640 matches
-
apă de băut - s-a auzit un glas de la vecini. ― Ioane, gându-i bun, da’ te-ai întrebat din ce faci focul? - a întrebat unul. ― Se vede de la o poștă că ești târgoveț, vecine. Da’ tu nu vezi ce de beldii de un stat de om se ridică pe malul șanțului de colo? ― Unde, mă, că nu văd? ― Între copacii din spatele tău. Om mai rupe apoi câteva crengi de ici de colo, că până la urmă pe așa un ger or arde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rău. Avem noroc că e ninsoare deasă și nu se vede fumul. Atât ne-ar trebui, să ne dibuiască inamicul. Devenim ținte sigure. Încercați. ― Am înțeles, domnule căpitan. Mândru de reușită, Ion a alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și ecloziune ale noului curent estetizant (referințe utile în Emil Manu, Cafeneaua literară, Ed. Saeculum, 1997). Constantin Beldie înregistra „sociologic” mirajul simbolist al Terasei Oteteleșanu, unde „atîția tineri cu părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1912-1915 - în forme incipient moderniste (Arghezi) sau preavangardiste („postlaforgueenii” A. Maniu, Vinea, Tzara). După 1911, se înregistrează și o tendință de răspîndire în paginile unor publicații eclectice (Noua revistă română, Flacăra), prin intermediul unor persoane favorabile, din interiorul redacțiilor acestora (Constantin Beldie, Ion Pillat). Curînd, gazetele independente scoase de N.D. Cocea (Viața socială, Rampa, Facla) vor redimensiona pe coordonate social-politice atitudinea estetică „revoluționară”, stimulată, între 1913 și 1914, și prin intermediul cotidianului Seara. Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu Ștefănescu-Est, M. Săulescu, Eug. Speranția, Th. Solacolu, Al. Vițianu, Nae Ionescu (viitorul filozof interbelic!) și Dem. Theodorescu, cărora li se adaugă sămănătoristul „disident” I. Dragoslav (portretizat de Iser) și Constantin Beldie, omul de legătură de la Noua revistă română... A fost, pe drept cuvînt, remarcată exigența estetică în selecția textelor: intrat în etapa revoltată, simbolismul românesc se maturizează, iar manifestul revistei are mai mult decît o notă în plus față de entuziasmul auroral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și psihologie se va orienta, alături de I.L. Caragiale, către Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, arătîndu-se deschis chiar colaborării cu socialiștii. Noua serie a revistei sale (1908-1916) reflectă această orientare eclectică, deschisă, nediscriminatorie. Sub influența secretarului de redacție Constantin Beldie, paginile literare se deschid tot mai mult către estetism (aici va publica un poem și viitorul Tristan Tzara, alături de A. Maniu, I. Iovanachi, D. Iacobescu, Ion Pillat, Emil Isac ș.a.). În Memoriile sale, Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sub influența secretarului de redacție Constantin Beldie, paginile literare se deschid tot mai mult către estetism (aici va publica un poem și viitorul Tristan Tzara, alături de A. Maniu, I. Iovanachi, D. Iacobescu, Ion Pillat, Emil Isac ș.a.). În Memoriile sale, Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p. 166)... Tunsă á la garçonne și cu atitudini foarte libere, „prietenă” a scriitorilor de la Terasa Oteteleșanu, Mica Bogdan-Pitești a servit, cu nurii ei androgini, drept model unor pictori precum Camil Ressu, Pallady sau Pascin. Mateiu Caragiale și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și lui Arghezi (...) Omul scria bine și avea intuiții de critic pe care nici Simu, nici Zambaccian, nici Kalinderu, bogătași «onorabili» în ochii unui Lovinescu, nu le-au avut.” (Jurnal de epocă, Ed. Eikon, 2003, vol. II, pp. 346-347 ). Constantin Beldie (citîndu-l apocrif pe actorul Ion Iancovescu într-un „dialog mimat ca dintre un prepus al comandaturii germane și directorul ziarului Seara”): „- Dumneata, domnule Bogdan-Pitești, ai primit mulți bani de la noi, cu condiția să scoți o gazetă de mare tiraj, - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
