1,688 matches
-
reținere în al prezenta pe Eusebiu prietenilor săi, ba mai mult uneori îi era chiar rușine pentru a nu fi ridicularizat că se interesează de lucrurile sfinte. În momentul când Silviu îi spuse că la el în casă vin doar bețivi și ratați, dorise să demonstreze că și lui îi calcă pragul oameni de treabă. Se despărțiră toți trei cel puțin cu acea împăcare de suprafață pe care Sandu o reușise. Silviu se îndreptă spre locuința lui cu gândul că cel
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă, cu dinții strânși, o caracatiță-n mandibulă, a doua zi, orașul cu ochi plânși va cere vată, perversul, universul
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CARACATIȚA TIMPULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Caracatișa timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
bre vin de vânzare?! Din vinul pe care ți l-a adus Ionel? Tataie era în grădină. Stăteam unul lângă altul și întindeam la papură. Când l-a auzit, așa cum avea obiceiul, a început să vorbească singur: „Aoleu, măiculița mea, bețivul ăsta se pricepe, dacă se prinde, m-am nenorocit, mă face de rușine în sat!” -La ora asta a băut deja tataie, nu cred că se prinde! i-am spus cu milă pe șoptite. Tataie a făcut ochii mari și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
ochii la Ciobănel, câinele nostru, care, simțind frica lui tataie, mârîia printre dinți. Când a închis poarta în urma lui, tataie și-a luat căciula și a trântit-o de pământ. -Mama lui de vin, auzi, eu Gogu, să tremur în fața bețivului de Gheorghe! Este pentru ultima dată! Poate să se supere Ionel pe viață. -Gogule, i-a spus mamaia de la distanță și m-a arătat cu privirea. Mă simțeam importantă, așa că nu am putut să tac și am completat și eu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
legii sunt însușiri umane care ies terfelite prin comportamentul unor protagoniști ai romanului și autorul știe să selecteze cu măiestrie secvențe epice care pun în lumină comportamentul acestora: înmormântarea Melisei, anchetarea vinovaților, reconstituirea accidentului, combinațiile ilicite ale căruțașului hoț și bețiv, discuțiile amicale din biroul judecătorilor etc. Și totuși, comunitatea din care se desprind unii indivizi certați cu omenia, violenți, gata oricând să pună mâna pe topor sau pe secure, să dea în cap celui care îi supără cu ceva, are
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
iată într-adevăr vinul care veselește de-a pururi inima omului. Și fericit este cel ce bea din acest vin. Din el au băut desfrânații și s-au rușinat și păcătoșii au băut și au uitat căile poticnirilor; au băut bețivii și au început să postească; au băut bogații și au îndrăgit sărăcia; au băut săracii și s-au îmbogățit în nădejde; au băut cei bolnavi și s-au făcut sănătoși; au băut cei muncitori și simpli și s-au făcut
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
de mult, cât poate Domnul să ierte, daca omul se căiește. - Începeți ziua alungând orice urmă de gand rău sau resentiment din mintea și din inimile dumneavoastră. - Muzică este o stare de grație pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. - Bețivul se mai trezește uneori, prostul niciodată. - Când ne îmbolnăvim, ne aducem aminte de Dumnezeu și de moarte. - Noi credem mai mult sau mai puțin ca Dumnezeu există, diavolul însă este convins de existență lui Dumnezeu dar nu se căiește, nu
EXERCITII DE MEDITATIE (8) de ION UNTARU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358073_a_359402]
-
pe traiectoria căreia, volens-nolens, aveam să ne înscriem și noi. Hărnicia și entuziasmul inițial al clasei proletare, îndeosebi a țăranului român, care practicase dintotdeauna o agricultură de subzistență, n-avea să dureze prea mult, căci în conștiința celor leneși și bețivi, așa cum avea să-i caracterizeze arendașul din Rebreanu încă din prima frază a romanului său, apăru nemulțumirea. Nefiind dispuși la sacrificiu, în anii imediat colectivizării, avea să se declanșeze paradoxalul exod la oraș, trândavul țăran român privind cu impasibilitate prin
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
ca prin farmec, că doar nu era prima dată când bea de-i trosneau măselele. Avea practică îndelungată, fiindcă și băutura are tainele ei: dacă nu te ții de ea, te arată lumea cu mâna și-ți zice că ești bețiv, dar atunci când ești client permanent în cârciumă, toți te consideră băiat de gașcă: „om care ține la băutură”, „trosnitor” cu diplomă ștampilată de crâșmăriță. Nici nu se închise ușa bine în urma boierului, că bătrâna îi strigă ca să fie auzită de
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Nu curge apa la tine acasă? Mă miros întâia oară după mult timp și constat că duhnesc a transpirație ca un sconcs. Port același tricou de câteva zile bune, sunt nebărbierit, put deja a vodcă mucegăită, a boască stătută, a bețiv ordinar. Trebuie să termin cu ritmul ăsta, fiindcă nu-i a bună! Ce să fac, ce să fac? Unde să-mi strig durerea, cui să mă plâng? Gata! Știu! La televizor!!! Păi, unde altundeva e mai accesibil? Unde în altă
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
