3,521 matches
-
semnifică, la el, mai degrabă persoana Logosului întrupat decât natura proprie a Logosului, ca la Chiril. Fără să fie un teolog original, Proclus, prin efortul său de mediere, a contribuit serios la evoluția care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Ediția a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano 1967; cf. indicațiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
față de poziția alexandrină; astfel, profesiunile sale de credință preiau de la alexandrini formulele „două naturi” și „o singură ipostază”, și le completează cu „un singur prosôpon”, termen favorit al antiohienilor care, însă, în acest context, are un rol mai degrabă marginal. Bibliografie. Toate documentele menționate se găsesc în fascicolele din ACO II (actele de la Calcedon); cf. CPG III, n. 5930-5938. Despre Flavian: J. Liébaert, Flavien (Saint), DHGE XVII, 1971, col. 390-396. 9. Eusebiu din Dorileos După cum spun Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii I
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat doar în actele conciliului de la Calcedon: întâmpinarea făcută lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile adresate împăraților și conciliului în versiunea originală greacă și în latină, iar apelul trimis papei numai în latină. Bibliografie. Diamartyria în ACO I, 1, 1, pp. 101-102 (în greacă); I, 3, pp. 18-19 (latină); celelalte texte, în ordinea menționată la sfârșit, în ACO II, 1, 1, pp. 100-101; 66-67; II, 1, 2, pp. 8-9; II, 2, 1, pp. 79-81
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2 Cor. 11, 6, unde Pavel afirmă că e neiscusit în cuvânt, nu însă și în cunoaștee); despre relațiile trinitare ale Sfântului Duh; și unele versuri a căror autenticitate e foarte discutabilă. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1613-1733 este completat pentru Vechiul Testament de R. Devreesse, Les anciens commentateurs grecs de l’Octateuque et des Rois, Biblioteca Apostolica Vaticana, Cittá del Vaticano 1959, pp. 183-185; și este depășit în privința comentariilor la Pavel de K. Staab
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conție 31 de miracole legate de sanctuarul însuși sau, oricum, de viața sfintei, și este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Basilius. Bibliografie. Ediții: Omilii - PG 85, 27-474; pentru celelalte cf. CPG IV, n.6656-6670; ediția omiliilor 7, 11, 31, 35: J.M. Tevel, De preken von Basilius von Seleucië, dizertație. Vrije Univ. Amsterdam 1990. Epistola enciclică: ACO II, 5, pp. 46-50. Viața și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Maiuma, lângă Gaza, în Pleroforiile sale („mărturii adevărate”) anticalcedoniene, scrise în 512-518 (aici, p. ???), citează un pasaj dintr-o operă istorică compusă de Timotei în timp ce era exilat la Gangra; e vorba despre exilul și moartea lui Nestorios la Tebaida. Bibliografie. J. Lebon, Le monophysisme sévérien, J. van Linthout, Louanii 1909, pp. 93-111; H.G. Opitz, (Timotheos) Ailuros, PRE 2. R., 12. Halbbd., 1937, col. 1355-1357. Ediție (fără traducere) a versiunii armene a Confutațiunii doctrinelor de la Calcedon: K. Ter-Mekerttschian - E. Ter-Minassiantz, Timotheus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încerca să-l izoleze pe Nestorios chiar în raport cu tradiția antiohiană (Synodicon-ul îl apără și pe Teodoret). În ciuda latinei mediocre și adesea greu de înțeles, culegerea e foarte prețioasă pentru că adună la un loc multe din sursele referitoare la controversa nestoriană. Bibliografie. Ediții: Epistola către episcopi: ACO I, 5, pp. 135-136. Synodicon-ul, păstrat în două manuscrise într-o anexă a traducerii latine a actelor de la Efes, este editat în ACO I 4 (și deja în PG 84, 565-864). Despre Irineu cf. G.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în biserică opera lui Antipater pentru a-i feri pe călugări de greșelile lui Origen. Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere Despre credință transmisă până la noi în georgiană sub numele lui Ipolit. Bibliografie. Ediții: Omilii și fragmente în PG 85, 1764-1796; 86/2, 2045-2053; 96, 468. 501-505. Predica despre Urcarea la cer în R. Grégoire L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu, „Parole de l’Orient” 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai multe planuri în același timp a împiedicat părțile implicate să-l înțeleagă așa cum trebuie. Mai cu seamă studiile din secolul al douăzecilea, începând cu cele ale lui J. Lebon, au pus în adevărata lumină lumină intențiile și doctrina lui. Bibliografie. Ediții ale operelor lui Sever: Discursuri către Nefalie și Scrisori către Sergius - J. Lebon, CSCO 119-120, 1949: Philalethes: R. Hespel, CSCO 133-134, 1952. Contra gramaticului nelegiuit: J. Lebon, CSCO 93-94; 101-102, 111-112, 19522. Scrieri polemice contra lui Iulian de Halicarnassus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1 (1909); VII/5 (1911). Fundamental rămâne studiul lui J. Lebon, Le monophysisme sévérien, J. van Linthout, Louvain 1909; Idem, La christologie du monophysisme syrien, în A. Grillmeier - H. Bacht (editori), Das Konzil von Chalkedon (aici, p. ???), I, pp. 452-602. Bibliografie mai recentă în F. Graffin, Sévère d’Antioche, în DSp XV, 1989, col. 748-751. Însă privitor la cristologia lui Sever acum cf. mai ales A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2 (1989), trad. fr. Cerf, Paris 1993
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
secolul al XII-lea, au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriană a lui Dionisie, însoțită de majoritatea scoliilor lui Ioan (efectuată nu mai târziu de secolul al VIII-lea) ne permite să le identificăm. Bibliografie. Pentru texte cf. indicațiile din CPG III, n. 6850-6852. Scoliile la Dionisie se găsesc în PG 4, 15-432; 527-576; cf. H. Urs von Balthasar, Liturgia cosmica. L’immagine dell’universo in Massimo il Confessore, trad. it. AVE, Roma 1976. 20
