1,298 matches
-
într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu eu, el singur s-a osândit... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-ar fi Adelheid atât de arogantă! Bastarda! Ce-și Închipuie, că e mai bună ca noi? O să fie surprinsă de ce-o să se Întâmple dacă va cuteza să respingă un cavaler de neam bun și să-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină toate trofeele dobândite În lupte. Îi puse la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Marița încheie cu de acum prea cunoscutele expresii că este un leneș, o stârpitură și un neputincios, merse în casă unde luă ceva în gură apoi se culcă în casă. Ghiță, pe care nu-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sens, cu un alt „fiu“ ilustru, Kafka, așa cum se descrie acesta în faimoasa Scrisoare către tata. Adevărate răni narcisice sunt provocate copilului de o instanță parentală care - „fără răbdarea unei pedagogii adecvate“ - apelează, iritată, la educația, nocivă prin ironie și batjocură, dureros de jignitoare. Contactul cu o viață socială incipientă prin frecventarea școlii îi provoacă lui Negoițescu, cum i se întâmplase și lui Kafka, o senzație neliniștitoare de impostură, provenită dintr-un „sentiment parcă al datoriei neîmplinite, al vinovăției fără vină
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de sticlă și porțelan - dar zile întregi au plouat peste mine reproșurile și batjocura. În ce privește lipsa de expansiuni sentimentale a mamei mele, se cade să amintesc mărturisirea ce mi-a făcut-o odată, poate după moartea tatei, că n-a fost niciodată îndrăgostită de el, cum nici de altcineva, „ca-n romane și filme
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea mai bizară den toate.“ O vie întipărire îi produc „peregrinului“ varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc (o căciulă cât ciubărul de mnel sur, numită în batjocură tombatera), apoi ceacșirii scarlatini [= roșii] rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc, nu arar căptușit cu atlas roșu. Tot așa e cu încălțământul, cizme roșie, meși galbeni și cipici negri europeni.“ Cu două luni mai devreme, poposise scurt
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Isus se retrage cu apostolii, dar Iuda, camuflat Într-o tunică asemănătoare cu a lor, Îi urmărește, Îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce În fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit În batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici, cu intenția de a-L proclama „Înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L Îngroapă la loc sigur, În propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
zări un cuib de vrăbiuțe În frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m‑a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit În ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m‑au alungat ei din Templul Domnului. Vai mie, nefericita, cu cine aș putea să mă asemăn? Nu sunt ca păsările cerului, fiindcă și păsările cerului aduc pe lume pui, În vreme ce eu nu, Doamne! Vai mie, nefericita, cu cine aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur. A) de la pe la, până la; de pe, de altfel, de altminteri. odată (odinioară), o dată (une fois), numai el nu mai pot; de geaba, de vreme ce, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor lucruri, ultra-cunoscute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
crede deștept, cînd te vede cum trăiești!” Norocul meu e că nu mă strădui pentru asta. *„O! Despre cît de multe împărății se spune în chip mincinos că sînt bune”. Și: „A fi lăudat cînd trăiești este o rușine, o batjocură. Și mai ales ca împărat”. și: „Blestemat este împăratul căruia i se ascunde adevărul”. Și: „Nimic nu e mai greu de suportat decît ura poporului” (apud: Nicolae Milescu, Aritmologhia * Etica, Ed. Minerva, 1982, p. 304 ș.u.). Urmînd neabătut propriul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spiritul său nu mai avea ce să dea. Ar fi știut să povestească bine, numai că glumele lui se adresau unui subaltern sau unui prost de care își râdea fără primejdie, sau unei victime atașate de persoana sa, țintă a batjocurilor sale. Nu putea sus ține mai multă vreme o conversație serioasă; la a treia deschi dere a buzelor sale, ideile i se evaporau. Vechi gravuri reprezentându-l pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
licitație, trădând astfel interesele celor pe care-i reprezenta În urma acestui fapt, oamenii satului l-au repudiat pe delegatul trădător care s-a văzut nevoit să părăsească definitiv Cârțișoara și să se mute în Arpașul de Jos. În semn de batjocură, învățătorul a fost poreclit «Popa Buteanu». Eventuala investiție a economiilor în muntele Buteanu ar fi fost nu numai o afacere aducătoare de substanțiale beneficii locuitorilor satului, ci și punerea la adăpost a capitalului lor. Afacerea cu muntele fiind după cum am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
