1,222 matches
-
determinat de către soluțiile de DP [Winkelmayer et al., 2002]. într-un studiu care examinează factorii asociați cu creșterea vitezei undei de puls la pacienții dializa]i peritoneal, Stompór et al. [2003] au arătat ca nivelul plasmatic al factorului de creștere bazic fibroblastic este asociat independent cu o reducere a complianței vasculare. Datele comparative privind rigiditatea arterială în HD versus DP sunt mai degrabă modeste; Konings et al. [2002] au evidențiat că coeficientul de distensibilitate a arterei carotide comune la pacienții cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
reactivă (r = 0,38, p < 0,05), respectiv leptină, o citokină proinflamatoare (r = 0,3, p < 0,05). Pacienții cu scorurile de calcificare cele mai mari (peste 400 de unități Agatston) prezentau niveluri serice semnificativ crescute ale interleukinei 6, factorului bazic de creștere a fibroblaștilor (bFGF) și proteinei C reactive, în comparație cu subiecții având calcificări minime (sub 10 unită]i Agatston) sau absente. Pe de altă parte, pacienții cu istoric de boală coronariană prezentau un scor de calcificare net superior (778,6
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
de către W.Waldeyer. Acesta a descoperit niște corpusculi cromatici în celulele în diviziune. Cromozomii (din gr.”chroma” - culoare, “soma” - corp) reprezintă unități structurale compacte, constante, alcătuite din acizi nucleici și proteine, vizibili în timpul diviziunii celulare la o tratare cu coloranți bazici. Cromozomii au un rol deosebit în viața celulei (organismului), deoarece asigură transmiterea caracterelor la descendenți. La organismele eucariote, genele nu sunt asamblate în operoni, sistemele de reglaj fiind mult mai complicate decât la bacterii. În general, reglarea activității genelor la
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
3 dimeri insulinici sunt aranjați în jurul unei axe, realizând 3 spirale. Moleculele de insulină sunt legate de zinc în regiunea imidazolică a resturilor de histidină de poziția 10 a lanțului B. Lanțul A are funcție acidă, iar lanțul B funcție bazică. Structura cristalină a insulinei se regăsește în celula β în granulele secretorii. Ea este prezentă atât în moleculele de insulină, cât și în cele de proinsulină. Inițial se realizează dimeri insulinici (proinsulinici) prin intermediul legăturilor de hidrogen între aminoacizii B24 și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
între DNA și RNA constă în componenta glucidică a acizilor nucleici: deoxiriboză în DNA și riboză în RNA, de unde și numele celor doi acizi nucleici: acidul deoxiribonucleic și acidul ribonucleic. A doua diferență structurală între DNA și RNA este componenta bazică a acidului nucleic: DNA-ul conține timină, în timp ce RNA-ul conține uracil. 2.2.3. Reticulul endoplasmic Reticulul endoplasmic este puternic dezvoltat în celula β, fapt explicat de travaliul secretor marcat (în special de insulină și amilină). Sistemul de membrane
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
comparativ cu greutatea corporală (5);se produce o scădere a albuminelor serice care leagă un număr mare de medicamente, în particular acizii slabi;simultan are loc o creștere a α-glicoproteinelor acide (cu rol în legarea în special a substanțelor predominant bazice) (6);în timp ce clearance-ul hepatic și efectele substanțelor sunt influențate de fracțiile libere de medicament, concentrația de echilibru produsă de doza de întreținere nu este modificată doar de acești factori. De exemplu, doza de atac pentru digoxin la un pacient vârstnic
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
de azvârlit pietre"; cf. gr. βάλλω,- ειν vb. "a arunca"): med. ro. balistofobie s.f. (cf. fr. ballistophobie, s.f.; en. ballistophobia); batmo- "excitabilitate" (cf. gr. βαθμός,- οϋ s.m. "prag, demnitate"): med. batmotropism s.n. (cf. fr. bathmotropisme, s.m.); bazi- "fundament, bază", "alcalin, bazic"; cf. lat. basis,-is s.f. (gr. βάσις, -εως s.f. "postament, soclu, fundament, bază"): med. ro. bazaliom s.n. (cf. fr. basaliome, s.m.); blast(o)-, blasto-, -blast "germen, embrion" (cf. gr. βλαστός, -ου s.m. ,,germen, mugur, gălbenuș, fiu"): med. ro. blastom (cf.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și particularitățile hidrice și telurice, în raport cu diferite elemente metalice și relația lor cu SM. Concluziile au fost diferite. S-a determinat în ultimul timp că excesul de aluminiu din sol, considerat un element care dezinhibă gena care antrenează sinteza proteinei bazice din mielină, ar fi responsabil de producerea SM și a bolii Alzheimer (STAMATOIU, 1987). În acest context putem remarca frecvența crescută a cazurilor de SM pe cele două versante ale Muntelui Bihorului a cărui subsol este bogat în minereu de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu această boală. Odată cu dezvoltarea imunologiei și înțelegerea complexă a capacității de apărare a organismului, cu datele coroborate de laborator și anamnestice, s-a avansat ipoteza unei teorii autoimune. Unii autori acceptă o teorie mixtă autoimuno-infecțioasă datorită asemănării unei proteine bazice mielinice (PBM) cu structurile unor viruși. În sfârșit, studii efectuate asupra gemenilor mono- și dizigoți, au scos la iveală factorul genetic, care este considerat mai mult factor favorizant decât etiologic. Frecvența cu care celălalt geamăn este atins de SM de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
