3,030 matches
-
caprei, ca animal neastâmpărat (Capra sare masa, iada sare casa!) care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gazdei de a-i hrăni pe toți cei care-i călcau pragul. Pentru familia de gospodari care primeau cât mai mulți hrămari era o cinste, erau căutați, erau cu vază în sat. Cei veniți la hram urau gazdelor sănătate și belșug, mulțumeau pentru masă și băutură și plecau mai departe, dacă-i țineau puterile. De hram, ziua se organiza horă pentru tineri, iar noaptea era bal pentru toți cei care voiau să participe. De regulă, orchestra care umbla pe la casele oamenilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și aruncau pe josă câțiva bănuți. Cu strigări, muzică, vorbe de duh se ajungea la casa mirelui unde începea jocul pentru cei veniți cu „jocul”, iar gazda continua pregătirile pentru masa nuntașilor cei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Uneori, pe cînd umblam prin magazia din spate făcînd pachete sau pregătind o livrare, Îl auzeam pe cîte un client glumind cu tata. — Sempere, ceea ce trebuie să faci dumneata e să-ți cauți o fată de treabă, că acuma e belșug de văduve arătoase și În floarea vîrstei, mă-nțelegi. O fată cumsecade Îți aranjează viața, prietene, și te Întinerește cu douăzeci de ani. Ce nu poate face o pereche de țîțe... Tata nu răspundea niciodată la aceste insinuări, Însă mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
află într-un loc necunoscut și că interogatoriile, cu toate rezultatele nule obținute până acum, continuă. Cum să știi cine are dreptate. În ce privește cel de-al doilea punct, acela despre ce or face agenții serviciilor secrete, aici avem certitudini din belșug. La fel ca alți muncitori onorabili și demni, pleacă în fiecare dimineață din casele lor, străbat orașul de la un capăt la altul, în căutare de indicii și, când li se pare că peștele e gata să muște, încearcă o tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acel strigăt. Capul său, aproape desprins de trup printr-o lovitură sălbatică, zăcea atârnându-i peste umăr. Dante Își Înăbuși strigătul care Îi năvălise pe buze la vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
decât Popa începură să se dea cu capul de livezile Raiului, Popa începu să culeagă senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa îi săpă o groapă mare, sădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
răspunde Hans râzând de gluma bună pe care‑a făcut‑o. # Ca să intre în joc și natura - de care la o adică te poți delimita ca un corp străin -, gașca o ia spre faimoasa Pădure vieneză, unde există natură din belșug, și de fapt nimic altceva. Doar excursioniști în căutarea unui mod de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe Schöpfl, pe Satzberg. Îmbrăcați într‑un costum sportiv ce aduce vag cu portul din Stiria. Dar ei sunt orășeni, iar elementul rural e un semn de belșug, semn că lumea nu mai trăiește la țară și nici în sărăcie. Pălăriuța tiroleză le stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stea norocoasă pentru că‑mi amintesc cu plăcere de fiecare clipă a acelei seri palpitante. Am dansat împreună și totul mi s‑a părut atât de frumos și îmbătător. Cei doi liceeni folosesc imperfectul și, cu toate că‑l folosesc întruna și din belșug, rostit de ei rămâne totuși ca nou. Hans mai aude și că tipul de la masa alăturată, care cu siguranță că habar n‑are ce trebuie și ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi proorocește tatei, cu multe vorbe, că urmează să‑i distrugă - lui, tăticului - viața. Acum părinții, puși la țol festiv, tata, ca de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al treilea și, cu excepția numărului de uniforme SS care umblau pe acolo, mă simțeam aproape ca pe vremuri. Era mare păcat că nu erau multe amintiri plăcute, dar fericirea nu a fost niciodată o emoție care să se găsească din belșug la Alex, cu excepția cazului în care ideea voastră de petrecere implică să „lucrezi“ la un rinichi cu piciorul de la scaun. De câteva