struguri - ăsta era belșugul după care plâng astăzi cu lacrimi de crocodil „istoricii”. Cu lacrimi în ochi ascultau cuvintele noastre despre o viață mai bună, despre egalitate de drepturi, salarii egale, respectarea demnității omenești, după anii grei de umilințe și batjocură. În zece zile am făcut 800 de membre. Într-o lună erau organizate 50 fabrici, numai dintr-un sector. Din cele înscrise, s-au format echipe de propagandă care au trecut la organizarea celorlalte sectoare. Zoe Benko, Jana Râianu, Elena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatră lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
meu? În carlinga din spate se află pachete cu scrisori ce trebuie imediat predate delegației române de la Praga pentru a fi distribuite prizonierilor români aflați în lagărele din Germania și Austria. Ce înseamnă acest abuz nejustificat, ce înseamnă această adevărată batjocură?" " Domnule, păstrați-vă calmul, inutil tot ce-mi spuneți, n-am nicio legătură cu tot ce se întâmplă, știu atât: că ordinul este să fiți reținut aici la dispoziția Intelligence Service-ului, ce, desigur, vă va contacta." "După cât înțeleg, sunt
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
stat sau secretari generali, toți necondamnați vreodată, cum au fost Maniu, Brătianu, Argetoianu sau George Brătianu, care a fost lovit cu bara în cap, după cum mi-a povestit profesorul Tomescu, la infirmeria de la Jilava. El mi-a povestit toate cumplitele batjocuri la care au fost supuși la Sighet. Alți demnitari, cum ar fi Micescu - din partidul cuzist - sau Ata Constantinescu - din guvernul Antonescu - și amiralul Paiș, au fost la Aiud. Ata Constantinescu a fost și la Canal. Dar și aici se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de noi culcați sculați pe șesul Ischirului, turteam toate murdăriile cu pieptul nostru. Eu m-am dus și i-am spus Locotenentului Pleșoianu. Și el a venit și ne-a găsit noaptea pe șesul Ischirului culcați-sculați. I-a dat o batjocură ca lui și i-a spus nici să-l nu-l mai vadă prin Regiment. Lt. Pleșoianu era ficior de proprietar din județul Râmnicu Sărat. A stat în Fălticeni până ce a ajuns colonel. După ce a eșit la pensie nu știu unde s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității-normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură. În Pitești a bătut după directivele lui Țurcanu, din 25 decembrie 1949 până în 8 iunie 1950, cu întreruperi, la camera 4-spital (până la mijlocul lui februarie 1950), dar și în camera 2-parter. Interesant este că Țurcanu susține că Pușcașu 'nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K. să facă împărtășania cu 'trupul și sângele lui Hristos', în timp ce agresorii îi strigau în batjocură: '« Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea.» Eu cântam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul-corul blasfemiei-pe patru voci'. După slujba de sfințire a murdăriei din hârdău, i s-a dat o lingură cu care trebuia să servească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
furia negativistă, trădând un eu hipertrofic. Și Paul Zarifopol, cu toată inteligența-i ascuțită, ar avea câteodată opțiuni care descumpănesc. Nici E. Lovinescu nu scapă de aciditățile necruțătorului cenzor. Ironiile trec, nu rareori, în sarcasm sau de-a dreptul în batjocură. Sunt reprize de ilaritate oarecum neașteptate la acest spirit tulburat, aflat într-o tensiune continuă, dar și într-un fragil echilibru la întretăierea dintre puseul genialoid și iminenta prăbușire în întuneric. SCRIERI: Directiva absolutului, București, 1933. Repere bibliografice: Nicolae Roșu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
asemenea povestitorului și receptorilor, părinții și frații remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni se spune într-un alt basm. „Ăla mic era mai șmecher” (Izvoare - Soroca) și, în ciuda tuturor batjocurilor îndurate, este singurul care reface echilibrul tulburat al lumii. În basmul Viteazul cu mâna de aur, frații mai mari sunt „frumoși de ți-era dragă lumea cu dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de Petre Ispirescu în București, mezinul simte fiorii iubirii pentru o broască țestoasă și suportă batjocura fraților mai mari. Pe de altă parte, mezina împăratului este ursită unui porc, jena socială resimțită acut nefiind aici altceva decât începutul suferinței inițiatice. Motivul chipului ascuns este menit, așadar, doar mezinului care are capacitatea să parcurgă traseul recuperator și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]