12,724 matches
-
câte un membru al familiei care, muncind acolo, câștiga bine și îi ajuta pe cei de acasă. Și s-au înmulțit aceștia, în timp. Au apărut case noi, mari și spațioase, s-au ridicat câteva vile împrejmuite cu gard de beton după care se tolăneau buldogi și alte rase de câini mari și răi, au apărut turisme străine, elegante și scumpe, care treceau în mare viteză pe ulița principală, lăsând în urmă frânturi de manele din boxele deschise la maxim. Magazinele
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
7 dimineața, ne întâmpină autogara veche cu prea puține schimbări în bine, dar plină de afișe electorale prin care candidații încearcă să lămurească alegătorii că ei sunt cei mai buni să devină primari. Vizavi de autogară însă este scheletul de beton al unui bloc cu 5 nivele care își etalează oasele de beton goale de cărămidă, ce trebuiau umplute pentru a da naștere unor apartamente confortabile. Dar cei care le solicită azi voturile orăvițenilor, nu au reușit să realizeze acest lucru
DE LA PODUL PESTE NERA LA ORAVIŢA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/De_la_podul_peste_nera_la_oravita_autor_mihai_leonte.html [Corola-blog/BlogPost/370862_a_372191]
-
dar plină de afișe electorale prin care candidații încearcă să lămurească alegătorii că ei sunt cei mai buni să devină primari. Vizavi de autogară însă este scheletul de beton al unui bloc cu 5 nivele care își etalează oasele de beton goale de cărămidă, ce trebuiau umplute pentru a da naștere unor apartamente confortabile. Dar cei care le solicită azi voturile orăvițenilor, nu au reușit să realizeze acest lucru în cei aproape 20 ani ai noii democrații. După ieșirea din oraș
DE LA PODUL PESTE NERA LA ORAVIŢA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/De_la_podul_peste_nera_la_oravita_autor_mihai_leonte.html [Corola-blog/BlogPost/370862_a_372191]
-
Elegant și subtil Și nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la fel, Oricine-și permite Să se plimbe prin el. Nu mai pute nici Peta,deasupră-i beton Cu parcări, cu verdeața, în stilul -bon ton Ce parcuri frumoase totdeauna-nflorite. Ce situri mărețe permament îngrijite. Pe CORSO trec zilnic, îmbrăcați elegant Numai domni și domnite Parc-ar fi în Levant... Doar cetatea-n ruine mai vorbește de
ORAŞUL OSTIL de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 by http://confluente.ro/Sabina_maduta_1402742615.html [Corola-blog/BlogPost/365478_a_366807]
-
lalelele cu tot felul de culori, roșii, grena, albe, pestrițe, roze, inclusiv negre, pitice și cu petalele franjurate, precum salata de Bruxelles, sau cu o corolă mare ca un clopot. Printre brazdele cu flori avea un rând de dale din beton, străjuite cu tulpini de crini, zambile roz sau albastre, brândușe, și alte minunății florale ale căror nume nu le-am mai identificat. Se lăuda gazda mea că are vreo patruzeci de soiuri numai de lalele și-l credeam pe cuvânt
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491207672.html [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_menut_maximinian_al_florin_tene_1344745282.html [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
de această descoperire, merge mai departe, transformat. De la delicatețea paradoxală a unui corp violent, artistul a ajuns în mod spontan la violența latentă a unor spații sigure și la anxietatea generată de acestea. Simbol al siguranței și solidității - zidul de beton - devine aici obiect al stagnării, drumul fără întoarcere. Aceste momente de criză pot apărea în existența oricărui om preocupat de lucrurile incuantificabile, așa cum este arta în stare pură, în timpul creației și în mintea artistului. Anxietatea artistică cotidiană se materializează adesea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/expozitia-unattended-ceremony/ [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
stagnării, drumul fără întoarcere. Aceste momente de criză pot apărea în existența oricărui om preocupat de lucrurile incuantificabile, așa cum este arta în stare pură, în timpul creației și în mintea artistului. Anxietatea artistică cotidiană se materializează adesea în aceste ziduri de beton, din cauza idealurilor suprapuse, listelor prea lungi de speranțe, dosarelor prea stufoase de călătorii râvnite, cerințelor mult prea mari și promisiunilor mult prea mici. Abrutizează într-atâta, încât se ocolește miezul problemei, subiectul acestei anxietăți, arta înseși. Ca un fluture prins
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/expozitia-unattended-ceremony/ [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
