiilor într-un timp grăbit spre nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se simțea obligat să Întruchipeze rolul de rapsod și afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare și mai că-i tremurau mîinile, În care Își ținea bastonul de fildeș. Ne-am uitat la el tuspatru, intrigați. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Întrebă tata. — A murit Franco, spuneți că așa e, zise Fermín plin de speranță. — Dumneata să taci, dobitocule, i-o tăie Merceditas. Și lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de mult? L-am rugat pe Stroeve să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că ai fi fost mai înțelept dacă ai fi pocnit-o cu bastonul în cap. Nu te-ar fi disprețuit așa cum te disprețuiește acum. I-am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste bord. Îi ridică Încetișor capul, dând la o parte părul Îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de găini și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu măciulie, lucru normal în lipsa bătăliilor. Judecătorul îl ascultase pe Brăchut mâncând în același timp ouăle, fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de vise de cocoș. Muri așa cum trăise: retrasă, în singurătate. Puțini băgară de seamă. Fiul era la Paris pentru studiile sale de Drept. Când se întoarse pentru înmormântare, era un tinerel care cunoscuse viața capitalei, priceput în arta conversației, cu baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și aerul superior de ambasador suferind de gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]