napoleoni de aur! - V-am mîncat banii, e adevărat, dar nu v-am tras pe sfoară! Căci cum v-ați închipuit dumneavoastră că un trădător de țară ca mine s-ar fi putut să nu fie dublat de un escroc?” (Beldie, op. cit., pp. 166-167). Momentul 1910. Antiacademismul postimpresionist și critica de artă. Theodor Cornel, Tudor Arghezi Dacă în literatură momentul rupturii antiacademice este anul 1912, în zona artelor plastice, un istoric al artei precum Theodor Enescu îl plasează în 1910 (v.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al Insulei minulesciene. Student la Filozofie, viitorul mentor al „tinerei generații” interbelice fusese și preparatorul liceanului Ion Eugen Iovanache, care-l va portretiza în romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul rhetorului căutînd succese de «galerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă durată în cariera acestui scriitor, ale cărui variații stilistice de mai tîrziu (niciodată și la nimeni, ca la Adrian Maniu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De la Sociologia literaturii la Teoria comunicării. Studii și eseuri, traducere de Sanda Chiose-Crișan, studiu introductiv de Constantin Crișan, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, p. 33). O echipă devenită - în cadrul avangardismului autohton - un prim „val”... Din nou, Memoriile lui Constantin Beldie par a oferi cel mai expresiv-sintetic tablou memorialistic (și profil cultural-psihologic) al „echipei” postadolescentine „fugite de la școală”, cu formațiunea ei „boemă”, animată de „acel liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simboliste, era bucuria și desfătarea noastră bilunară, mai cu seamă pentru a sa Révue de la Quinzaine, atît de bogat informată de mișcarea ideilor în toate ramurile și în toate țările” (op. cit., pp. 65-66). Deși insuficient sub raport „sociologic”, inventarul lui Beldie indică - pe lîngă juvenila, teribilist-entuziasta ardere a etapelor - influența zdrobitoare a librăriei franceze ca filtru al noutății artistice asupra tinerilor „moderni” din Micul Paris. Capitolul III. Publicistica literară preavangardistă a tînărului Ion Vinea: nn promotor critic al postsimbolismului Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
semnate în paginile Noii reviste române de către profesorul Ramiro Ortiz - în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat prin articole favorabile acțiunilor expansioniste ale Italiei în Africa sau Albania, de pildă. Același Beldie apreciază că stilistica futuristă a fost preluată printre cei dintîi - prin intermediul profesorului Ortiz, autor și al unor reportaje de război pe această linie - de către Nae Ionescu (Beldie, op. cit., p. 151). „Într-adevăr, Ortiz - care își va aduna respectivele articole sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articole favorabile acțiunilor expansioniste ale Italiei în Africa sau Albania, de pildă. Același Beldie apreciază că stilistica futuristă a fost preluată printre cei dintîi - prin intermediul profesorului Ortiz, autor și al unor reportaje de război pe această linie - de către Nae Ionescu (Beldie, op. cit., p. 151). „Într-adevăr, Ortiz - care își va aduna respectivele articole sub titlul Italia modernă, Editura «Ancora», București, 1925 - apreciază rolul de «agitatori morali» al tinerilor în cauză, determinant pentru intrarea Italiei în război, fără însă a privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
filozofii idealiști germani, apoi Eminescu și, îndeosebi, Caragiale. Textele sale - elaborate în nenumărate variante, cu o fervoare maniacală - încep să circule informal în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aus der Zeit, Zürich, 1927, La fuite hors du temps, journal 1913-1921, Editions du Rocher, Paris, 1993 Ball, Hugo, „Dada à Zurich” în vol. Le mot et l’image (1915-1916), L’ecart absolu-poche, Col. Les Presses du reel, Dijon, 2006 Beldie, Constantin, Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București. 1900-1950, Editura Albatros, București, 2000 Bogza, Geo, Jurnal de copilărie și adolescență, Editura Cartea Românească, București, 1986 Caragiale, Mateiu I., Opere, ediție, studiu introductiv și note de Barbu Cioculescu, Editura Fundației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îl aștept pe Toader. „Ai obosit, Petrachi, băiete, sau ți-i frică?” „Mi s-a părut că o pală de vânt a adus un zgomot de frână de tren”. „Tare aș vrea să fie așa. Da’ dacă vântul, trecând prin beldiile și păișul de pe marginea cărării, a făcut ca saboții de frână? Hai să ascultăm cu toții ș-om vedea...” Am rămas nemișcați vreme de câteva clipe. Vântul venit În valuri fluiera prin beldii, dar nu semăna cu scrâșnetul de frână. „Ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fie așa. Da’ dacă vântul, trecând prin beldiile și păișul de pe marginea cărării, a făcut ca saboții de frână? Hai să ascultăm cu toții ș-om vedea...” Am rămas nemișcați vreme de câteva clipe. Vântul venit În valuri fluiera prin beldii, dar nu semăna cu scrâșnetul de frână. „Ți s-a părut, Petrică. Da’ mai știi?” Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie să Înaintezi doar prin salturi - a intervenit tata Toader. ― Aș vrea să știu dacă mai doriți ceva, fiindcă e târziu și mâine trebuie să intru În sala de operație la prima oră?... Mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]