1,268 matches
-
niciodată la mine. Deși mă doare, trebuie să constat că nu sunt genul lor. Pur și simplu nu ne potrivim. Ceea ce nu ar fi o problemă. Dar, în timp ce traversam drumul plin de scrâșnet și gropi, am simțit obișnuita sporire a batjocurii și violenței, dar am simțit și altceva - am simțit cum greutatea mea, masa mea, carnea mea era cântărită, înregistrată, măsurată nu cu poftă, nu, dar cu o speculație carnală pe care nu o mai întâlnisem până atunci Doamne, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Poezia exprimată sincer, frumos și corect se realizează prin cuvânt, iar cuvântul este credința noastră câștigată ca un dar. Cuvântul este esen ța sufletului, iar corpul omenesc este templul în care intră și ie se cuvântul. Orice cuvânt spus în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
rămas doar ca o rușine fără înțeles. Nu scuzăm mizeriile. Dar însăși prezența noastră în acel timp, acest miraculos sentiment al solidarității, acest împreună al trăitului și al scrisului dau acelui timp mâlos și ticălos înțelesuri altele decât cele ale batjocurii. Trăirile noastre de atunci, căutările noastre de atunci, descoperirea solidarității în scris și pentru scris le pot aduce astăzi celor tineri de acum, care poate încearcă și ei mersul, cu alți pași, pe același veșnic drum al scrisului ca viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cine-a tras? Dacă-ți spun, îți dai demisia... Cât timp Bumbu era coborât iarăși la toaletă, o boxă la capătul unei scărițe metalice, în spirală, spre pivniță, îți rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te milostivește? Când povățuitorul îți este îndrumător ticălos? Când stăpânul îți este sluga batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva îți este iubirea-ți pustiitoare? Cum să împaci toate acestea în tine, spre a descoperi tăria în tine, puterea de a te da pustiului? A uitării ultime, în care, poate, ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Șterge-o, mă, fir-ai al dracului! N-auzi că-i saltă pe suspecți?“, repeta scrâșnit. Nu mă știam suspect. Dar l-am crezut. Știam ce înseamnă să fii săltat, la înghesuială. Până se lămureau lucrurile, îndurai cel puțin câteva batjocuri și umilințe. Prima dată o pățisem în anul trei de facultate. M-au luat de la intrarea în Cișmigiu. O așteptam pe Ester. Erau urmăriți atunci pletoșii. Aveam și eu părul mare, revărsat pe spate. M-au ridicat. M-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gambrinus“. Nu voi fi intrat în cele din urmă în berărie. Mă vor fi enervat cei doi orbi. Mi se va fi părut că, după toate întâmplările acelei nopți fără amintiri, prezența lor la masa mea va însemna o insuportabilă batjocură. Felul acela brusc, dur și nepăsător al întâmplării de a-ți răvăși, iar și iar, clipele, oricum și așa răvășite în acel moment. De a trăi năuceala să nu mai știi chiar nimic despre tine, dacă mai ești, dacă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plăcere și, a doua zi, cînd Aldaya veni În Mercedes Benz-ul lui, Julián Îl Întîmpină și Îl conduse În atelier. Aldaya, cînd constată că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se Înfurie: „Dar ce-i batjocura asta? Un copil? Mi se face părul măciucă!“. Julián, care era conștient de Însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de el sub nici un chip, replică: „Domnule Aldaya, să vi se facă dumneavoastră părul măciucă nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura, atacul ascuns, dintr-o clipă În alta. Nu știu dacă prietenii tăi or să vrea să vin și eu cu voi... — A fost ideea lor. Ce zici? Începînd din acea zi, Javier venea cu ei, din cînd În cînd, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți. 36. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; 37. au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Pictorul fu străfulgerat de această idee. Dar nu, nu era posibil. Cerșetorul era acoperit de haine subțiri și roase, n-avea nici un loc În care ar fi putut ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să vă fac să vă aduceți aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinții prooroci, și de porunca Domnului și Mîntuitorului nostru, dată prin apostolii voștri. 3. Înainte de toate, să știți că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor 4. și vor zice: Unde este făgăduința venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinții noștri, toate rămîn așa cum erau de la începutul zidirii!" 5. Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. 22. "El n-a făcut păcat, și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug." 23. Cînd era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, și cînd era chinuit, nu amenința, ci Se supunea Dreptului Judecător. 24. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire: prin rănile Lui ați fost vindecați. 25. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe artistice, și i-am spus să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