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-i fie atribuit lui Ioan din Cezareea, lucru ce pare să fie confirmat de studii recente. Efortul de a împăca doctrina lui Chiril din Alexandria cu formula de la Calcedon dovedește că Ioan este unul din reprezentanții principali ai neocalcedonismului. Bibliografie. Ediția critica a tuturor textelor: M. Richard, Iohannis Caesariensis presbyteri et grammatici opera quae supersunt (CChr. SG 1) Brepols-Leuven University Press, Turnhout-Leuven 1977 ( Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în acela al ipostazelor) și negarea unei autonomii a ipostazei naturii umane a lui Cristos, care nu trebuie definită ca anipostatică - ceea ce ar echivala cu a o defini ca inexistentă - ci enipostatică, pentru că există realmente, însă doar în ipostaza Logosului. Bibliografie. Fotie, Biblioteca, cod. 228-229, ed. și trad. R. Henry, Photius, Bibliothèque, IV, Les Belles Lettres, Paris 1965, pp. 114-174; fragmentele în PG 86/2, 2104-2109; S. Helmer, Der Neochalkedonismus, cit. pp. 263-265; 271-272. Cf. și CPG III, n. 6902-6916. Studii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sfârșitul vieții, Justinian ar fi promulgat un edict în favoarea aftartodocetiștilor; textul s-a pierdut. Pe baza unei vechi tradiții, împăratul este considerat și autorul imnului Fiul unul-născut și Cuvânt al lui Dumnezeu care este inclus în liturghia lui Ioan Hrisostomul. Bibliografie. Scrierile teologice ale lui Justinian sunt editate în PG 86/1, 945-1152; însă ediții critice ulterioare sunt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Justinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e o tentativă de explicare a faptului că ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23, 24) e posibil să se fi realizat, iar iudeii, în același timp, să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sunt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma 1938, pp. 109-153. Totodată: S. Gero, Hypatius of Ephesus on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriană cunoscută de noi, ceea ce duce la nașterea unei probleme încă nerezolvate. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi opus, ed. J.H. Declerck; Eustathii Monachi opus, ed. P. Allen (CChr. SG 19), Brepols, Turnhout 1989, pp. 391-474. 25. Leontie din Bizanț Câteva tratate cristologice s-au păstrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unite printr-o necesitate naturală. Acest lucru îi permite primului să se folosească de analogia cu ființa umană pentru a explica relația dintre divin și uman în Cristos; în schimb, cel de-al doilea renunță complet la un asemenea procedeu. Bibliografie. Ediții: Contra monofiziților: PG 86/2, 1769-1901. Contra nestorienilor: PG 86/1, 1400-1768. Studii: M. Richard, Leonce de Jérusalem et Leonce de Byzance, MSR 1 (1944), 35-88 (= idem, Opera minora III Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1977, n. 59); A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; aici sunt tratate teme de viață cotidiană, subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad., introd., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
preconizat de Platon în care vor domni filosofii sau vor filosofa regii (17); și așa mai departe. Faima însemnată a operei e dovedită și de versiunile în armeană (sec. al VII-lea) și în slavă veche (sec. al X-lea). Bibliografie. Ediții: PG 86/1, 1164-1185. Trad. it. în S. Rocca, Un trattatista din età giustinianea: Agapeto Diacono, „Civiltà Classica e Cristiana” 10 (1989) 303-328. Studii: R. Frohne, Agapetus Diaconus. Untersuchungen zu den Quellen und zur Wirkungsgeschichte des ersten byzantinischen Fürstenspiegels
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și iudei, în care iudeul nu e decât o fantoșă în mâinile autorului creștin. Scrierea e, de fapt, o continuare a celei precedente care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, Gregentios (Saint), DHGE 21 (1986), col. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi desemna la Bizanț slujbașii (subordonați ai praepositus sacri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au mai rămas și circa 80 de epigrame care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte erotice, iar temele creștine și păgâne se amestecă aici în mod liber. Bibliografie. Cele două Ekphraseis în PG 86, 2119-2264 (cu comentariul lui C. du Cange la prima); o ed. mai bună în P. Friedlander, Iohannes von Gaza. Paulus Silentiarius und Prokopios von Gaza: Kunstbeschreibungen justinianischer Zeit, G. Olms, Hildesheim-New York 1969 (retipărită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai apropiată de cenobitism. Așa cum vom vedea în paginile care urmează, prima jumătate a secolului al VI-lea pare să fie și perioada în care monahii egipteni se dedică mai cu seamă păstrării în scris a învățăturii Părinților din deșert. Bibliografie. D.J. Chitty, The Desert a City (cit. la p. 800). Despre spiritualitate în monahismul oriental cf. și A.-J. Festugière, Les moines d’Orient I. Culture ou sainteté. Introduction au monachisme oriental, Cerf, Paris 1961; A. Guillaumont, Aux origines du
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează insistând asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu o excelentă introducere (a lui M. van Parys) în B. Outtier /și alții/, Lettres des Pères du Désert, Ammonas, Macaire, Arsène, Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre inexistența destinului: III, 253), sunt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). În seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII/2, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d. Schweitz 1948. D) Palladius. Istoria călugărilor din Egipt Istoria Lausiană se numește astfel pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]