mai rar. Cristian Răduță, care nu face deloc obiectul descrierii de mai sus, simte în proximitatea sa acest pericol și îl materializează într-un proiect despre curse întrerupte, despre blocaje, întârzieri, rute ocolitoare și fluturi fragili prinși în ziduri de beton. Celebrarea vieții, “ceremonia” simbolică pe care aceasta o implică și toate ritualurile necesare sunt adesea neonorate din cauze multiple. Vitalitatea și seva pot seca adesea, iar arta intră în conflict cu existența atunci când nu este o prelungire firească, ci o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/expozitia-unattended-ceremony/ [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
strigând: - Doamne, ce mult te iubesc!... Heiii! Te iubesc! Te iubesc! Zefirul îți poartă râsul, iar ecoul lui - verde iarbă, descrește între zidurile din voi: - Te iubesc!... esc... esc... esc... esc... esc... Hei, voi!, suflete cu aripi frânte... înrădăcinați în betoane... Ce proști mai sunteți! Referință Bibliografică: Ecce homo! / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 653, Anul II, 14 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Suciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ecce_homo_mihaela_suciu_1350237547.html [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
albă este poemul “Ploaie de sacâz, de chihlimbar ... ” în care poetul jinduiește cântecul de acasă: “ar fi trebuit s-aud / și mierla de Banat, cântând edenic, / în cireșul înflorit / de lângă marele nuc al blocurilor / de roșie cărămidă comunistă și de beton, / fluturându-și mâțișorii / până la electrizarea frunzelor / mici, cât paraua, / din cântecele vechi-valahe, / ale arbuștilor mereurit-pânditori, / din vecinătatea imediată ... ” Un amestec tare ciudat de clasic și modern, de cosmologic și de ontologic, între legendă și realitate stringentă, toate acestea converg spre
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie by http://confluente.ro/Nelinistea_rostirii_de_sine_ion_pachia_tatomirescu_elegii_din_era_arheopterix_editura_dacia_xxi_cluj_napoca_2011_cron.html [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
Reflecții > CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Călcâiul vulnerabil al mării Mă doare marea, Doamne, din călcai Când orașele își trimit betonul pe maluri, Șterg cu privirea mirosul tuturor ș-al nimănui Iar marea se înghite pe sine-n valuri. Femeile îșI trimit corpurile la bronzat Iar ele își caută iubiți pe străzi anonime, Unele mai păstrează imaginea iubitului din sat Încercând
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 by http://confluente.ro/Calcaiul_vulnerabil_al_marii_al_florin_tene_1341332002.html [Corola-blog/BlogPost/369729_a_371058]
-
totul este în regulă. Ce se aude cu muntele? - Astăzi am fost la agenție, dar nu mi-au plăcut ofertele. Tot ce era atractiv s-a dat. - Aaa... ce rău îmi pare. Și nu mai mergem? - Are bătrânul o relație beton la Sinaia. - Chiar așa? Mi-ar plăcea să mergem acolo. Nu am mai fost de mult. Unde anume? - La hotel Păltiniș. - Știu unde este, este vechi, dar bunicel. Când dorești să ne întâlnim? - Vrei lunea viitoare? La sfârșit de săptămână
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402742130.html [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Cu prosopul în geanta de plaje, ochelarii de soare pe nas, șepcuța care să o protejeze pe cap și soluțiile antisolare alături de carte în aceiași geantă încăpătoare, pe cărarea cu dale din beton sau plăci din piatră calcaroasă, a coborât prin mijlocul grădinii direct pe faleză, apoi pe nisipul aglomerat la acea oră de turiștii hotelului umplut până la refuz. Și-a ales un loc cât mai aproape de apă, să-i simtă nu numai
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra.html [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
găuri douăzeci și două, Atacul este împlinit. În plan se-nscrie o cifră nouă, Vezi, asta-nțeleg eu minerit! Dar iată șutul a trecut Și luna este la sfârșit, Te bucură orice minut, Căci planul iar l-ai depășit. În urma ta betonul se așterne În drepte și curbe nesfârșit, Pe galerii lumina lămpilor se cerne, Și-n colțul gurii, un zâmbet a înflorit. Din nou ești sus cu colivia Și soarele îți spune: Bun sosit! Ți-e tot mai dragă meseria Căci
ARTIST ÎN MINERIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Artist_in_minerit_mihai_leonte_1370415320.html [Corola-blog/BlogPost/346254_a_347583]
-
