1,112 matches
-
lună, două, poate nici atât de când a dus-o acolo pe biata mămica, p-ormă câți a mai dus după ea, cin’ să mai știe unde e fiecare ? Și când s-a-ntors tăticu n-am știut să-i spunem unde o fi, biata de ea, nici dacă are, dacă nu are cruce... — Că asta e ce nu-ți mai dă nimeni înapoi în viață, părinții și sănătatea, astea dacă le-ai pierdut, înapoi nu ți le mai dă nimeni ! Și așa rămâi, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
du-te, Vica, mi-a spus madam Geblescu, du-te și potrivește rochia nepoatei mele, că nenorocirea a venit pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd și-acum, tunsă garçonne, cu un aer picant, excentrică, cum se purta după război... O iubeam teribil, și pe ea, și pe nenea Sandu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se ducă la doctor... Când orice picătură de sânge, după menopauză, e semn suspect, cum a putut să se lase așa, până au început durerile ? Și radiațiile care au distrus-o : i-a ars pielea, i-au căzut dinții, părul. Biata tante Margot ! Poate știuse despre ce este vorba, dar nu vrusese să intre direct din închisoare în spital... Ar fi, nu ?, ceva de înțeles... — Ce ai întrebat, madam Delcă ? Când a plecat soțul lui Margot ? A plecat prin ’47. De ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blamat niciodată pentru plecare ! A stat și așa prea mult pe gânduri până s-o facă, față de ce risca aici - parc-o aud ! Margot lua totdeauna un aer nemulțumit ori de câte ori cineva îl acuza și așa închidea pe loc orice discuție... Biata Margot ! Oamenii au plăcerea să te rănească în situațiile delicate... Și ce rost ar avea să-i spun uneia ca Vica despre cât a trebuit să suporte Margot anchetele Securității ! Toate acele inte rogatorii, la care o chemau și pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochii mei am văzut ! Și-ncolo oi ține, n-oi ține minte, da ce-am trăit de copil, toate parc-a fost ieri !... Știi cum s-auzea tunurile d-aproape ? Ziceai că e la o stradă, două ! Se tot văita biata mămica noaptea că nu poa’ să-nchiză ochii de ele și de grijă, că ce-o să mai fie ! Bătea tunurile și ziua, da una e să le-auzi pe-ntuneric, și alta e pe lumină ! Eeee, noi, copii zbânțuiți, cum puneam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că i-a bătut p-ai noștri, și vine nemții. Cum, cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa ele ! Ce știa ele, ce știam io, copil de unșpe ani ! Că să fi știut câte zile mai avea de trăit biata mămica, nu m-aș fi dezlipit de lângă ea, să se sature de stat cu mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noștri, nemții, ei știe care-a aruncat-o, io țin minte numa că așa vorbea lumea, c-a sărit în aer Pulberăria ! Și-odată am luat-o la goană și numa într-o fug-am ținut-o până acasă ! Că biata mămica pân toată mahalaua ne căutase, cu Ilie în brațe și cu gemenii atârnați de poală ! Da și când ne-a văzut teferi, nu po’ să-ți spui ce ne-a pățit pielea noastră ! Poate și d-asta țiu minte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea și de Riri ! Să fi fost așa ? Nu-mi vine totuși să înțeleg de ce un om cu clarviziunea lui nu plecase din timp, cât fuseseră granițele deschise, pentru ca să-și poată lua cu el și familia... Așa cum au făcut atâția... Biata Margot ! Peste tot ce rămânea nelămurit, ea pusese niște explicații neconvingătoare, sentimentale. Pentru că de ce plecase nenea Sandu atât de târziu ? Cine știe ? Un lucru e cert : că își dăduse seama din timp de cum avea să se termine războiul și că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mă gândesc că n-am căutat cum trebuie plicul cu banii pentru boilăr... M-am indispus deodată teribil și n-am avut destulă răbdare să-l caut. Pentru că, totuși, acolo ar trebui să fie... Poate și că am vorbit despre biata Margot... în plus, ceasul care s-a oprit... — Astea e, toate, prostii. Mai zic să crez io în ele, da dumneata, care ești femeie cu carte ! Uite, madam Ioaniu, o dată n-am auzit-o cu alde astea. Încă se mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbat corpolent, alb - cu totul și cu totul altă persoană ! De ce tot apărea în poze cu soacra mea ? Vrei să întrebi, madam Delcă, dacă n-o fi fost și între ei ceva ? Posibil, îți spun numai dumitale, pentru că ești discretă... Biata soacra mea a fost cam fâșneață, bineînțeles. Puiu nu suportă să audă asemenea..., dar cred că socrul meu a cam purtat în viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai pe lumea asta nicio putere, și nici nu poți, ditamai omu, să te așezi jos și să urli ca lupu... N-ai nici la cin’ să te plângi, n-ai nici la cin’ să spui, asta o știu de la biata Ivona, n-ai, dragă Vica, făcea, după ce s-a prăpădit bărba-su, n-ai cui să te plângi ! Și n-ai nici la cine, pentru că nu te-nțelege nimeni ! Eee, care Ivona ! Ivona Scarlat ! Ivona lu madam Ioaniu ! N-o știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
