952 matches
-
și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo? zic, intrând în lift. — Bex! Suze sunt. — Suze, zic și scot un chicot. Nu‑ți trece prin cap în ce belea erai să mă bagi! Dacă sunai acum, să zicem, cinci minute, ai fi... — Bex, fii antenă, zice Suze însuflețită. Tocmai ai primit un telefon. — Da? Apăs pe butonul de parter. De la cine? — De la Zelda, de la Cafeaua de dimineață! Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înțeleg. Michael se uită la mine cu căldură. Comandăm? În timp ce mâncăm, vorbim despre alte lucruri. Michael îmi spune despre agenția lui de publicitate din Washington, și mă face să râd povestindu‑mi despre politicienii pe care‑i cunoaște și despre belelele în care se bagă aceștia uneori. Eu îi spun, în schimb, despre familia mea, despre Suze și despre modul în care am primit slujba de la Cafeaua de dimineață. — Îmi merge foarte bine, dacă vrei să știi, zic sigură pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te cred, e arătoasă și-acu’, dar știi părerea mea de femei? Se spurcă ușor, se fac duble, triple, așa e firea lor, muierile la cratiță, dacă mă Întrebi pe mine, excepția e doar Tovarășa! Nu po-să-ț’ spui În ce belea ne-a băgat bețivu’ de Gherghina, fă repede actele pentru Matei, e lucrare urgentă! Are dreptate Șeful, ce spunea ieri, tovarășul colonel, avem nevoie de o reformă instituțională, dar adevarată! De profesioniști adevărați avem nevoie, de oameni tineri, cu școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dar vreau amănunte, vreau... ― Eu am spus o femeie. După mine, femeie cu adevărat nu poate fi decât aceea care știe bine ce vrea și care-și poartă singură de grijă. Celelalte, mai ales cele mereu neajutorate, nu sunt decât belele și poveri, în nici un caz femei. ― Dar unde a stat ascunsă femeia asta până acum? Văd după mustața ta că știai, dar ai păstrat totul numai pentru tine. Nicolae îi oferi un pahar cu ceai, apoi își luă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
știe de ce ar fi fost în stare. Era pornit, Mirelo, să te calce-n picioare și mai mult nimic dacă nu l-ar fi ținut prietenii colonelului, și nu fi prost Velicule, chiar îți stă mintea să ne bagi la belea, aici la dom’ colonel care ne cinstește și ne omenește și ne distrează la ziua lui, păi, se poate? Și pe urmă că ieșiți afară-n stradă dacă aveți ceva să vă spuneți tu și cu Mirela, hi-hi-hi, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nebună, nebună, singura dată când mă așteaptă cineva la ieșire ca să spună că am cântat bine, se nimerește să fie o scrântită, și eu, ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să mă bag În belea cu mâna mea, sunt defecte care mai au și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă, iar eu am fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
voiau să omoare pe cineva. M-am urcat pe vas și am Început să-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea zîmbetu’ Ăla ciudat, de surd. M-am dus către el: — Auzi, ai grijă să nu intri În vreo belea din cauza asta. Nu m-auzea. A trebuit să țip la el. — Eu poltică deșteaptă, mi-a spus. Apoi a lăsat vasul la apă. I-am făcut cu mîna În timp ce arunca frînghia de la proră pe punte, apoi vasul a ieșit lunecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe cînd era un tip ca lumea. Da’ ce-are barca, Harry? — N-are nimic. — PĂi și-atunci ce se-ntîmplă? De ce te uiți așa la mine? — Frățioare, i-am spus, părÎndu-mi atît de rău de el, ești În mare belea. — Ce vrei să zici, Harry? — Nu știu Încă. Nu-mi dau Încă seama ce-o să fac. Am stat un timp așa și nu mai aveam nici un chef să vorbesc cu el. Odată ce-mi dădusem seama de ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
VĂ dau una peste cap cu asta. Le arătĂ o țeavă de fier cu care le dădea-n cap rechinilor. N-ați vrea dumneavoastră, domnilor, să dați la undiță și să vă distrați? N-ați venit pîn-aicea ca să intrați În belea. Ați venit să vă odihniți. Spuneți că nu mîncați pește-cu-velă, da’ n-o să prindeți așa ceva În canalu’ Ăsta. Dacă prindeți vreun crap sînteți norocoși. — Ce zici? Întrebă doctorul. — Mai bine-l lăsĂm În pace, spuse secretarul, cu ochii pe țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ascultă, tovarășe. Poți să-mi povestești tu ce tîmpenii vrei, pentru că-s interesante și eu sînt destul de matur ca să-mi dau seama singur ce să cred. Da’ nu-mi pune Întrebări, mă-nțelegi? CĂ atunci chiar c-ai dat de belea. MĂ interesa așa, personal, de curiozitate. Nu-ți ceream vreo informație. Nu ne cunoaștem destul de bine ca să ne punem Întrebări atît de personale, tovarășe. Nu vrei tu să te muți la altă masă și să ne lași pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de la șorț și scoase un portofel. — Trebuie să pleci de-aici, spuse ea repede și amabil. Și cît mai curînd cu putință. De cît ai nevoie? — Am șaișpe dolari, spuse Nick. — Uite, mai ține douăzeci. Și n-o băga-n belea pe fetița asta. Las-o să se ducă acasă și să-i mai supravegheze pînĂ scapi. CÎnd ați auzit de ei? Femeia clătină din cap. — SĂ cumperi e mai rău decît să vinzi. Stai ascuns pînĂ se liniștesc apele. Nickie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-ți treacă prin cap s-o iei. Vino diseară, o să-ți pregătesc niște lucruri. Ați putea să-mi dați o tigaie mică? — O să-ți pregătesc tot ce-ai nevoie. Alți bani nu-ți mai dau, ca să nu intri-n alte belele. Aș vrea să vorbesc și cu domnul Packard, să-mi facă rost de niște lucruri. — O să-ți facă el rost de tot ce ai nevoie. Tu Însă nu te apropia de magazin. O s-o pun pe Piticot să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
