1,527 matches
-
All Hallow’s Eve, 1945; E. Stanev, L’Antéchrist, La‑Tour‑d’Aigues, 1992; D. Stanca, Apocalips amânat, București, 1997. În cinematografie, menționăm filmele: Rosemary’s Baby, de R. Polansky, 1968; Anticristo, de A. de Martino, 1975; El día de la bestia, de A. de la Iglesia, 1996 (ultimul de un nivel slab). Rămâne de văzut în ce măsură aceste expresii ale mitului Anticristului păstrează o semnificație religioasă, chiar teologică, sau au creat alte semnificații, mai apropiate de valorile profane ale modernității. . Vezi sfârșitul Concluziei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alienant de soție), de raporturile de dominație în cuplu (femeia va deveni proprietatea unui potentat local, care îi asigură existența), de imposibilitatea evadării într-o nouă dragoste, din pricina lașității partenerului și a intervenției violente a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
a proprietarului. Recviem pentru nebuni și bestii (1999), în care temele autenticității și alienării sunt proiectate în mediul mult mai brutal deschis al concurenței instaurate după 1990 în societatea românească, roman cu titlu optimist și încrezător - pentru că nici nebunii, nici bestiile nu au nevoie de recviem, ci de imn de triumf -, reia figura căutătorului de adevăr. Ziaristul Matei Popa este supus amenințărilor din partea celor ale căror interese comerciale sunt lezate de dezvăluirile sale. Fost disident pe cont propriu și cu mari
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
București, 1963; De ce zboară vulturul?, București, 1966; Absenții, Cluj, 1970; Fețele tăcerii, București, 1974; Orgolii, Cluj-Napoca, 1977; Vocile nopții, București, 1980; Bloc-notes, Cluj-Napoca, 1981; Refugii (Zidul morții), București, 1984; Drumul cenușii (Zidul morții, II), București, 1988; Recviem pentru nebuni și bestii, București, 1999; Tentația risipirii, București, 2003. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 194-198; Vlad, Convergențe, 287-291; Petrescu, Scriitori, 142-144; Dimisianu, Valori, 105-108; Iorgulescu, Rondul, 207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
decembrie 1989. Andrei Pleșu și Petre Roman în dialog cu Elena Ștefoi, Iași, 2002; The Starting Line, tr. Adam J. Sorkin și Liana Vrăjitoru, București, 2003. Repere bibliografice: Ion Horea, Întâmpinarea poeziei, RL, 1979, 8; Mihai Dinu Gheorghiu, Frumoasa și bestia, CRC, 1984, 10; Dumitru Chioaru, „Linia de plutire”, T, 1984, 3; Dinu Flămând, O carte autentică, AFT, 1984, 4; Ștefan Melancu, Cărți de poezie, ST, 1984, 4; Petru Vălureanu, „Linia de plutire”, TMS, 1984, 4; Alexandru George, Fără nici o disimulare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
în memoria noastră afectivă, efemeră, rămân doar regretele tardive și-un dor sfâșietor (de dulce, ar zice poetul): „Din contopirea pură / a dorului cu iarba...” „Dorul și-a zdrobit aripa...” Cu bogată imaginație, parcă am recompune basmul fantastic „Frumoasa și Bestia”, într un peisaj ecvestru sublim sau... nuntita îmbrățLșare întru eternitate dintre nuasimodo (monstrul clopotar) și Esmeralda (frumoasa țigancă). „Ce s-a ales din două vieți? / O mână de cuvinte...” (M. Eminescu) Doar pădurea „plânge”, așa, ca să ne reamintească cine suntem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și claritate logică”(23.03.42). La 1938, Emil Botta este „tânărul bard”(1938). Nuni Dona devine „agitată ca o gulietă”(12.03.46). Pe „S” (marea ei iubire), când îl detestă, când îl adoră. Un alt „S” devine o „bestie” (11.01.46). și generalizând, geni pare intransigentă: „Mă doare-n cot de toți S. din lume și-n același timp îi și ador” (10.07.46). La doar 19 ani, geni citise deja multă literatură (în original), încât recunoaște
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a întruchipat jurnalismul. Jurnalismul practicat de el a fost prost-înțeles, neputând fi distins între versiunea literară și cea materializată, și implicit demonizată drept Cealaltă, sau bestia, când Hawthorne pretinde că preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166). Hawthorne a tras un semnal de alarmă drept răspuns în favoarea unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este evidentă și anticipează atitudinile critice ale modernismului literar și ale Noului Criticism, care consideră că literatura există prin sine însăși ca o esență estetică și transcedentală. Jurnalismul a fost atunci doar util, deoarece era în mare măsură văzut ca bestia inferioară literaturii "din punct de vedere organic", cu o foarte mică deosebire, sau chiar una inexistentă, între practicarea concretă a curentului principal și versiunea literară mai subiectivă. Aceasta a fost situația, în ciuda încercărilor adepților formei (Lincoln Steffens, Hutchins Hapgood și