poate explica ajungerea în SNC a celulelor imunocompetente. Nu se cunoaște încă, dacă celulele imunocompetente au venit în contact prealabil cu antigenul eliberat în sânge,sau dacă ele sunt activate local. Cert este că prin injectarea în sânge de proteină bazică mielinică se poate induce un răspuns asemănător SM, adică o encefalită alergică experimentală (EAE). Prezența de anticorpi în LCR poate fi secundară pătrunderii limfocitelor B prin BHE, sau sintetizării la nivel central al imunoglobulinelor. Totuși o creștere în LCR a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mai bună a semnelor clinice ale SM, s-a încercat obținerea experimentală, cel puțin al unor forme asemănătoare, care dau modificări anatomice apropiate. Experimentele au fost efectuate pe cobai, câini etc, folosind ca antigen mielina și adjuvantul lui Freud, proteină bazică mielinică (PBM). Stimularea celulelor T presupune preexistența pe suprafața lor a unor receptori care pot prelua informația de la prezentatorii de antigen. Drumul de stimulare se poate face prin receptorii CD3/TCR sau CD2. Un factor de stimulare este molecula de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
celule sunt prezente în stare latentă la majoritatea adulților sănătoși VEB - pozitivi. Potențialul patogen al limfocitelor T necesită activarea acestora, posibil prin mimetism molecular. O secvență pentapeptidică descoperită în structura antigenului viral nuclear prezintă similitudini cu un epitop al proteinei bazice mielinice, o componentă majoră a tecii de mielină. Mai mult, VEB induce expresia pe suprafața limfocitelor B și alfa - B cristalin, o proteină identificată recent drept un constituient autoantigenic major, a cărei expresie este modificată în sistemul nervos central al
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al pacienților cu SM (VAN NOORT J.M. și colab., 2000). Prin urmare putem presupune că expunerea la VEB poate induce un răspuns imun greșit direcționat al gazdei împotriva propriilor antigene din sistemul nervos central, precum, alfa - B cristalin sau proteina bazică mielinică. VEB nu este singurul agent infecțios implicat în patogenia SM și în mod sigur nu este un factor declanșator obligatoriu, dovadă cei 5 copii cu SM, VEB-negativi. Posibilul rol al virusului herpetic uman 6 (VHU-6) a fost sugerat de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Etapa II - de traversare de către limfocitele activate prin bariera hematoencefalică; Etapa III - nevraxială de agresiune imunoinflamatorie axomielică. În prima etapă se formează molecule proteice care se implică ca antigen inductor în fazele cascadei autoimune din SM. Aceste antigene sunt proteina bazică mielică, proteina proteolipidică, glicoproteina mielică oligodendrocitică, proteina specifică oligodendrocitică și alfa -beta cristalin. În urma unor agresiuni făcute de anumiți viruși sau bacterii asupra sistemului nervos central, iau naștere aceste antigene. Tot antigene sunt și unele fragmente proteice de aminoacizi, aparținătoare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sistemul nervos central. Etapa a III-a se petrece în sistemul nervos central și constă în agresiunea imuno-inflamatorie axomielică a anticorpilor secrectați de limfocitele B, împotriva numeroaselor proteine mielice și lipide ale învelișului mielic. Țintele principale ale anticorpilor sunt proteina bazică mielică, proteina proteolipidică, glicoproteina mielică oligodendrocitară, proteina specifică oligodendrocitară, precum și alfa-beta crystalin, care apare în teaca de mielină după declanșarea răspunsului inflamator (numită și proteina de stress). Un mediator al agresiunii în afecțiunile autoimune este radicalul liber oxid nitric (NO
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
imaginea histochimică este dominată de compuși sudanofili, care dau o reacție pozitivă pentru esterii de colesterol și care rezultă din descommpunerea lipidelor mielinice. Procesul de demielinizare din ambele boli este inițiat de creșterea activității enzimelor proteolitice și de scăderea proteinei bazice din teaca de mielină. b. Caracteristic pentru EAE, cât și pentru SM este demielinizarea de tip primar, în care cel puțin în primele faze, sunt afectate numai tecile de mielină. Totuși, integritatea prelungirilor cilindraxiale și a celulelor nu sunt absolute
