844 matches
-
teatru, adorau cinematograful. Greta Garbo era actrița preferată a tatei, care o colecționa în cărți poștale și în albume de lux. Nici Marlene Dietrich nu era disprețuită”. Senzualitate sublimată! Timp sublimat așijderea într-o fantomatică defilare de imagini, într-o beatitudine retro la care participăm grație acestui mediator ultraexpert, acestui foarte dotat scriitor care este Barbu Cioculescu. Monica Pillat și Barbu Cioculescu: Povestind despre atunci , București, Ed. Humanitas, 2012, 220 pag.
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
să joace deopotrivă rolul de mise en abîme, cât și de decor, oricum, film la care nu se uită nimeni. De remarcat, aproape toată lumea gay e frumoasă în filmul lui Kechiche, și mamele gay zâmbesc soporific într-un fel de beatitudine generalizată de reclamă la emulsifianți cosmetici. Ceea ce sare în ochi la acest film este această privire concupiscentă a camerei, căutând unghiul favorabil pentru a surprinde cât mai mult și mai elocvent din erotismul juvenil, barely 18, ceea ce nu pare să
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
Mușatescu, dl George scrie: Dacă nu venea cel de al II-lea Război Mondial, cu urmările sale dezastruoase pentru noi, românii, dar și cu anii premergători care au tulburat totul, lumea noastră caragialian-minulesciană ar fi devenit și tudor-mușatesciană, trecînd în beatitudinea unei nevinovății cu alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă, cred eu, Și ea împlinită îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în actul critic mai mult ori mai puțin epuizant, cu o relaxare în idealitate. Criticul se reechilibrează prin plonjarea nereținută în dispoziția opusă celei curente în economia
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din percepția comună, din capriciul clipei, din imprevizibilul său latent. Restrîngerii îi urmează dilatarea, austerității sensurilor o beatitudine a lor. Partea aspiră la întregul din care s-a desprins prin fatalitatea existențială. E o sinecdocă vizionară. Dacă poetul s-a complăcut în spațiul securizant al odăii romantice ca într-un simbol al solitudinii, odaia se deschide spre lume
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
care le trăim de un deceniu - statul de drept și integrarea în unități mai largi, continentale și mondiale. Puterea democratică. Ispite și primejdii Cu aceasta nu trebuie să credem că am atins perfecțiunea și că istoria se sfârșește într-o beatitudine absolută, cum ne asigură Fukuyama. Nu, omenirea se confruntă cu noi probleme, cu noi pericole și noi tentații ce se cer consemnate lucid. Problema fundamentală este aceea a tensiunii "particular-universal" sau, altfel spus, între varietate și uniformitate. Democrația globalizatoare va
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Nu-mi pot permite să intru în detalii aici. Mai vreau să adaug un cuvînt despre plusul de prospețime adus de aceste contacte spirituale, despre acea picătură (necesară, în fond, oricăruia dintre noi, cei trecuți de cincizeci de ani) de beatitudine retrospectivă, de aer tineresc adus de mediul încă familiar al amfiteatrului - loc rămas magic pentru intelectualul care și-a găsit vocația profesională... (Vă propun, dragi și răbdători cititori, să faceți terapeutic cîțiva pași, măcar la început de an, prin sălile
Imaginea școlii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10916_a_12241]
-
întoarcerea din rai. în varianta definitivă semnată la primele două sute de pagini consacrată lui Francisc Anicet și felului cum decade și i se destramă familia. Iată cum explică autorul însuși titlul romanului și semnificația lui: "întoarcerea din rai însemna pierderea beatitudinii, a iluziilor și a optimismului care dominaseră primii doisprezece ani ai "României Mari". împreună cu o parte a generației mele trăisem adolescența și prima tinerețe în această atmosferă și euforie, încredere și tembelism. Știam acum că acest "Rai" se afla undeva
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
în spatele nostru. îl pierdusem înainte de a ne fi dat seama că-l cunoscusem, de fapt fusesem prima și singura generație care se putuse bucura de "Raiul" instalat în 1919-1920. Evident, "Paradisul" acesta era de ordin spiritual: era pur și simplu beatitudinea rezultată din împlinirea unui ideal colectiv. Nu presupunea nici un sindrom manifest în viața socială, economică sau politică". (Memorii, vol. I, Ed. Humanitas, 1991, p. 276.) Cartea lui Eliade a fost comparată - încă de la apariție cu Un om sfârșit de Giovanni
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
în același timp două femeie - pe Ghighi și pe Una - fără să se fixeze asupra uneia din ele. Dorind singurătatea, frământându-se, nu vede decât o singură soluție: sinuciderea. Moartea senină, fără suferință îi poate asigura libertatea. Ea este singura beatitudine. Sinuciderea lui Pavel exprimă tragedia propriei sale generații. Prietenul său, David Dragu - pamfletar abstinent până la 26 de ani, posesor a două licențe, corector de noapte la un ziar - e autorul unei "Etici" (care nu va apărea niciodată. Nu dorește să
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