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
milă, asemeni soarelui/ Își mișcă șoldurile încete, și totul în jur/ Umbra vălătucește păsările deșertului revoltat/ Întunericul se prăvale din nou; dar acum știu/ Somnul de piatră al secolul douăzeci/ Se tulbură în coșmarurile leagănului care se rostogolește/Și cărei bestii ancestrale, i-a venit ceasul/ Să se aplece peste Betlehem spre a fi născută? 69 William Butler Yeats (13 iunie 1865 - 28 ianuarie 1939) a fost un poet și dramaturg irlandez și una din personalitățile literare cele mai importante ale
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Steinhardt)? Cuvinte avem, uneori numai cuvinte, dulcea lor mângâiere, pentru cei dragi. Când nu mai sunt în preajmă nici flori parfumate, nici cărți de preț, avem ca daruri, pentru cei iubiți, „o samă de cuvinte”... În sfârșit, cunosc orgoliul - o bestie crescută și modificată genetic prin universități. Intuiesc minciuna de a te vedea în slujba unui crez, când ești doar glod și cenușă. Știu înșelarea de a te crede menit să-i instruiești pe alții când abia silabisești alfabetul Vieții cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a pieselor, cărora cerebralitatea dramaturgului le infuzează o bună doză de abstract. Personajele devin, în acest fel, agenții unei demonstrații, ceea ce le condiționează strict conduita dramatică. În rest, aplombul și scăpărarea unor replici întrețin o spectaculozitate de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului, sălășluiește în mai fiecare. Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
se supune unei operații de mutilare, rămâne robită simțurilor, „bestiei” ce, potrivit tezei autorului, sălășluiește în mai fiecare. Bineînțeles că până la urmă binele triumfă, umilind răul întruchipat de o ciudată. O temperamentală fără simț moral, înrudită oarecum cu antieroina din Bestia, se agită patetic în Dolorosa (premiera - în 1911; s-a publicat un scurt fragment în „Flacăra”, 1912). Tezistă și cu obișnuitul chef de teoretizări (despre soartă, rasă, credință), drama Tot înainte (1910) propagă efuziunile unui francofil, amator de soluții utopice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
al unui cardiac ce își trăiește suferința halucinant, ca pe o experiență-limită. Moartea stă la pândă, gata să-și înfigă gheara în biata ființă, pe care privilegiul cugetării sclipitoare nu o face mai puțin vulnerabilă. SCRIERI: Ne-om, București, 1908; Bestia, București, 1910; Tot înainte, București, 1910; Impressions de Turquie, București, 1910; Chemarea codrului, București, 1913; Nuvele, I, București, 1916. Repere bibliografice: Rebreanu, Opere, XII, 28-30, 225-231, XIII, 192; Lovinescu, Opere, V, 85-87; Ibrăileanu, Opere, II, 285-286; Aureliu Weis, Studii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
vanității și interesului individual. O conștiință care, în accepțiunea sa, este expresia unui instinct divin care, asemenea lui Dumnezeu, conduce judecata omului, gândirea acestuia și tot ceea ce acesta face. Fără conștiință omul este un nimic, nu se poate ridica deasupra bestiilor, își trăiește viața într-o continuă rătăcire, fără reguli și principii, pentru a trece din eroare în eroare. Concepția lui Rousseau despre viața sufletească a adus o contribuție fundamentală la trezirea interesului pentru educație, pentru pedagogie, pentru psihologia copilului, pentru
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în țară, s-a înscris la Facultatea de Filosofie din Cluj, fiind foarte apreciat de Prof. D.D. Roșca. Era un om de înalt caracter, dublat de o cultură impresionantă pentru vârsta lui. A fost torturat la Pitești în mod îngrozitor. Bestia de Țurcanu avea un complex de inferioritate față de el, de aceea ca să și-l anuleze l-a supus pe Oprișan la tot ce imaginația lui sălbatică și bolnavă l a împins. Carnea lui toată fusese ruptă în fâșii. Spatele lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ochii. „N-ai murit, mă?” Nu i-a răspuns nimic. L-a lăsat să se ridice bălăbănindu-se și după ce i-a pus pătura în cap din nou l-a dus la celulă. Toți s-au îngrozit de cum îl mutilase bestia, iar când și-a dat cămașa jos: vânătaie lângă vânătaie și rană lângă rană, șiroind de sânge. O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
