1,128 matches
-
urmeze pe cei care plecaseră deja. încetul cu încetul, o mânie clocotitoare crescu în sufletul său. Mercenari! Ăștia erau, deci, eroii? Pentru oamenii ăștia se lăsase Metronius ucis? La fiecare pas al calului, simțea pornirea să descalece și să-i biciuiască pe poltronii aceia. Sigur, chiar în seara aceea avea să-l anunțe pe Magister militum despre renunțarea lor. Un grup mai masiv decât celelalte, în care se vedeau și câteva femei, se adunase în jurul unui foc mare și al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după care, s-ar fi întors, căutând să-i lovească din orice unghi posibil. Cât despre oamenii din care, aflați în imposibilitate de a fugi, s-ar fi apărat cum puteau. Trăsese deja de hățuri și se pregătea să-și biciuiască murgul, dar își aminti de Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii, se aruncă înainte, tocmai când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe cale de a ateriza. Vâjâitul elicelor se auzi din ce în ce mai încet, amuți cu totul; apoi un pârâit de motoare mai mici: jeepuri, le recunoscu Craig cu o tresărire. Jeepuri! Transportate de avioane. Un comando aeropurtat! Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de tutun, era biciuit cu ramuri de urzici, bătut cu ranga peste coșul pieptului, învârtit în centrifugă și ținut zile în șir spânzurat de picioare deasupra unui blid cu lapte, ca să-i scoată demonul din trup. Se pripășise în satul acesta și cea mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
localizat în timp: un curcubeu la depărtare de câțiva stânjeni, văzut din vârful Hălăucii: un cerc care abia își înscria statuia proiectată în el, rupt în partea de jos de umbra picioarelor mele. Un nor de smoală, de-asupra Călima-nilor, biciuit în fiecare clipă de două trăsnete ca două fire uriașe de magneziu aprins. Un pârâu secret, într-un peisaj de la începutul vremurilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Simfonia a VI-a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ezitările unui om care caută conștiincios, și nu găsește încă, formula exactă, că ceea ce simt pentru ea e "un sentiment foarte curios". Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: - Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit în mândria mea, dar înconjurînd cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu "curios": "O nesfârșită prietenie pasionată". (Cuvîntul "prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează și face suportabilă înțepătura.) N-am spus nimic. Ajunsesem la poarta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și se porni pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În galop și sania zburând peste troiene Îl duse Într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Blestemată să fie. Lady Muck. Vacă schiloadă. Totdeauna a făcut mare caz din a-și diminua avantajele, de parcă am fi fost amândouă niște femei de vârsta a doua care ne luptam cu viața de pe poziții egale. Oh, Barbara, nu te biciui așa! Și când o cred pe cuvânt și presupun că există egalitate între noi și nu mai aștept ca ea să mă asigure de asta din generozitatea ei nesfârșită, ea e copleșită. E înfuriată. Ha! Ea, care nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vioi s-a transformat într-o alergare ușoară, care, până la urmă, a ajuns una de viteză. Mary nu mai era în formă, dar totuși a izbutit să parcurgă o bucată destul de întinsă de drum. Când nisipul a început să-i biciuiască picioarele, iar vântul să-i înțepe obrajii, femeia a izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu m-aș fi simțit deloc jenat. Ițele se Încurcaseră Însă rău din cauza lui Tashiro. Nu-mi rămînea altceva de făcut decît să merg la Camelia a doua zi dimineața. VÎntul șuiera printre clădiri. Curentul de aer rece ce le biciuia colțurile stîrnea un sunet vag, aproape neauzit. Nici nu mi-am dat seama cînd mi-au Înghețat toți porii și sîngele rece, ajuns la cord, se transformă Într-o pungă de gheață. Doar forma i-a mai rămas de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vătaful se sculă în picioare și-și căută căciula și harapnicul. Mă duc să văd ce mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi Niță trăgându-și pe umeri tohoarca. M-or fi așteptând băieții... Cum ieșiră, îi biciui viscolul în față; apoi mai la larg îi învălui un vârtej des și aprig. —Ei, drăcia dracului! strigă Faliboga scuipând, îmi intră și-n gură!... Niță își strânse mai bine pe el cojocul mare. Faliboga se lăsă spre bordeiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid. Temerile mele s-au dovedit ridicole, iar rușinea a luat foarte repede locul spaimei; din fericire, nici unul dintre