ori, bărbați pe care îi cunoșteam de pe vremuri m-au oprit pe coridor ca să mă salute și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe gât și am așteptat ca alcoolul arzător să ajungă la ce mai rămăsese din inima și stomacul meu. Am dat din cap și l-am lăsat să-mi mai toarne unul. I-am zis: — Chiar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele-i de piatră. Grâu, popușoi, săcară, mei și orz..." (Belșug) Uneori avem o trecere de la organic la metalic și atunci avem bucuria să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Momente > URAREA MEA Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului URAREA MEA de N.T. DINCĂ Anul nou, care-abia vine, Să v-aducă numai bine: Fericire, sănătate, Belșug și noroc în toate, Nopți și zile liniștite, Toate visele-mplinite, Sărbători pline de soare Și putere creatoare, În familii armonie, Pace-n suflet, bucurie, Gânduri bune, luminoase, Numai întâmplări frumoase Și să fiți înconjurați Doar de oameni minunați! Eu am
URAREA MEA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364278_a_365607]
-
nu mai găsește acum, din păcate, răgazul de a povesti Omului contemporan aproape nimic. Nenumărate drame umane cu iz complet neartistic au intrat cu o destul de mare bruschețe atunci în cercul hiperparalizant al uitării, un cerc infam și suprasaturat din belșug cu șiruri de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de amănunte despre inimaginabilul arc al mizeriei îndurate pe fronturile estice și apusene ale morții pentru împlinirea diabolicei „profeții” churcilliene mâzgălite pe suprafața
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
din icoana pe care o păstra în camera din față. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul realiză: „Era El ... era chiar Sfântul Nicolae! Venise să-l ajute, să-i aducă din nou pe copii aproape, să-i pună belșug pe masă. Venise să-i spună: LA MULȚI ANI ... NICOLAE!” După ce-l petrecu pe sfânt cu privirea, se întoarse în casă, ca să-și strângă copiii și nepoții în brațe. Era fericit, cum nu mai fusese demult. Se simțea mai tânăr
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se oprească-naintarea și se întoarce singur cu brațele întinse înspre fată. În sinea lor cei doi își cugetă în scurt ce au defăcut. Fata putea să se întoarcă la viață și belșug cu strângere hidoasă ori să moară fecioară. Fulger de gând alege sfârșit de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
și ale galaxiilor, se mulțumeau doar cu aceste descoperiri despre trecut. Preferau să stea picior peste picior, în spații de agreement și să capteze informații din timpurile trecute care soseau în prezent în valuri, de peste tot, fără încetare și din belșug. Mai umblau și ei cu nave cosmice pe ici pe colo, însă făceau asta doar pentru a se distra. În tinerețe Moș Orion fusese un vajnic luptător de partea relativiștilor, nu putea tolera în niciun chip teoriile virtualiștilor dar, mai
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
îmi pare că ne-a tratat ca pe dușmani - deși ni-i datoria mare, urez un sincer “La mulți ani”! N-avem motive să ne-ncredem că-n noul an n-om fi sărmani - cu toate astea-n legi prevedem belșug în case pe mulți ani. Ne-am oploșit în Europa cu cete de milogi țigani și nu ne-a deranjat sincopa cu romi pribegi și fără bani. Dar cum pe lume se plătește tot răul scurs din bădărani, românilor li
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
cu fructe proaspete, evitându-le pe cele de la supermarket-uri, ofilite și fără gust. Lia le-a insuflat curajul reînvierii tradițiilor și a purtării costumelor populare la aniversări și sărbători. Lucrul acesta a atras mulți turiști străini, ceea ce a adus belșug în viața sătenilor, dar și un schimb cultural între etnii. Pentru că verile erau foarte călduroase, prințesa i-a îndemnat pe săteni să-și facă iazuri în fundul curților pentru pești, dar și pentru scalda copiilor. În câțiva ani, locuitorii acelei localități
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]