salva“ pe George se limita acum la remarci educative de asemenea gen, care sugerau, patetic, superioritatea ei în complicitatea lor. Cine era ea ca să-l învețe pe George cum să se poarte sau ca să-și permită s-o compătimească pe „biata Stella“? Uneori s-ar fi zis că George o provoca la asemenea reproșuri, ca să le poată zdrobi sub sarcasmul lui violent. Am sperat că o să se înece, dar n-a fost să fie. Nu vorbi prostii. Am mai primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ți s-a întâmplat nimic rău? — Nimic rău, sincer. Tom, chiar în mai mare măsură decât Adam, îi amintea Stellei de Rufus. Ar fi vrut să fugă în camera ei, dar se temea că n-o să poată urca scările neajutată. — Biata Stella, ce rău îmi pare! Lasă-mă să te sărut. Ține, ți-l dau pe Zet, ăsta-i în stare să te vindece de orice. Tom se apropie și o sărută pe Stella pe frunte, o mângâie ușor pe păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Asta sună ca un refren de cântec pop. Vi se pare că George crede în Dumnezeu? Nu știu. Dar tu crezi. Deșteaptă-te! Inventează ceva! Întreprinde o acțiune. Du-te și fă-i o vizită domnișoarei Dunbury. Ce mai face, biata de ea? Bolnavă. Singură. N-o să vrea să mă vadă, mă disprețuiește. Aș dori ca dumneavoastră să-l vizitați pe George. Să-l ia dracu pe George! Cu cât mai curând o sa comită o crimă decentă și o să fie arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui se răspândiseră cu iuțeala fulgerului prin Ennistone, iar Diane le auzise la Institut, venind din diferite surse. Biata de ea, își imaginase viața lor în Spania până la cel mai mărunt detaliu. Cu sumele suplimentare pe care i le dăduse George își cumpărase o întreagă garderobă, cu tot ce era necesar pentru viața într-o țară caldă și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe Petru Groza și s-ar fi luat la harță cu un altul, care era de partea lui Iuliu Maniu. Ar fi ajuns, zice-se, să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată! În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă nu-ți mai găseai liniștea. Biata Maranda te tot ruga să nu mai bei... Dar tu... Poate că nici nu ți-ai dat seama deplin de faptul că te-au ridicat și te-au dus în arestul miliției din târg. Ei. Abia de acolo a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ideatic în spațiul acestor sentimente ce-l caracterizează: sacrul ceremonios, misticul, protestul, eposul unui popor cu o istorie dramatică: „Suspină scumpa glie românească/ Și asta nu de azi, de ieri - de ani,/ De când rămas-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o mică introducere într-o carte „cronică” a noilor realități românești, poate mai aproape de interesul general, decât refugiul într-o poezie elitistă, postmodernistă ce-și etalează strălucirea în întunecimi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
Saftiuc și Mircea Florian, cu Doru Stănculescu, Vali Sterian, Bodolan, Min ghiat și câți alții, pentru ca, destul de iute, să-i piardă pe toți, dorindu-l pe fiecare animal captiv și etern recunos că tor în cuștile de cenaclu-Zoo, înlocuindu-ne bietele surogate de Woodstock și Isle of Whight cu tot mai penibile apariții decerebrate pe scenele „Cântării României“. I-a sprijinit, dar i-a pierdut pe cei de la Phoenix, după care i-a folosit necinstit pe cei de la Iris pentru a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gastronomic și economic. Maică-mea, de pildă, nu mi-a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să știe) ce va să zică nevoia (elementară) a unui parfum băr bătesc. Pur și simplu, un bărbat parfumat făcea auto mat figură de homosexual. Apoi, biata de ea, nu mă chema la masă cu clopoțelul. N-avea de unde să mă nvețe că, la cină, se vine cu haine de seară, formula ei, după o zi de muncă, fiind: „Vino și bagă în tine!“ Niciodată calitate, măsură
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gutui, la omlete, budinci, paste, salate, rulade, tort, până la gratin de an dive, halva turcească, fettuccine țărănești, gogoșari cu smântână, veloută de potiron aux châtaignes, pește cu salvie, spumă de zmeură, ou frecat, gomboți și ciorbă de praz), face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de la numele pe care singuri și-l dădeau locuitorii așezării. Încetul cu încetul, ca într-o nisiparniță, absorbeam cantitatea de cuvinte slavone pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau copiii la școală și cu a utoritatea ei de învățătoare bună și prețuită, dar și ca fiică a preotului Munteanu, victoria era asigurată. Gazda găsită de director se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
răspunzi atunci că era firesc să fi făcut așa, că oricine ar fi procedat la fel, să-i oferi chiar un mic ajutor, apoi, spre a curma toate acele efuziuni și a le păstra astfel întreaga valoare, să săruți mâna bietei femei și să pleci, credeți-mă, dragă domnule, înseamnă să te ridici mult mai sus decât ambițiosul de rând si să atingi acea culme unde virtutea nu se mai hrănește decât din ea însăși. Să ne oprim pe aceste înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
îl chema "neamțu" și "moșu". La ușă Rim, amintindu-si că e încă bolnav și pentru a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei. Liiaa dase fuga să completeze tacâmurile. Nu se așteptase la acel succes imediat. Și cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-ar fi văzut Lică! Pufni în râs fără rost. Lina se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]