însoțitorii mei nu și-a dat seama nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din amurg până în zori. — De aceea, încheie vânzătorul de sirop arătându-mi soarele care scăpăta, dacă locuința ta e departe, ai face bine să-ți iei picioarele la spinare, pentru că peste șapte grade orice persoană găsită pe străzi va fi biciuită în public până la sânge. Șapte grade însemna mai puțin de o jumătate de ceas. M-am uitat în jurul meu. La toate colțurile străzilor nu mai erau decât soldați care priveau cu nervozitate spre asfințit. Necutezând nici să alerg, nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului. — După două săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat îl biciui, obligându-l să se apere cu disperare. Singurul mod de a evita teribilele lovituri de bici era să lupte cu cei trei bărbați înarmați din fața lui, care, asemenea unor porți închise, îl împiedicau să ajungă la altar. Încercă să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aleargă! Trebuie să devii rapid ca un iepure... Mai rapid decât un iepure, dar un iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap. Trebuie să ai creier ca să știi să-ți urmărești și să-ți ucizi adversarul. Îl biciui din nou. Valerius tresări, dar nu scoase un sunet. Nu aveau decât să-l biciuiască, să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap. Trebuie să ai creier ca să știi să-ți urmărești și să-ți ucizi adversarul. Îl biciui din nou. Valerius tresări, dar nu scoase un sunet. Nu aveau decât să-l biciuiască, să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în brațe pe Lurr, disperat. La Ludi însă, nimeni nu avea să-l audă plângând sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros, arătând spre Valerius. El refuză să alerge, crede că e diferit de ceilalți. Nu putem să-l batem ca pe ceilalți, nu putem să-l biciuim până la sânge, așa cum facem cu cei care nu se supun ordinelor noastre... Nu putem nici măcar să-l aruncăm în groapa lui Hercules. Îl observa pe Manteus cu un surâs ambiguu, știind că Valerius se bucura de o protecție sinistră. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au pierdut la Bedriacum, zicea Hyrpus clătinând din cap. Îi obligă să construiască arena aceea. Caecina a poruncit ca aceia care se prăbușesc din cauza oboselii să fie biciuiți. Eu îi știu pe cremonezi, au o fire tare rea. Se uită cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de așteptat, Bumboy a ieșit leneș din boxă, fiecare picior zburându-i în altă direcție, după care a început să necheze și să se arunce cu ochelarii lui de cal și cu pălăria Dobbin cu tot în cele din urmă, biciuit de jocheu, Bumboy s-a apucat și el să alerge după colegii lui care goneau în față. Comentatorul n-a apucat să pomenească în bătaie de joc numele calului, înainte ca tata să fi făcut praf radioul, să fi terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit își arunca lanțul pentru a biciui traficul înțepenit. Era mare și alb, acest artist al lanțului, dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără buze spunea lucruri ultime, de final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poliția poate pune mâna pe el. Ei o vor face pe gratis. Eu unul n-am nimic împotrivă. Zvonul unor sirene se apropia de noi. Erau cam la două sau trei intersecții. Putea chiar să văd razele rotitoare de lumină biciuind aerul deasupra străzii Christopher. Șoferul spuse gânditor: — Am impresia că tare ați vrea să dispară. La început chemați poliția, după care vă răzgândiți. Mi se pare mie că ar trebui să rămân pe aproape și voi să dați niște explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ceea ce-am simțit atunci sau de ceea ce cred acum. Vine doar și mai rupe din mine. Aș putea spune că-i val textul, jucându-mă cu metafore lesnicioase. Val care macină stânca. Val care roade țărmul. Val care biciuie trupul. Nimic din toate acestea nu-i textul. El este doar cu puterea nemiloasă a nepăsării și cu fragilitatea paginii în care cobor. 15tc "15" Se lucrează la extinderea Bibliotecii, la modernizarea, înfrumusețarea ei ș.c.l. Șantierul a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curții. Era o școală. Încă nu deschiseseră secția. Câțiva bătrânei, care țineau cu tot dinadinsul să fie primii la vot, formaseră obișnuita coadă. Mi-era frig. Era o dimineață de toamnă geroasă. Frigul venea, mai ales, dinspre partea dreaptă, îmi biciuia piciorul până sus, spre șold. Un ins, cu o față de om pus pe fapte mari, se preumbla prin dreptul cozii. Din când în când îi șoptea câte ceva unui bătrânel. Chiar îi arăta, ca într-o pantomimă, câteva gesturi rapide. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]