asemenea unui medic psihiatru. Numai că Nina este mult mai fragilă decât crede el, tensiunea uriașă o frânge în două, o parte este doctorul Jekyll, celălalt domnul Hyde. Schizoidia se realizează perfect în timpul spectacolului și ea provoacă tragedia, dar și beatitudinea transfigurării personajului care este captat deplin în ficțiunea pe care o întruchipează. Ceea ce regizorul ne lasă să întrevedem pe parcursul evoluției Ninei către „perfecțiune” este o dimensiune patologică a personajului său. Recluzionată într-o ambianță peterpanească a unei copilării fără de sfârșit
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă beatitudine, s-a înverșunat să dăruie, la rîndul său, lumii de astăzi, opere cu sunet la fel de plin, de integru. O statuă precum aceea a lui Traian, pe care a plantat-o pe malul Guadalquivirului, lîngă locurile unde s-a petrecut nașterea
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
orice comentator de poezie autentică... Cealaltă față a criticii lui Ilie Constantin apare îndatorata spiritului critic propriu-zis, adică aplicării unor criterii exclusiviste, care nu pot evita declararea nemulțumirilor. Lumea nu e perfectă și, cu atît mai putin, lumea creației literare! Beatitudinii din faza lirica i se asociază, firesc, iritarea instrumentata ironic ori sarcastic, în funcție de dozarea (stilistica) a decepției. Să precizam că, în absența unei astfel de consemnări a dezamăgirilor, propozițiile laudative, de "recunoaștere" emoțională, ar fi fost mai puțin convingătoare, generatoare
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
cuțitul, unt proaspăt, miere ca aurul, și cafeaua tare, esența parfumată, delicioasă (fără pic de cicoare!). Iar noi, eredo-cafegiii turnând când lapte, când cafea; găsind-o când prea tare, când prea slabă, doar ne-om tot umplea ceștile! Beam cu beatitudine, mâncam la cozonac, cornuri, sau pâine de casă negruță și dulce! Dar se și vorbea multe, se râdea din toată inima, toți aveau spirit, toți erau buni și veseli!" (pp. 138-139) Se cuvine precizat faptul că aici la Răcăciuni a
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
surpriza o opri în loc, în fața comodei de marmură cenușie, în mână cu fotografia tatălui lui Jean Albu, întâlnind în oglindă ochii lui Matei care de-alături, din biroul avocatului, o fixau cu nu mai puțină surprindere, dar și măriți de beatitudine. Ca să se desprindă din focul lor reflectat îi trebui un mic efort, apoi traversă încăperile umbroase și ajunse în camera ei, surâzând privirilor lui pe care le avea mereu în față" (p. 205, în prima ediție). Romanul lui Radu Petrescu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
un lucru bun, dar insuficient. Nu cred că atrocitatea cu pretenții de colind i se poate imputa doar lui. Am urmărit chipurile cântăreților și nu mi-a fost greu să identific totala lor aderență la „mesajul” hiperhuliganic al textului. De la beatitudinea citită pe fețele unora, la gesticulația adolescentului cu figură hotărâtă, purtător de cușmă neagră, ce-și făcea demonstrativ cruci, e clar că ne aflam în fața unei operații rutiniere: nu părea să fie pentru prima oară când transilvănenii copleșiți de „dor
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
în alta. De notat că "abstracțiunea" e mai curînd expresia unui sincretism cosmic, a unei complexități sugerate alegoric ("Ating cu gura abstracțiunile/ semințe cu miezul revărsat peste coaja/ că valurile mării valuri/ verticale înspumînd văzduhul" - Respirația subacvatica), rareori împinse la beatitudinea purităților declarate, dematerializate, mistice: "abstracțiunile abstracțiunile/ mă sorb într-un adînc mai adînc decît marea/ într-un înalt mai înalt decît/ concentricul joc din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
a făcut obiectul unor discuții de câteva secole (vezi pe această temă Tahafut al-falasifa de al-Ghazali și, pește sute de ani, riposta lui Averroes, Tahafut al-tahafut). Ideea că fericirea (să’ada) e una cu mântuirea e amplu comentată de Avicenna, beatitudinea e o depășire a multiplicității Inteligentelor, sufletul - printr-un elan de contemplare filozofica, ajunge la vederea lui Dumnezeu, ca Bine suprem și sursa a desăvârșirii. Cand citesc la Bonaventura că ”nimeni nu poate deveni fericit decât dacă se înalță deasupra
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
legendar, „cu Biserica Neagră în mijloc, ca o imensă orgă”. De altfel, și titlul romanului este polivalent. Accidentul petrecut „la cotitură”, acolo „unde tramvaiul o ia pe Orientului”, e un mic eveniment profan. Pe munte însă, într-o stare de beatitudine, simțindu-se „fără greutate, fără memorie, fără trecut”, schiorii își provoacă accidente posibil mortale, împinși de impulsuri suicidare, cu senzația de neant din care ies sau în care sînt pe cale să intre. Căci schiatul nu mai e numai un sport
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
la țintă în ochiul cît un taler/ Al ciclopului/ Scriu plin de lene:/ Iubesc fîntîna fără apă săpată de turci/ La picioarele castelului medieval" (Emoție). Preistoria îl umple de fericire: Norii fierbinți sînt încă departe și bezna/ Ne umple de beatitudine" (Cîntec despre substanță).
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
și imaginare, chiar dacă numele lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
le-aducă În ursite - zână bună adu Doamne pâine caldă și-i dă gust de dor fărâmii să Învețe ce e dragul cine n-a iubit salcâmii... Pentru a se Împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]