pofti să-l urmeze. Conu Pandele se lovi cu mâna peste frunte și se mustră pe loc: „Thi, mare găgăuță mai sunt!... Ce-mi spuse mie coscarul de administrator să fac, iar eu îmi petrec timpul în crâșmă cu toți bețivii?... Nimic nu e întâmplător, poate reușesc ca să-i vorbesc, dar mă tem de limba cățeilor ăștia care mă iubesc... dacă-i cinstesc.” - Intrați, boier dumneavoastră!... Sper să vă placă acest colțișor ferit de gălăgia de afară. - Încântat!... Poftiți dragii mei
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Până acum nu am spus nimănui nimic, de rușine, dar toți vecinii știu viața mea. Face o pauză, respiră adânc, se șterge pe frunte parcă ar vrea să înlăture un gând urât și adaugă oftând: bărbatul meu bea, e un bețiv cum nu a mai existat. După cum știți și dumneavoastră cu un bețiv nu poți da înainte. Beția este cauza care duce la trai rău, la umilin ț e, dispre ț , desconsiderare, s ă r ă cire, disperare . Când nu bea
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
știu viața mea. Face o pauză, respiră adânc, se șterge pe frunte parcă ar vrea să înlăture un gând urât și adaugă oftând: bărbatul meu bea, e un bețiv cum nu a mai existat. După cum știți și dumneavoastră cu un bețiv nu poți da înainte. Beția este cauza care duce la trai rău, la umilin ț e, dispre ț , desconsiderare, s ă r ă cire, disperare . Când nu bea, era cel mai bun om din lume, dar acum a înnebunit. Este
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
Până acum nu am spus nimănui nimic, de rușine, dar toți vecinii știu viața mea. Face o pauză, respiră adânc, se șterge pe frunte parcă ar vrea să înlăture un gând urât și adaugă oftând: bărbatul meu bea, e un bețiv cum nu a mai existat. După cum știți și dumneavoastră cu un bețiv nu poți da înainte. Beția este cauza care duce la trai rău, la umilin ț e, dispre ț , desconsiderare, s ă r ă cire, disperare . Când nu bea
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
știu viața mea. Face o pauză, respiră adânc, se șterge pe frunte parcă ar vrea să înlăture un gând urât și adaugă oftând: bărbatul meu bea, e un bețiv cum nu a mai existat. După cum știți și dumneavoastră cu un bețiv nu poți da înainte. Beția este cauza care duce la trai rău, la umilin ț e, dispre ț , desconsiderare, s ă r ă cire, disperare . Când nu bea, era cel mai bun om din lume, dar acum a înnebunit. Este
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
multă vreme, lungind cuvintele, lăsând pauze lungi între propoziții ori grupuri de cuvinte și repetând obsesiv și apăsat „ajutoru' de la Primărie”. Avea el ce avea cu ajutorul acesta. N-avea nimic împotrivă să fie dat celor cu adevărat neputincioși, dar nu bețivilor zdraveni și buni de muncă, cum e Radu Ursaru. Tăcu abia când lăsă în urmă ultima casă de la marginea satului, de unde drumul începe să se aștearnă deschis peste câmp, printre culturile de diferite tipuri, aflate la începutul vieții lor vegetale
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
Marine!... galava nu bine la tine. - Vania, la mine-i bine, și i-am arătat cu mâna fruntea capului, nu e bine la tine... Ai înțeles cum se spune? - Bine, bine... Marine, da nu bine, așa-i? Râdea ca un bețiv buimac ieșit din cârciumă. Când nimeni nu se aștepta să-l mai vadă pe Ceapaev, ne-am pomenit cu el că bagă capul în mașină și se uita la noi cum lucram. Cascheta o ținea în mână, iar dovleacul pe
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
în Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012. sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară ... Citește mai mult sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștieîn toate cele șasesuteșaizecișișasede zăripe umerii ei goi moartea îl luă să-i aratemult-umblatele-i neumblatecărărila birtul din colț trei bețivi cântă ceva despredragoste despre banidespre viațădoar mama poetului într-un ungher plânge mocnitcu fața în mâini sau cumâinile-n fațăhei zise ofticat barmanul cel gras cine draculuia încuiat timpulpe dinafarăcum cine spuse mama poetului fiul meu dragscumpul meu fiu care astăzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
din discuțiile cu ea, nici carte nu știa prea multă, iar vorbirea îi era una de țărancă ce nu s-a bucurat de civilizația unui oraș sau de o instruire într-o clasă de școală. Oare ce o fi făcut bețivul când și-a găsit nevasta cu cele două copile în brațe, el, care își dorea neapărat un băiat, după cele două fete apărute înainte? Spera să nu-i fi făcut vreun rău lăuzei și așa slăbită după cele două nașteri
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
să o ajute? - Cum cine? Nu avea soț? - Avea, dar nu prea avea. - Stai așa, dragule, că mă bolânzești de cap de tot. Ia-o mai ușurel că nu pricep. Cum avea, dar nu avea? - Soț avea, însă era un bețiv, care stătea mai mult prin birturi, decât pe acasă. Cum cobora de pe munte din pădure, unde lucra, cum se oprea la cârciumă și nu mai ajungea acasă, decât atunci când își făcea plinul. - Până aici am priceput. Dar de ce nu era
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]