semeț, cel mîndru nu stă liniștit, ci își lărgește gura ca locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, și toate popoarele le trage la el. 6. Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs și de pomină? Se va zice: "Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii? 7. Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
la parterul casei se petrece fenomenul invers, femeile îl evaluează și-l apreciază. Pran roșește furios și se grăbește să țină pasul cu matahala, care se îndreaptă printr-un pasaj, spre un colț al curții. Fără a lua seama la batjocurile ce plouă din toate părțile, omul se face nevăzut. După ce mai aruncă o scurtă privire prin curte, Pran fuge după el. Spre bucuria sa, ajunge într-o încăpere unde i se pune în față un bol de orez și dal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! 17. Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și altar, și să zică: "Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?" 18. Domnul a fost plin de rîvnă pentru țara Lui, și S-a îndurat de poporul Său. 19. Domnul a răspuns, și a zis poporului Său: "Iată, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
must, dar nu vei bea vin! 16. Căci ei păzesc toate orînduirile lui Omri, și lucrează întocmai cum a lucrat casa lui Ahab, și umblă după sfaturile lor, de aceea te voi face de pomină, îți voi face locuitorii de batjocură, și veți purta ocara poporului Meu. $7 1. Vai de mine! Căci parcă sunt la strîngerea poamelor, și la strîngerea bobițelor după culesul strugurilor; nu mai este nici un strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu! 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe neșansa de a fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu botul În apă și ținea fundu-n sus, parcă a batjocură. Înainte să-i urce Într-o dubă verde și să-i trimită la spitalul militar, Comandantul urlase un sfert de oră la cei trei prăpădiți culcați În iarbă pe niște foi de cort. „Norocul vostru, boilor Încălțați, e că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se făcu pielea de găină. În curând auziră paturile scârțâind fier pe fier și icnetele fericiților. Câtorva li se Înlăcrimară ochii și se scăpară pe ei. Aveau priviri pierdute, descurajate și pline de rușine. Camarazii, de la care se așteptau la batjocuri, Îi bătură pe spate și-i Îmbărbătară: „N-are nimic, se Întâmplă la toată lumea. Până vă vine rândul, o să fiți ca niște lei-paralei. Ba chiar e mai bine așa, că o să rezistați mai mult În faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și chiar bătăi de joc. Regula era ca, În timp ce pluteai, să râzi, În cât mai multe cuvinte și În cât mai multe litere, de câte unul care aștepta jos, lângă saltea. Poreclele erau toate răutăcioase, așa că la Începutul Întrecerii de batjocuri au fost folosite numai ele. (Dacă te Încearcă oarece curiozități prin cotloanele Împânzite de păianjeni ale nepermis de secului tău dovleac, află că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se simțea În stare să intre În jocul Înjurăturilor. Chiar dacă, prin regulile fraților Titel și Onel, avea dreptul să ardă trei șuturi celui ce l-ar fi jignit, asta nu-l ușura cu nimic de povara vreunei vorbe de batjocură azvârlite Împotriva lui. Ceilalți, Însă, păreau să se Înveselească la culme și de măscări, și de șuturile care urmau. Mai mult, Titel - proprietarul parașutei - le lua o taxă suplimentară celor care voiau să râdă răutăcios de alții. Afacerea mergea strună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spânzurații masculi Își revarsă pentru ultima oară sămânța așa, ca să arate lutul lor cel Îndelung și adânc păcătos că nu se lasă cu una cu două și nu-și primește moartea fără să-i azvârle În obraz cea de pe urmă batjocură. Dacă ai curiozitatea să afli dacă hoitul meu a avut acea ultimă tresărire de orgoliu, poți să-i Întrebi pe ăi de la morgă. În ciuda meseriei lor, autopsierii sunt În cea mai mare parte, oameni de treabă. Nu-ți povestesc acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]