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în EAE și SM, putem afirma că EAE este suprimată de aceste medicamente (MlHANCEA și MAROS - 1980). În SM ele suprimă puseele acute, boala putând reveni (POPOVICIU, 1979). f. EAE poate fi suprimată prin vaccinări cu doze crescânde de proteină bazică. Și în SM s-au produs diferite vaccinuri (vezi folosirea copolimerului 1 și proteina bazală orală). Problema care rămâne de rezolvat în continuare, este găsirea antigenului în SM, față de care apare răspunsul imun umoral și celular. Odată cu găsirea etiologiei SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cărui durată este prin definiție mai mare de 24 de ore), sau repetarea unor pusee identice, care nu au semnificația unei evoluții a leziunilor anatomice. În puseele care ating un nou teritoriu neurologic s-a găsit în lichidul cefalo-rahidian proteină bazică encefalitogenă, ceea ce dovedește o distrugere a mielinei. Puseele sau agravările care reproduc o simptomatologie veche la același bolnav nu sunt însoțite de creșterea proteinei bazice în LCR. Se poate deci spune că în SM pot exista două feluri de pusee
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
În puseele care ating un nou teritoriu neurologic s-a găsit în lichidul cefalo-rahidian proteină bazică encefalitogenă, ceea ce dovedește o distrugere a mielinei. Puseele sau agravările care reproduc o simptomatologie veche la același bolnav nu sunt însoțite de creșterea proteinei bazice în LCR. Se poate deci spune că în SM pot exista două feluri de pusee: unul datorat atingerii de noi teritorii a sistemului nervos central și altul care nu este legat de o demielinizare, ci de fenomenele așa zise „pozitive
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de limfocite T - extrase de la animale singemice (identice genetic), imunizate împotriva mielinei nervului optic. Pentru a fi patogene și a antrena un bloc de conducție, aceste limfocite trebuie deci să recunoască, pe deoparte determinanții antigenici ai mielinei, în special proteinele bazice și pe de altă parte constituentele complexului major de histocompatibilitate, întrucât nu sunt patogene decât pe animalele singenice. Celule ale sistemului nervos central, fie celule imunocompetente, fie celule gliale sunt capabile să exprime antigeni ai complexului de histocompatibilitate și sunt
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
reper diagnosticului clinic și evoluției bolii. Sinteza intratecală a imunoglobulinelor (IgG) susține diagnosticul. Imaginea RMN contribuie la dovedirea leziunilor demielinizante, așa cum contribuie potențialele evocate. Există dovezi că SM are o bază imună. Celulele T activate în vivo, reactive la proteina bazică mielinică sau legăturile celulare T care reacționează cu un fragment de proteină bazică sunt găsite în sângele pacienților cu SM. Mecanismul prin care celulele T activate duc la leziuni inflamatoare și demielinizante în SNC rămâne incomplet înțeles. În EAE sensibilizarea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Imaginea RMN contribuie la dovedirea leziunilor demielinizante, așa cum contribuie potențialele evocate. Există dovezi că SM are o bază imună. Celulele T activate în vivo, reactive la proteina bazică mielinică sau legăturile celulare T care reacționează cu un fragment de proteină bazică sunt găsite în sângele pacienților cu SM. Mecanismul prin care celulele T activate duc la leziuni inflamatoare și demielinizante în SNC rămâne incomplet înțeles. În EAE sensibilizarea celulelor T specifice pare să aibă loc în exteriorul SNC și aceste celule
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
orientarea deciziei terapeutice și este posibil ca, instituind tratamentul mai timpuriu să reducem gradul leziunilor tisulare, să încetinim evoluția bolii și să atenuăm în cele din urmă invaliditatea. În LCR-ul bolnavilor cu SM se depistează cantități crescute de proteină bazică mielinică (PBM). LAMERS K. J. B. și colab., (1998); SELLEBSERG F. și colab., (1998) arată că PBM poate fi depistată la 84% din bolnavii cu SM, în faza de puseu și numai la 27% în faza de remisiune. Prin urmare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu a dat rezultate bune și nu se recomandă acest tratament în SM. Tratamentul de desensibilizare este unul din tratamentele de la care se așteaptă rezultate spectaculoase. Pentru desensibilizare se folosesc extracte din creierul de porc sau vită care conțin proteina bazică mielinică, cu proprietăți antigenice răspunzătoare de producerea bolii experimentale (EAE). Ponind de la constatarea că doze mari, repetate pot preveni sau suprima dezvoltarea EAE, prin producere de anticorpi specifici, s-a trecut la aplicarea metodei în tratamentul SM. La cea mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
au fost înlăturate, dar au fost câteva cazuri spectaculos ameliorate. Acest lucru a dat speranțe, cercetările continuând, mai ales că au apărut ameliorări temporare ale simptomelor neurologice. Astfel a apărut copolimerul 1 (COP1) care este un polipetid sintetic asemănător proteinei bazice mielinice. Este un polimer format din 4 aminoacizi ce reacționează imunologic încrucișat cu proteina bazică mielinică. Polimerul nu produce, dar poate opri procesul din EAE la animale. Cercetările continuă în foarte multe țări: SUA, Germania, Israel, Belgia etc. Într-un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]