și din cauza serviciului. Un coleg e bolnav și am lucrat ture duble... Am lăsat mașina în curte, sus pe culme, în fața casei. Acolo am crezut că este văzută și nu se poate întâmpla nimic rău. Am gard bun, înalt, de beton și fier, cu porți bune. Nu avea cum să intre cineva. În plus, șeful de post de acolo mă cunoștea. Că el a fost șef mulți ani în comuna „M” și i-am spus că las mașina acolo. Mi-a
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
pătrund tainele vieții și ale naturii ce o vedeam cu panorama munților Caraiman, mereu acoperiți de nori, și care, acum, când am revenit de pe meleaguri străine, mi-au stâmpărat al meu dor, când și-au arătat piscul cu crucea de beton și piatră de pe creasta lor, când m-am apropiat de poalele Bucegilor. Vedeam aceeași cruce, ca atunci când aveam 12 ani, la marginea prăpastiei, de strajă înălțimilor, luminând cu lumina electrică trasă până la ea, împrejurimile, luminițele becurilor ei văzându-se până
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Am_revazut_izvorul_.html [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
Lovitura puternică la mandibulă nu-i putea permite să mănânce, așa că lichidele le bea cu paiul, iar hrănirea o făceau momentan prin perfuzii. Ascultând dialogul dintre cei doi, afla ce se întâmplase de fapt după ce a zburat peste parapetul din beton, în “zborul ei spre stele”. Privea cu interes bărbatul din fața sa, care stătea emoționat cu buchetul de trandafirii albi în mână. “Deci el a fost îngerul meu păzitor?” Nu și-l amintea. Când l-a depășit pe serpentine, nu erau
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1395984754.html [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
pe ascuns, a născut o rădăcină de carne, un trup alb de femeie; pentru asta e blestemat și-o să crape, naturii ca un nerușinat i-a pus grele coarne. 42. Reperaj: o frunză galbenă de arțar căzută pe altarul din beton, înverzit de frig și timp. "Uff, ce mai viață, mă simt de parcă aș fi băut cucută Ce lume-i asta, ce zi, ce an, ce anotimp?!" 43. Reperaj: galbenele buze de lună, vopsite cu lumina din soare s-au deschis
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1475329433.html [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
numărul elefanților pe care îl are un templu este socotită bogăția acestuia. Întreținerea unui elefant este foarte costisitoare și în ultimii ani multe dintre ele au fost nevoite să renunțe la ei. În spatele copacului o imensă floare de lotus din beton, colorată în alb, găzduiește pe petalele ei mici statui de-ale lui Buddha în diferite faze de meditație. În dreapta florii de lotus există o altă clădire. Constat că este un muzeu (era închis, nu știu ce ar putea cuprinde, inscripția este doar
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_c_helene_pflitsch_1361783970.html [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
Până să ieșim din apă și să ne luăm în brațe hainele ca să fugim la adăpost, furtună s-a și dezlănțuit. Pe lâgă gardul înalt de un stat de om, erau umbrele mari și grele, fixate în bucăți grele de beton. Cand au început umbrelele să zboare peste gard cu stativul lor de beton cu tot, ni se păreau niște biete umbrele-jucării. Am fost chiar în primejdie de a ma lovi una dintre ele în zborul ei nestăvilit. Abia am avut
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_arizona_2_tinutul_so_elena_buica_1336646341.html [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
fugim la adăpost, furtună s-a și dezlănțuit. Pe lâgă gardul înalt de un stat de om, erau umbrele mari și grele, fixate în bucăți grele de beton. Cand au început umbrelele să zboare peste gard cu stativul lor de beton cu tot, ni se păreau niște biete umbrele-jucării. Am fost chiar în primejdie de a ma lovi una dintre ele în zborul ei nestăvilit. Abia am avut timp să fac un pas în lături și umbrela m-a lovit doar
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_arizona_2_tinutul_so_elena_buica_1336646341.html [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Siluete argintate, voaluri de chiciură, întunecimi de peșteră, ghirlande de steluțe, trosnet de gheață zdrobită sub copaci, toate ne-au însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada lacului! - Important, nepoate, e să nimerim coada! Stai să vezi de ce! Privește betonul rece al lacului, marginea pădurii, face câțiva pași și zice: aici! Trage cu cizma un pătrat imaginar pe cenușiul gheții, ia sticla și se așează pe mal. - Să te văd cum mânuiești toporul, nepoate! Gheaț? Nuuu! Beton? Ăla e moale
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1410376736.html [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]