2,272 matches
-
ale numeroaselor focuri îl ajutau pe Sebastianus să intuiască poziționarea detașamentelor hune ce vegheau podul, închizând accesul în cetate dinspre miazăzi. De undeva, de foarte departe, la intervale regulate și însoțite de un vacarm nedeslușit, răsunau sumbru bubuiturile loviturilor de berbec ale atacatorilor în zidurile de apărare ale cetății; era vorba de un atac nocturn, probabil pe latura opusă a zidului de apărare, cea dinspre miazănoapte. I se părea că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umeri. — Rău. Cât se poate de rău. Ăia - făcu un semn cu policele către celălalt mal al râului - atacă aproape în fiecare zi și, cum poți să-ți dai seama după loviturile care se aud, chiar și noaptea. Au construit berbeci uriași și izbesc cu ei încontinuu. Noi, de partea asta, firește, întărim zidurile. în câteva locuri au încercat chiar să ia cu asalt, pe scări, bastioanele, dar le-am ținut piept. Din fericire, avem multe baliste, iar ei nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă zdraveni la trup în cetatea aceea înfometată, înaintau prin mijlocul străzii cu pasul sigur al celui care o țintă precisă. în general, nu vorbeau sau se mulțumeau să schimbe, scurt, păreri în șoaptă. Bubuitul sumbru, ritmic, al loviturilor de berbec umplea noaptea și cădea lugubru asupra cetății și a oamenilor, ca o sinistră prevestire a morții, pe care urletele sfidătoare ale apărătorilor bastionului amenințat căutau să o alunge. Sebastianus îi studie cu ochii expertului: erau slăbiți, cu părul răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foarte departe, bubuitul sumbru pe care-l auzise și mai devreme. Fixându-l cu privirea sa pătrunzătoare și cu degetul încă ridicat spre fereastră, Anianus adăugă: — Tu ești un soldat și sigur recunoști zgomotul ăsta cumplit. — Da. Sunt lovituri de berbec. Episcopul încuviință cu gravitate. — De ieri atacă în apropierea Porții de Miazănoapte. Am fost toată noaptea pe bastioane să-i încurajez pe ai noștri. Până acum, zidurile au rezistat; asta și pentru că, urmând instrucțiunile pe care mi le-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai mult decât ne-a rămas până ce turma mea o să fie sfâșiată de lupii aceia păgâni. Prin canatul întredeschis veni încă o dată ecoul bufniturii berbecului. Sebastianus fusese adânc impresionat de dezinvoltura pe care episcopul - în a cărui înfățișare, deși hotărâtă, ar fi fost imposibil de găsit semne ale unei înclinații către îndeletnicirile războiului - o demonstra, vorbind despre probleme militare. Din tot ce auzise până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus. Invitat să spună ce știa, bagaudul se simți oarecum stânjenit, fiindcă până atunci își închipuise că urma să vorbească doar cu episcopul. în tăcerea plină de așteptare ce se lăsase în încăpere, nu se mai auzeau nici măcar loviturile de berbec: atacul, în mod evident, încetase. Dubritius se legănă o clipă pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între ele, după tonul de comandă, puteau fi recunoscute cele ale ofițerilor. Zidul, în ciuda grosimii sale considerabile, pe o distanță lungă prezenta umflături, fisuri și chiar crăpături adânci; în aer plutea încă, impalpabil, norul de praf ridicat de loviturile de berbec. Grupul ajunse repede la marele turn de piatră, unde se afla poarta masivă, întărită și armată cu stâlpi solizi de lemn. Rutilius trecu printr-o poartă mai mică situată în lateralul construcției și îi invită și pe ceilalți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a armurilor sclipitoare. O parte a armatei staționa în vecinătatea zidurilor, ținându-se însă în afara tirului catapultelor, și mulți dintre războinicii aceia păreau acum să se odihnească după ultimul atac, stând așezați sau întinși pe iarbă ori grupați în jurul unui berbec imens, alcătuit din trunchiuri enorme legate strâns și protejat de o vinea din piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese atacat pe trei din cele patru laturi îcea de a patra se afla chiar pe malul râuluiă, constatase că în câteva puncte doar taluzurile ridicate în interior pentru susținerea bastioanelor împiedicaseră prăbușirea completă a acestora sub loviturile repetate ale berbecilor. Era adevărat că bastioanele erau bine păzite, însă mulți dintre apărători dispuneau de arme improvizate, iar catapultele, folosite adesea de oameni neinstruiți și reparate de multe ori, după cum le spusese și Anianus, cu unelte și piese de schimb nepotrivite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi cu o expresie alarmată și îi arătă reflexele roșiatice ce pâlpâiau peste acoperișurile caselor aflate în capătul străzii, în vecinătatea pieței centrale. — Un incendiu! anunță. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu? Dubritius scutură din cap. — Nu, n-a fost un fulger. E ceva vreme de când ploaia s-a oprit, iar incendiul a început de puțin timp; imediat după aceea, pe bastion a bătut clopotul de alarmă și s-a auzit berbecul. Asta știu sigur, fiindcă nu reușeam să adorm. — Așadar, incendiul e, cu siguranță, o stratagemă ca să îndepărteze oamenii de pe bastion, presupuse Vitalius, care strângea în mâna dreaptă trei javeline ușoare, în timp ce cu stânga termina de potrivit centura. Din nou, bagaudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zona periferică, întâlniră mai puțină agitație și constară că, pe măsură ce se îndepărtau de centru, străzile erau tot mai goale. înaintând, auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine; însă în prima zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și a fertilității la greci și la romani în. trad.ă. Pars domenica — la reședințele nobililor romani, zona centrală, mai mult sau mai puțin amplă, unde în principal locuia familia nobilului, împreună cu servitorii apropiați în. trad.ă. Vinea — Apărătoare pentru berbec folosită în atacul asupra cetăților în. tradă. Vexillatio Comitatense — unitate standard a cavaleriei romane, formată din 300-600 oameni, aparținând, în cea mai mare parte, trupelor auxiliare în. trad.ă. Buccellari — gărzi de corp în. tradă. Salii — Colegiu de 12 preoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal." 22. Samuel a zis: "Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele, și păzirea cuvîntului Său face mai mult decît grăsimea berbecilor. 23. Căci neascultarea este tot atît de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decît închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvîntul Domnului, te leapădă și El ca împărat. 24. Atunci Saul a zis lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o vreme, desfăcându-se fulgerător, aducând tăișul morții în hulpavele măruntaie. Când prindea de viu un pui de tigru și voia să scape de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului și îl dădu maică-sii să-l legene
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe alocuri de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iana nu răspunse; își aținti ochii arzători asupra săniei care venea domol acuma; privi lung obrazul trandafiriu învăluit în blănuri al cucoanei celei tinere; după aceea se trase în dosul lui Faliboga și se învăli mai bine în cojocu-i de berbec. Om vedea și noi ce drac a mai ieși de-aici, șopti ea încet. Sania trase la scara caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
faci nimic. De ce-am scăpat noi de britanici? Ca să mâncăm în continuare cotlete și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict cu el. S-a cam înfuriat, dar i-am ordonat să facă pulao cu legume și curry de berbec. De asta a refuzat să vină la gară, sunt sigur că încă stă posomorât pe scaunul lui... A, și după ce mâncați, domnule, ar trebui să mergeți să-l vizitați pe Baba al Maimuțelor. Trebuie să faceți asta, domnule, altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]