artificiale ale întoarcerii, miturile și dramele astrobiologice”, de exemplu: cupa, mormântul, locuința, alimentele. Consider că orice simbol poate avea atât caracter diurn, cât și caracter nocturn. Monstrul are caracter diurn fiind un apărător al templelor și caracter nocturn simbolizând fiara, bestia, provocând spaimă. Același autor clasifica simbolurile după criterii genetice, simbolurile funcționând pe trei nivele: verbal - ”actanțial”, epitetic și substantival, când simbolul are la bază însușiri ale obiectelor, stadiul cultural. Domeniile în care se manifestă simbolurile sunt: arta, religia, filosofia. Hermeneutica
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cu părinții; și, mai târziu, după ce trăsese la sorț un număr bun, care îl scăpase de armată, fugise de la ei, ca să se tocmească, mai întâi la Borderie, apoi la Chamade” Prin comportamentul său, el ar fi trebuit să fie numit ”Bestia umană”, asemeni lui Ion, deoarece se folosește de toate modalitățile pentru a pune mâna pe pământ și pentru a-l păstra: își seduce verișoara, Lise Mouche, lăsând-o gravidă, nu o ia de soție decât după trei ani, când ea
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
imagini ale golului, locuri ale absenței. Mai degrabă o negintuiție răvășitoare, nimicitoare, căci ce e de văzut - de pildă - în "asfințiturile lăuntrice", în "nucleul de noapte", în luminile "asasinate", "înghițite de un punct negru" decât tocmai golul fără formă, informul Bestiei ce stă "la umbra tuturor sensurilor"? Ceea ce ar fi trebuit să fie trans-aparența manifestării în lumina sensului e supraexpus, virează în negativ; se arată a fi golul negru, soarele mort, "cel cu totul altceva" al nostru, venit "din ceea ce ai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
instinctele, coruri de femei,/ trece moartea și uită de sine./ A privi în inima răului, acolo/ nu există inimă, e doar o seninătate sulfurică,/ ea îmi mănâncă poemul"; "am fost șters, am atins mutul"; "din lăuntrul meu urcă spre ceruri/ bestia învingătoare"11. Atunci "simți că fără tine/ Dumnezeu ar fi o totală transparență, și îți vine/ să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată,/ în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi"12. Niciun apofatism nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
victime umane reîncarnate. N-a fost descoperirea unui vicleșug banal; Ulise a aflat că, prin caracterul său, omul supraviețuiește în postumitate. Și nu-i lucru puțin ca, în amintirea semenilor, să-ți rămână renume de „om adevărat”, și nu de bestie sau dobitoc. Dar această lecție învățată de Ulise de la Circe a fost una fulgerătoare, o revelatio, precum acele peak experiences descrise în secolul XX de Abraham Maslow, și nu o școală întreagă, aducătoare de cultură și întregitoare în plan uman
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bătrână. O lua mama de mână și le spunea celor de la C.A.C. că bătrâna nu este transportabilă, că are nevoie de un tratament, să-i una, că-i alta așa că am scăpat. Îmi amintesc și acum cum se numea bestia rusească: Kaceanov. Eu m am înscris la un liceu din Săliștea Sibiului ale cărui cursuri (după susținerea unor obositoare „diferențe”!) le-am absolvit în anul 1949”. c. „În anul 1950 am ajuns în satul Buda și acolo am rămas!” „Prima
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
însă, textele cu subiecte teatrale ale lui Haig Acterian, eseul Națiunea martiră al lui Dan Botta și articolul Pentru arhitecți, sculptori și pictori al lui Nae Ionescu. Olga Caba traduce din poetul spaniol José Maria Peman (poemele Alcazarul și Lupta Bestiei cu Îngerul). La acestea se mai adaugă numeroasele contribuții folcloristice ale lui Ilarion Cocișiu și Pompiliu Preca, precum și cronicile muzicale ale lui L. Popovici și cele teatrale ale lui Liviu Bratoloveanu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]