straniu să mărșăluiesc alături de fețele acelea săpate, sălbatice, ițindu-se din pufoaice prăfuite. În mâini, fețele-de-mină duceau ghioage, răngi, hârlețe. Coloana uriașă scanda la unison: „A-sa-si-nii!” sau „Sus în deal la Cotroceni cântă cucuveaua/Ilici, gata, și-a găsit în sfârșit beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil. Evităm să intrăm în belea. Ne vedem lungul nasului și nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala, fie ea de noapte sau nu. Pentru cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade, tâlcuri, la buclucuri și la alte asemenea mâncărimi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
remediul global la Apocalipsă era mai nașparliu, incluzând și niște arme eroice, de cruciat, precum și un cuvânt miraculos, despre care nu cunoaștem decât că trebuie să-l aflăm singuri, prin deducție și cât mai repede. Altfel, mapamondul întreg dă de belea! Pentru arme, am cam pătruns în muzeu, așa cum se vede și pe casetă. Ceea ce nu se vede, este confruntarea, secvența luptei noastre cu dom' profesor-custode, Georgescu-Reptilă, enciclopedistul, cumătrul lui Dracula, care și acesta se găsea sub stăpânirea unui.., a unui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem cerebrali. Avem o educație și un stil. Evităm să intrăm în belea. Nu suntem învățați să trăim nesănătos, să ne agităm, să ne vânzolim, să vagabondăm după cai verzi pe pereți, să tragem consecințele ori să jucăm împușcă măgaru'. Pentru cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ajunge la fel! Însă, totul se va termina și se va risipi, după cel de-al treilea cântat al cocoșilor! Înaintați! Înaintați, fără frică! Mergeți către rift! Cu frică, fără frică, ce mai contează? Ai priceput, domnu' Dan? E de belea! E chiar ca-n filmu' ăla panoramic... Mormântu' Împăratului-Bișon! Putem să ne zombim și noi! îi spune prudent Apostatul, Poetului. Băi, să fiți atenți la mine! le comandă Dănuț. Acu', or never! Ne răsfirăm, pe extreme, ca la fotbal, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu ochii lui peste putință de adânci și de luminoși. Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
domnule șef, titlu care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jind afară la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor dacă nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! Numaidecât răsună de peste drum și glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicușor! Vin' la mămica și nu te mai ținea după zănaticul de Costică! Vino să-ți dea mămica ta ceva! Costică se juca de-a calul, fugea de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
treacă, prin coridor și bucătărie, acasă. In bucătărie, unde duduia focul, erau părinții ei, amândoi supărați și spăimântați. ― Hai, fato, nu dospi ca boierii, că nu-i vreme de dormit! o întîmpină tatăl său. Hai, c-am dat de mare belea, că numai astea ne mai lipseau! Adineaori, când răsărea soarele, Dumitru s-a dus de a sculat pe șoferul cucoanei, cum se înțelesese. A stat până ce a ieșit afară neamțul din odăița lui, apoi a plecat să dea o raită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu încerc să-i surprind un gest, un rictus cât de mic al feței. Repet întrebarea și după câteva secunde de așteptare, îmi răspunde pe un ton de om căruia i s-a întâmplat ceva groaznic. - Eh!... Am dat de belea!... - Ce belea?... - Am dat și de dracu’!... - Hai, amice, fii serios, că nu cred. Tocmai tu... - Dacă-ți spun cam dat de belea și de dracu’!... - Când și cum? Formulez surprinderea mea prin aceste două cuvinte interogative. - Ei, când și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
răspunde pe un ton de om căruia i s-a întâmplat ceva groaznic. - Eh!... Am dat de belea!... - Ce belea?... - Am dat și de dracu’!... - Hai, amice, fii serios, că nu cred. Tocmai tu... - Dacă-ți spun cam dat de belea și de dracu’!... - Când și cum? Formulez surprinderea mea prin aceste două cuvinte interogative. - Ei, când și cum, repetă el întrebarea mea. Dacă-ți spun că e așa... - Bine, bine, dar săptămâna trecută erai vesel, bine dispus, nevoie mare, de parcă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]